Pe scurt: Adenoidita reprezintă inflamarea și infectarea polipilor nazali din spatele nasului, fiind foarte frecventă la copii. Aceasta provoacă nas înfundat, sforăit, secreții galben-verzui și respirație greoaie pe gură. În funcție de cauză (virus sau bacterie), se tratează cu toaletă nazală riguroasă, medicamente prescrise de medic sau, în cazuri recidivante, prin operație de îndepărtare a polipilor.
Cuprins:
Adenoidita reprezintă inflamarea vegetațiilor adenoide (cunoscute popular sub denumirea de „polipi”), provocată de o infecție. Vegetațiile adenoide sunt mici formațiuni de țesut limfatic care ajută corpul să lupte împotriva microbilor.
Acestea se află în spatele nasului, în partea de sus a gâtului (numită rinofaringe). Alături de amigdale, vegetațiile adenoide formează o primă barieră de apărare împotriva bacteriilor și a virusurilor pe care le inhalăm.
În timpul episoadelor infecțioase acute este frecventă și reacția ganglionilor limfatici din jur, situație în care pot fi utile câteva remedii pentru ganglionii umflați din zona gâtului.
Episoadele repetate de inflamație pot determina apariția unor adenoide mărite, care pot bloca semnificativ căile respiratorii ale copilului.
Părinții confundă adesea o criză infecțioasă cu polipii măriți definitiv. Iată principalele deosebiri:
| Caracteristică | Adenoidita acută (infecție) | Hipertrofia adenoidiană (polipi măriți) |
|---|---|---|
| Debut | Brusc, pe fondul unei răceli sau viroze | Lent, progresiv, de-a lungul lunilor |
| Simptome | Febră, secreții galben-verzui, durere în gât | Fără febră; respirație exclusiv orală, voce nazonată |
| Tratament | Spălături nazale, antiinflamatoare, antibiotice (la recomandare) | Spray nazal antiinflamator sau operație (adenoidectomie) |
Adenoidita debutează adesea prin umflarea rapidă a țesutului adenoidian. Această umflare blochează sau îngustează trecerea aerului, făcând dificilă respirația pe nas.
Dacă obstrucția căilor nazale persistă în absența febrei sau a infecțiilor bacteriene evidente, medicul poate evalua și posibilitatea unei rinite vasomotorii.
Printre cele mai comune manifestări asociate cu polipii inflamați se numără:
În cele mai multe cazuri (aproximativ 70%–90%), adenoidita este provocată de virusuri respiratorii obișnuite, cum sunt rinovirusul (virusul răcelii comune), adenovirusul sau virusul Epstein-Barr.
De asemenea, poate fi cauzată de bacterii, cel mai des din genul streptococ (Streptococcus), întâlnite frecvent la copiii de vârstă școlară. Pentru mai multe detalii despre această bacterie, citește despre o posibilă infecție cu streptococ.
Copiii mici și preșcolarii sunt cei mai predispuși la adenoidită, deoarece sistemul lor imunitar este încă în formare și intră des în contact cu agenți patogeni în colectivitate.
Vegetațiile adenoide încep în mod natural să se micșoreze după vârsta de aproximativ 5 ani și dispar aproape complet până la sfârșitul adolescenței (între 12 și 18 ani).
Factorii care favorizează îmbolnăvirea includ:
Medicul de familie este primul la care trebuie să mergi. Dacă este nevoie, acesta îți va da un bilet de trimitere către un medic specialist ORL (otorinolaringolog), medicul specializat în bolile nasului, gâtului și urechilor.
Specialistul ORL va examina copilul cu atenție și poate introduce un tub subțire și flexibil cu o cameră minusculă în nas (endoscopie nazală) pentru a vedea direct dimensiunea polipilor.
Alte investigații pot include:
Dacă infecțiile sunt repetate și lăsate netratate, ele se pot extinde la structurile vecine. În cazuri severe, pot apărea abcese în spatele amigdalelor, cum este un abces periamigdalian.
Vegetațiile adenoide sunt situate chiar lângă deschiderea trompei lui Eustachio — canalul care leagă spatele nasului de ureche și permite drenarea lichidului. Când polipii se umflă, pot bloca acest canal, favorizând acumularea de bacterii și declanșarea unor infecții ale urechii medii.
Pentru a preveni afectarea auzului pe termen lung, este important să recunoști semnele la timp și să ceri sfatul medicului la primele infecții ale urechii.
Dacă blocajul trompei persistă, în spatele timpanului se acumulează un lichid gros, cleios. Copilul nu are neapărat dureri mari sau febră, însă începe să audă mai slab și dă televizorul mai tare.
Blocarea căilor de drenaj ale nasului împiedică eliminarea secrețiilor normale. Aceasta duce la apariția unei forme de sinuzită, manifestată prin durere pe obraji sau pe frunte și secreții vâscoase.
Secrețiile infectate pot coborî spre căile respiratorii inferioare. La sugari și copiii mici, infecțiile virale extinse pot declanșa rapid bronșiolita, care necesită îngrijire atentă.
Tratamentul depinde de cauza stabilită de medic:
Curățarea corectă a nasului este cel mai util pas pe care îl poți face acasă:
Dacă infecțiile se repetă foarte des sau copilul nu mai poate respira deloc pe nas, medicul ORL poate propune îndepărtarea polipilor. Intervenția se numește adenoidectomie.
După operație, unii copii pot acuza disconfort temporar. Mulți părinți se întreabă cât de frecventă este durerea de ureche după amigdalectomie sau operația de polipi, aceasta fiind de cele mai multe ori o durere reflexă normală în perioada de vindecare.
Adenoidita virală necomplicată se vindecă de obicei în 5 până la 7 zile (cel mult 10 zile). Dacă simptomele persistă peste 10 zile sau dacă febra reapare brusc, este foarte probabil să fi apărut o suprainfecție bacteriană.
Adenoidita bacteriană cedează în câteva zile după începerea antibioticului potrivit, iar respirația copilului se normalizează treptat.
Deși nu poți feri complet copilul de virusuri, câteva măsuri simple scad riscul de infecții repetate:
Programează un consult la medicul de familie sau la un medic pediatru dacă:
Sună imediat la 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă cel mic are dificultăți severe de respirație (i se înfundă pieptul între coaste la fiecare respirație), are pauze de respirație în somn (apnee), buzele capătă o tentă vineție sau devine palid și neobișnuit de moleșit.
Obstrucția acută a căilor respiratorii superioare reprezintă un blocaj apărut la nivelul gâtului, laringelui (organul…
Pe scurtAbsintul nu provoacă halucinații și nu are proprietăți psihedelice. Tuiona, substanța activă din pelin,…
Pe scurt: Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de complicații cauzate de diabetul de tip…
Pe scurt: Infecțiile respiratorii superioare, cum este răceala comună, afectează nasul și gâtul și sunt…
Pe scurt: Nu există suficiente dovezi științifice care să arate că acupunctura poate vindeca sau…
Pe scurt: Când ajuți o persoană cu anxietate socială, cel mai mult contează să îi…