Sari la conținut

Adenoidita: cum recunoști și tratezi polipii inflamați

Află ce este adenoidita, cum se manifestă inflamația polipilor la copii, când este necesar tratamentul cu antibiotice și când se recomandă operația.

Ilustrație caldă în nuanțe pastelate cu o mamă care își alină copilul odihnit confortabil în pat, alături de un spray nazal pe noptieră.

Pe scurt: Adenoidita reprezintă inflamarea și infectarea polipilor nazali din spatele nasului, fiind foarte frecventă la copii. Aceasta provoacă nas înfundat, sforăit, secreții galben-verzui și respirație greoaie pe gură. În funcție de cauză (virus sau bacterie), se tratează cu toaletă nazală riguroasă, medicamente prescrise de medic sau, în cazuri recidivante, prin operație de îndepărtare a polipilor.

Ce este adenoidita?

Adenoidita reprezintă inflamarea vegetațiilor adenoide (cunoscute popular sub denumirea de „polipi”), provocată de o infecție. Vegetațiile adenoide sunt mici formațiuni de țesut limfatic care ajută corpul să lupte împotriva microbilor.

Acestea se află în spatele nasului, în partea de sus a gâtului (numită rinofaringe). Alături de amigdale, vegetațiile adenoide formează o primă barieră de apărare împotriva bacteriilor și a virusurilor pe care le inhalăm.

În timpul episoadelor infecțioase acute este frecventă și reacția ganglionilor limfatici din jur, situație în care pot fi utile câteva remedii pentru ganglionii umflați din zona gâtului.

Episoadele repetate de inflamație pot determina apariția unor adenoide mărite, care pot bloca semnificativ căile respiratorii ale copilului.

Adenoidită acută sau polipi măriți cronic?

Părinții confundă adesea o criză infecțioasă cu polipii măriți definitiv. Iată principalele deosebiri:

Caracteristică Adenoidita acută (infecție) Hipertrofia adenoidiană (polipi măriți)
Debut Brusc, pe fondul unei răceli sau viroze Lent, progresiv, de-a lungul lunilor
Simptome Febră, secreții galben-verzui, durere în gât Fără febră; respirație exclusiv orală, voce nazonată
Tratament Spălături nazale, antiinflamatoare, antibiotice (la recomandare) Spray nazal antiinflamator sau operație (adenoidectomie)

Care sunt simptomele adenoiditei?

Adenoidita debutează adesea prin umflarea rapidă a țesutului adenoidian. Această umflare blochează sau îngustează trecerea aerului, făcând dificilă respirația pe nas.

Dacă obstrucția căilor nazale persistă în absența febrei sau a infecțiilor bacteriene evidente, medicul poate evalua și posibilitatea unei rinite vasomotorii.

Printre cele mai comune manifestări asociate cu polipii inflamați se numără:

  • voce nazală (copilul vorbește „pe nas”)
  • gât uscat sau dureros, cauzat de faptul că respiră mereu pe gură
  • nevoia permanentă de a ține gura deschisă pentru a respira
  • sforăit zgomotos în timpul somnului
  • secreții nazale purulente, de culoare galbenă sau verzuie
  • somn agitat și oboseală în timpul zilei

Ce cauzează adenoidita?

În cele mai multe cazuri (aproximativ 70%–90%), adenoidita este provocată de virusuri respiratorii obișnuite, cum sunt rinovirusul (virusul răcelii comune), adenovirusul sau virusul Epstein-Barr.

De asemenea, poate fi cauzată de bacterii, cel mai des din genul streptococ (Streptococcus), întâlnite frecvent la copiii de vârstă școlară. Pentru mai multe detalii despre această bacterie, citește despre o posibilă infecție cu streptococ.

Cine prezintă un risc crescut?

Copiii mici și preșcolarii sunt cei mai predispuși la adenoidită, deoarece sistemul lor imunitar este încă în formare și intră des în contact cu agenți patogeni în colectivitate.

Vegetațiile adenoide încep în mod natural să se micșoreze după vârsta de aproximativ 5 ani și dispar aproape complet până la sfârșitul adolescenței (între 12 și 18 ani).

Factorii care favorizează îmbolnăvirea includ:

  • frecventarea creșei, a grădiniței sau a școlii
  • episoade frecvente de răceală sau inflamații ale amigdalelor (amigdalită)
  • expunerea la fum de țigară sau aer poluat

Cum se diagnostichează adenoidita?

Medicul de familie este primul la care trebuie să mergi. Dacă este nevoie, acesta îți va da un bilet de trimitere către un medic specialist ORL (otorinolaringolog), medicul specializat în bolile nasului, gâtului și urechilor.

Specialistul ORL va examina copilul cu atenție și poate introduce un tub subțire și flexibil cu o cameră minusculă în nas (endoscopie nazală) pentru a vedea direct dimensiunea polipilor.

