Tendinita ahiliană: cauze, simptome și pași de recuperare

Durerea apărută în spatele călcâiului poate fi un semn de tendinită ahiliană, adică iritarea și inflamația tendonului lui Ahile. Aceasta este inclusă frecvent printre acele leziuni comune din timpul alergării, dar poate afecta pe oricine are un stil de viață activ.

Tendonul ahilian este cel mai mare tendon din corp și face legătura între mușchii gambei și călcâi (osul calcaneu). Îl folosești la fiecare pas: când mergi, alergi, sari sau te ridici pe vârfuri.

Medicii împart această afecțiune în două tipuri principale:

• Tendinita ahiliană non-inserțională: afectează fibrele din porțiunea de mijloc a tendonului (la câțiva centimetri deasupra călcâiului) și apare mai ales la tineri activi.
• Tendinita ahiliană inserțională: apare chiar la baza călcâiului, unde tendonul se prinde de os. Poate afecta orice persoană, indiferent de nivelul de mișcare.

Simptomele tendinitei ahiliene

Principalul semn este durerea și umflătura apărută în spatele călcâiului, mai ales la mers sau alergare. De multe ori, gamba devine rigidă, iar mișcarea gleznei este limitată.

Cele mai comune manifestări includ:

• durere în călcâi sau pe tendon la atingere și la mișcare;
• disconfort care se accentuează dimineața sau după efort fizic;
• rigiditate la nivelul călcâiului imediat după trezire;
• senzație locală de căldură și umflătură;
• dificultate la ridicarea pe vârfuri sau la flexarea tălpii;
• îngroșarea vizibilă a tendonului.

Tendinită acută sau ruptură de tendon?

Este esențial să deosebești o simplă inflamație de o ruptură completă a tendonului lui Ahile:

De ce apare tendinita ahiliană

Cea mai frecventă cauză este suprasolicitarea fizică fără perioade suficiente de pauză. De asemenea, uzura naturală a țesuturilor și episoadele de artrită pot favoriza inflamația.

Uneori, problema este întreținută de cauze anatomice, cum este deformitatea Haglund, o proeminență osoasă pe spatele călcâiului care freacă permanent tendonul.

Alte cauze frecvente sunt:

• lipsa încălzirii înainte de antrenamente;
• sporturile cu opriri și schimbări bruște de direcție (tenis, baschet, fotbal);
• creșterea prea rapidă a intensității alergării sau antrenamentul pe pantă;
• purtarea de încălțăminte uzată sau fără susținere bună pentru călcâi;
• purtarea îndelungată a pantofilor cu toc înalt, care scurtează tendonul.

Factori de risc

Tendinita ahiliană poate apărea la oricine, însă anumiți factori cresc riscul de îmbolnăvire:

• modificări anatomice ale piciorului, precum picioarele plate, care pun tensiune în plus pe tendon la fiecare pas;
• începerea bruscă a unui sport nou fără pregătire fizică treptată;
• antrenamentele pe suprafețe dure (asfalt, beton) sau denivelate;
• mușchii gambei scurtați sau lipsiți de flexibilitate;
• tratamentul cu antibiotice din clasa fluorochinolonelor, care pot fragiliza tendoanele;
• greutatea corporală peste limitele normale, care suprasolicită articulațiile;
• diabetul zaharat sau valorile mari ale glicemiei.

Tratamentul tendinitei ahiliene

În majoritatea cazurilor, vindecarea începe cu măsuri simple luate acasă și cu adaptarea mișcării zilnice. Pentru a reduce tensiunea din gambe poți apela și la remedii naturale pentru durerea musculară, precum automasajul ușor sau băile călduțe.

Măsurile de bază recomandate de medici includ:

• reducerea efortului fizic și trecerea la activități fără impact mare, cum ar fi înotul;
• exerciții ușoare de întindere (stretching) și kinetoterapie pentru întărirea gambei;
• medicamente împotriva durerii și inflamației (precum ibuprofenul sau paracetamolul), utilizate pe termen scurt și doar la sfatul medicului sau farmacistului;
• folosirea unor talonete cu toc ușor înălțat în pantofi, pentru a relaxa tendonul;
• purtarea unei orteze speciale dacă glezna are nevoie de imobilizare parțială.

Atenție la procedurile invazive: Infiltrațiile directe cu corticosteroizi în masa tendonului lui Ahile sunt strict contraindicate, deoarece slăbesc fibrele și cresc riscul de ruptură. De asemenea, infiltrațiile cu plasmă (PRP) nu au dovedit beneficii sigure față de recuperarea fizică standard. Baza tratamentului rămâne programul ghidat de exerciții de încărcare progresivă.

Metoda RICE: primii pași acasă

În primele 24–48 de ore de la apariția durerii, aplică protocolul RICE:

• Repaus (Rest): Evită să sprijini toată greutatea pe picior timp de 1–2 zile, până când durerea scade. Dacă deplasarea este dureroasă, medicul îți poate recomanda cârje.
• Gheață (Ice): Pune gheață înfășurată într-un prosop subțire pe zona dureroasă, timp de 15–20 de minute (nu depăși 20 de minute pe sesiune). Nu aplica gheața direct pe piele.
• Compresie (Compression): Aplică o fașă elastică în jurul gleznei pentru a limita umflarea, fără a strânge excesiv.
• Ridicare (Elevation): Odihnește piciorul sprijinit pe o pernă, mai sus de nivelul pieptului, pentru a stimula drenajul lichidelor.

Când este necesară intervenția chirurgicală

Dacă durerea persistă după câteva luni de tratament conservator și kinetoterapie, medicul ortoped poate recomanda o intervenție chirurgicală pentru repararea tendonului. Înainte de procedură, este bine să discuți cu specialistul despre ce presupune durerea după o operație de reparare a unui tendon și cum decurge recuperarea.

Chirurgul ortoped poate alege una dintre următoarele proceduri:

• alungirea mușchiului gambei (recesie de gastrocnemian);
• îndepărtarea ciocurilor de os și curățarea țesutului degenerat (debridare);
• transferul unui alt tendon de la degetul mare dacă tendonul lui Ahile este lezat în proporție mare.

Cum se diagnostichează

Pentru stabilirea diagnosticului, medicul ortoped începe cu examinarea călcâiului și a gambei. Acesta va palpa zona pentru a identifica punctele dureroase și umflătura.

Dacă există suspiciunea unei leziuni severe, se realizează un test pentru ruptura de tendon ahilian prin comprimarea gambei, pentru a vedea dacă talpa se mișcă normal.

Pentru siguranță, se pot folosi teste de imagistică:

• Radiografia: arată dacă există ciocuri osoase pe calcaneu sau deformări ale osului;
• Ecografia de părți moi: arată tendonul în mișcare, inflamația și gradul de îngroșare în timp real;
• RMN-ul: oferă detalii exacte despre fibrele tendonului și ajută la depistarea rupturilor parțiale.

Posibile complicații

Dacă ignori durerea și continui să forțezi călcâiul, inflamația acută se poate transforma într-o degradare cronică a tendonului (tendinopatie sau tendinoză). Aceasta poate necesita între 3 și 6 luni de recuperare susținută.

Cea mai gravă complicație este ruptura completă a tendonului, apărută atunci când fibrele slăbite cedează sub o tensiune bruscă. Ruptura necesită de obicei imobilizare prelungită sau operație.

Cum poți preveni tendinita ahiliană

Poți preveni reapariția inflamației prin câteva măsuri simple în viața de zi cu zi:

• fă exerciții ușoare de întindere a gambelor înainte și după efort fizic;
• mărește treptat distanța sau intensitatea exercițiilor fizice;
• alternează alergarea cu activități blânde cu articulațiile, cum ar fi înotul sau bicicleta;
• înlocuiește pantofii sport uzați și alege modele cu amortizare bună a călcâiului;
• dacă porți des tocuri, treci treptat la încălțăminte mai joasă, oferind tendonului timp să se adapteze;
• oprește orice activitate la primul semn de durere sau tensiune în călcâi.

La ce să te aștepți

O criză acută de tendinită se ameliorează de obicei în 2 până la 3 săptămâni dacă iei măsuri de repaus din timp. Totuși, refacerea completă a fibrelor poate dura câteva luni.

Ai răbdare și respectă etapele de recuperare. Dacă reiei efortul fizic prea devreme, riști să prelungești inflamația sau să favorizezi o ruptură.

Când să mergi la medic

Mergi mai întâi la medicul de familie dacă durerea din spatele călcâiului persistă mai mult de câteva zile sau îți îngreunează mersul. Medicul îți poate elibera un bilet de trimitere către un medic ortoped sau către un cabinet de kinetoterapie.

Cere ajutor de urgență (la camera de gardă UPU sau apelând 112) dacă:

• auzi o pocnitură clară în spatele călcâiului în timpul mișcării;
• simți o durere ascuțită și bruscă în tendon;
• nu poți călca pe picior sau nu poți îndoi talpa în jos;
• observi o adâncitură sau o umflătură masivă în spatele călcâiului.