Pe scurt: Scolioza este o deformare în care coloana vertebrală se curbează în lateral, având forma literei „C” sau „S”. Cea mai des întâlnită este scolioza idiopatică, adică fără o cauză cunoscută, depistată frecvent la adolescenți. Tratamentul variază de la kinetoterapie specifică și purtarea unui corset ortopedic până la intervenție chirurgicală în cazurile severe.
Există mai multe tipuri de scolioză, clasificate în funcție de cauza curburii coloanei vertebrale sau de zona în care apare deformarea.
Privită din spate, o coloană vertebrală sănătoasă este dreaptă. În scolioză, vertebrele se înclină și se rotesc, formând o curbură vizibilă lateral.
Medicii împart scolioza în două mari categorii: structurală (curbură fixă a oaselor) și nonstructurală (funcțională, cauzată adesea de asimetrii musculare sau posturale).
Cuprins:
Scolioza se clasifică în funcție de cauza care a declanșat-o sau de segmentul de coloană afectat.
Identificarea tipului corect ajută medicul ortoped să aleagă cel mai bun plan de tratament sau recuperare.
În fazele incipiente, scolioza nu provoacă de obicei durere. Totuși, semnele vizibile includ asimetrii corporale specifice unei posturi anormale ce necesită o evaluare medicală:
Termenul „idiopatic” înseamnă că nu se cunoaște o cauză exactă. Aceasta este de departe cea mai răspândită formă, reprezentând între 80% și 85% din totalul cazurilor diagnosticate.
Factorii genetici au un rol dovedit: aproximativ 30% dintre adolescenții afectați au o rudă cu scolioză.
În funcție de vârsta la care este descoperită, scolioza idiopatică este împărțită în mai multe subcategorii.
Scolioza infantilă apare la copiii cu vârsta de până la 3 ani. Face parte din categoria scoliozelor cu debut precoce, adică apărute înainte de vârsta de 10 ani.
Dacă este diagnosticată înainte de împlinirea primului an de viață, curbura coloanei are șanse mari să se corecteze spontan, pe măsură ce bebelușul crește.
Apare între 4 și 10 ani și este, de asemenea, o formă cu debut precoce.
Este mai rară decât forma adolescentină, dar prezintă un risc crescut de agravare pe măsură ce copilul crește, necesitând deseori supraveghere atentă.
Apare între 11 și 18 ani și este cea mai des întâlnită formă de scolioză idiopatică.
În perioadele de creștere accelerată, medicul ortoped monitorizează deformarea coloanei prin măsurarea periodică a unghiului Cobb pentru scolioză pe radiografie.
Scolioza la adulți poate fi o continuare a unei curburi nediagnosticate din copilărie sau o deformare apărută recent.
La această vârstă, asimetria este adesea însoțită de o durere lombară supărătoare și de senzație de înțepenire a spatelui.
Prevalența scoliozei la adulți este estimată între 2% și 32%, devenind mai frecventă odată cu înaintarea în vârstă.
Acest tip apare la persoanele diagnosticate cu boli neurologice sau musculare care împiedică susținerea adecvată a trunchiului.
Când mușchii paravertebrali sunt prea slăbiți sau tensionați de spasme, coloana își pierde axul drept și începe să se curbeze.
Printre afecțiunile asociate se numără:
Scolioza neuromusculară are adesea o evoluție rapidă și poate afecta semnificativ echilibrul în poziția șezând.
Scolioza congenitală este prezentă încă de la naștere, fiind cauzată de o anomalie de dezvoltare a vertebrelor în timpul sarcinii.
Este o afecțiune rară, întâlnită la aproximativ 1 din 10.000 de nou-născuți. Vertebrele pot fi incomplete sau lipite între ele.
Deoarece coloana se dezvoltă concomitent cu alte organe, copiii afectați pot avea și malformații cardiace sau renale.
Apare la adulții care au avut o coloană normală în tinerețe, fiind urmarea uzurii discurilor intervertebrale și a articulațiilor spatelui.
Studiile arată că scolioza degenerativă afectează între 32% și 68% dintre persoanele de peste 65 de ani. Se localizează cel mai des în zona de jos a spatelui și este asociată cu stenoza spinală (îngustarea canalului prin care trec nervii).
Durerea de spate se intensifică de obicei la mers sau stat în picioare și cedează când te așezi sau te odihnești.
Se dezvoltă în cadrul unor sindroame genetice care afectează țesutul conjunctiv sau dezvoltarea oaselor.
Printre afecțiunile genetice care pot include scolioza se numără:
Scolioza sindromică răspunde de obicei mai greu la corsetele medicale, iar evoluția necesită monitorizare într-o echipă multidisciplinară.
Pentru a alege abordarea corectă, medicul va stabili dacă deformarea este fixă sau reversibilă:
| Caracteristică | Scolioză structurală | Scolioză nonstructurală (funcțională) |
|---|---|---|
| Natura curburii | Fixă, permanentă, vertebrele sunt rotite | Temporară, flexibilă, vertebrele nu sunt rotite |
| Cauze principale | Idiopatice, congenitale, neuromusculare | Inegalitate de membre inferioare, spasme musculare, postură vicioasă |
| Comportament la mișcare | Curbura persistă când te apleci în față | Curbura dispare când te apleci sau te întinzi la orizontală |
Curbura coloanei poate varia în funcție de zona anatomică afectată și de orientarea curburii.
Curbura este localizată în zona de mijloc a spatelui (coloana toracală), între omoplați și baza cutiei toracice.
Este cel mai comun tip de curbură observat în scolioza idiopatică a adolescenților.
Apare în partea de jos a spatelui (coloana lombară). Este localizarea predilectă pentru scolioza degenerativă a adulților și poate provoca dureri locale persistente.
Afectează zona de trecere dintre coloana toracică și cea lombară. Aproximativ 40% dintre cazurile la adolescenți implică zona toracolombară sau lombară.
Cunoscută și ca scolioză cu dublă curbură, aceasta include o deviație în zona superioară și una în zona inferioară a spatelui.
Privită din spate, coloana capătă o formă asemănătoare literei „S”. În cabinetele medicale, curburile duble reprezintă între 30% și 50% din cazurile care au nevoie de tratament.
Dextroscolioza înseamnă că deviația coloanei este îndreptată spre dreapta. Aceasta este orientarea tipică în scolioza toracică a adolescentului, apărând la 85% până la 90% dintre cazuri.
Curbura este orientată spre stânga. Dacă apare în zona toracică, medicul poate recomanda investigații imagistice suplimentare (precum RMN) pentru a exclude afecțiuni ale măduvei spinării.
Diagnosticul pornește de la discuția despre istoricul tău medical și un consult fizic complet. Medicul va verifica:
Un pas esențial este testul Adam (aplecarea înainte la 90 de grade). În această poziție, o asimetrie a coastelor sau a zonei lombare (gibozitate) devine ușor de observat.
Pentru confirmare, medicul ortoped solicită o radiografie a coloanei vertebrale întregi în picioare, prin care măsoară exact unghiul Cobb.
Planul terapeutic se stabilește în funcție de mărimea unghiului Cobb, vârsta pacientului și riscul de creștere a curburii.
În formele ușoare, este suficientă monitorizarea la fiecare 6 luni, combinată cu exerciții de kinetoterapie.
Când curbura este moderată, ortopedul recurge la opțiuni conservative:
Intervenția chirurgicală este luată în calcul dacă deformarea depășește 45–50 de grade sau progresează rapid în ciuda corsetului.
Primul pas este o programare la medicul de familie dacă observi un umăr mai ridicat, un omoplat mai proeminent sau o asimetrie a taliei la tine ori la copilul tău.
Medicul de familie poate elibera un bilet de trimitere către un medic ortoped (ortoped pediatru pentru copii sau ortoped de adulți) pentru radiografie și diagnostic. Ulterior, recuperarea posturală se face sub îndrumarea unui kinetoterapeut.
Mergi de urgență la medic sau sună la 112 dacă curbura spatelui este însoțită de amorțeală bruscă în picioare, slăbiciune marcată la mers sau pierderea controlului asupra vezicii urinare ori a tranzitului intestinal.
Scolioza idiopatică este cel mai frecvent întâlnită. Dintre toate formele ei, scolioza adolescentină (diagnosticată între 11 și 18 ani) reprezintă marea majoritate a cazurilor.
Curburile care depășesc 45–50 de grade sunt considerate severe. La aceste valori, deformarea toracelui poate îngreuna respirația și poate suprasolicita inima pe termen lung.
Scolioza în formă de C are o singură curbură laterală, în timp ce forma în S prezintă două curburi orientate în direcții opuse (una toracică și una lombară), având un echilibru mecanic mai complex.
Scolioza poate apărea la orice vârstă, de la primii ani de viață până la vârsta a treia. Depistarea timpurie, în special la copii și adolescenți, este cheia pentru a evita tratamentele invazive.
Printr-un control ortopedic periodic și exerciții constante de kinetoterapie, majoritatea curburilor pot fi gestionate cu succes, păstrând coloana flexibilă și stabilă.
Obstrucția acută a căilor respiratorii superioare reprezintă un blocaj apărut la nivelul gâtului, laringelui (organul…
Pe scurtAbsintul nu provoacă halucinații și nu are proprietăți psihedelice. Tuiona, substanța activă din pelin,…
Pe scurt: Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de complicații cauzate de diabetul de tip…
Pe scurt: Infecțiile respiratorii superioare, cum este răceala comună, afectează nasul și gâtul și sunt…
Pe scurt: Nu există suficiente dovezi științifice care să arate că acupunctura poate vindeca sau…
Pe scurt: Când ajuți o persoană cu anxietate socială, cel mai mult contează să îi…