Alte investigații pot include:

  • un exudat nazofaringian (prelevarea unei probe cu un bețișor pentru a găsi bacteria responsabilă)
  • analize uzuale de sânge pentru a confirma prezența unei infecții
  • radiografie de profil a zonei gâtului, pentru a vedea gradul de îngustare a căilor respiratorii

Ce complicații pot apărea?

Dacă infecțiile sunt repetate și lăsate netratate, ele se pot extinde la structurile vecine. În cazuri severe, pot apărea abcese în spatele amigdalelor, cum este un abces periamigdalian.

Infecții ale urechii (otite)

Vegetațiile adenoide sunt situate chiar lângă deschiderea trompei lui Eustachio — canalul care leagă spatele nasului de ureche și permite drenarea lichidului. Când polipii se umflă, pot bloca acest canal, favorizând acumularea de bacterii și declanșarea unor infecții ale urechii medii.

Pentru a preveni afectarea auzului pe termen lung, este important să recunoști semnele la timp și să ceri sfatul medicului la primele infecții ale urechii.

Otita seroasă („glue ear”)

Dacă blocajul trompei persistă, în spatele timpanului se acumulează un lichid gros, cleios. Copilul nu are neapărat dureri mari sau febră, însă începe să audă mai slab și dă televizorul mai tare.

Probleme la nivelul sinusurilor (sinuzită)

Blocarea căilor de drenaj ale nasului împiedică eliminarea secrețiilor normale. Aceasta duce la apariția unei forme de sinuzită, manifestată prin durere pe obraji sau pe frunte și secreții vâscoase.

Infecții respiratorii joase

Secrețiile infectate pot coborî spre căile respiratorii inferioare. La sugari și copiii mici, infecțiile virale extinse pot declanșa rapid bronșiolita, care necesită îngrijire atentă.

Cum se tratează adenoidita?

Tratamentul depinde de cauza stabilită de medic:

  • În infecțiile virale: Se administrează tratament simptomatic recomandat de medic sau farmacist (antitermice, antiinflamatoare potrivite vârstei și greutății copilului) și multă hidratare.
  • În infecțiile bacteriene: Medicul va recomanda un antibiotic specific. Este esențial să respecți numărul de zile indicat și să nu oprești tratamentul mai devreme.

Ghid practic: toaleta nazală cu ser fiziologic

Curățarea corectă a nasului este cel mai util pas pe care îl poți face acasă:

  1. Folosește ser fiziologic simplu sau soluție salină călduță.
  2. Așază copilul cu capul ușor aplecat într-o parte și spală fiecare nară cu jet blând.
  3. La copiii mici, aspiră blând secrețiile înmuiate, fără a crea presiune mare.
  4. Evită picăturile descongestionante pentru adulți; întreabă medicul sau farmacistul ce soluție este sigură pentru vârsta copilului.

Dacă infecțiile se repetă foarte des sau copilul nu mai poate respira deloc pe nas, medicul ORL poate propune îndepărtarea polipilor. Intervenția se numește adenoidectomie.

După operație, unii copii pot acuza disconfort temporar. Mulți părinți se întreabă cât de frecventă este durerea de ureche după amigdalectomie sau operația de polipi, aceasta fiind de cele mai multe ori o durere reflexă normală în perioada de vindecare.

Evoluție: cât de repede trece adenoidita?

Adenoidita virală necomplicată se vindecă de obicei în 5 până la 7 zile (cel mult 10 zile). Dacă simptomele persistă peste 10 zile sau dacă febra reapare brusc, este foarte probabil să fi apărut o suprainfecție bacteriană.

Adenoidita bacteriană cedează în câteva zile după începerea antibioticului potrivit, iar respirația copilului se normalizează treptat.

Cum poți preveni adenoidita?

Deși nu poți feri complet copilul de virusuri, câteva măsuri simple scad riscul de infecții repetate:

  • spălarea frecventă și temeinică a mâinilor cu apă și săpun;
  • aerisirea zilnică a camerei și menținerea unui aer curat, fără fum de țigară;
  • o alimentație variată, bogată în fructe și legume de sezon, și hidratare corespunzătoare;
  • igiena nazală zilnică cu ser fiziologic în perioadele de viroze.

Când să mergi la medic

Programează un consult la medicul de familie sau la un medic pediatru dacă:

  • copilul sforăie în fiecare noapte și respiră doar pe gură;
  • secrețiile nazale galben-verzui persistă de peste o săptămână;
  • apar dureri de ureche sau observi că cel mic nu mai aude bine;
  • febra este ridicată sau reapare după câteva zile de ameliorare.

Sună imediat la 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă cel mic are dificultăți severe de respirație (i se înfundă pieptul între coaste la fiecare respirație), are pauze de respirație în somn (apnee), buzele capătă o tentă vineție sau devine palid și neobișnuit de moleșit.

Lasă un comentariu

Adresa ta de e-mail nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *.