Tendinită sau sindrom de tunel carpian: cum le deosebești

Pe scurt: Deși ambele afectează încheietura mâinii, tendinita este inflamația unui tendon (cordonul fibros care leagă mușchiul de os), în timp ce sindromul de tunel carpian este comprimarea nervului median. Dacă simți durere la mișcare, este cel mai probabil tendinită. Dacă apar amorțeli, furnicături sau arsuri în degete, de vină este tunelul carpian.

Atât sindromul de tunel carpian, cât și tendinita sunt provocate frecvent de suprasolicitare și mișcări repetitive. Este important să recunoști diferențele din timp pentru a alege tratamentul potrivit și a preveni complicațiile.

Simptomele tendinitei vs. sindromul tunelului carpian

Diferența principală constă în prezența semnelor neurologice. În timp ce tendonul doare la efort mecanic, nervul median comprimat provoacă senzații anormale.

Simptomele tendinitei

Tendinita la nivelul mâinii sau încheieturii provoacă în mod obișnuit:

• durere ascuțită sau surdă de-a lungul tendonului afectat, accentuată de mișcare;
• dificultate la mișcarea articulației sau la prinderea obiectelor;
• zgomote precum trosnituri sau pocnituri (crepitații) la îndoirea degetelor sau a încheieturii;
• ușoară umflătură, căldură locală sau roșeață pe traiectul tendonului.

Simptomele sindromului tunelului carpian

Simptomele sindromului de tunel carpian debutează adesea lent și se agravează treptat, mai ales pe timpul nopții. Pentru o evaluare corectă, este util să compari aceste manifestări și cu simptomele de tunel cubital, o altă neuropatie de compresie frecventă a brațului.

Manifestările specifice includ:

• amorțeală și furnicături sau senzație de arsură în palmă, degetul mare, arătător, mijlociu și jumătatea degetului inelar;
• durere care poate iradia din încheietură spre antebraț;
• senzații bruște asemănătoare unor descărcări electrice în degete;
• slăbiciune a mâinii și scăderea dexterității, manifestată prin scăparea frecventă a cănilor sau cheilor.

Cauzele tendinitei vs. sindromului tunelului carpian

Ambele probleme intră în categoria mai largă de afecțiuni musculo-scheletice legate de muncă, declanșate frecvent de mișcări profesionale repetitive.

Cauzele și factorii de risc ai tendinitei

Tendinita apare când un tendon suferă microleziuni repetate din cauza efortului continuu, fără perioade suficiente de pauză. La fel ca în cazul încheieturii, suprasolicitarea tendoanelor brațului poate duce la afecțiuni învecinate precum cotul tenismenului.

Factorii care cresc riscul de tendinită includ:

• activități repetitive: tastatul intens, munca în fabrică, procesarea alimentelor, tricotatul, cântatul la instrumente sau utilizarea excesivă a telefonului;
• afecțiuni metabolice sau cronice: diabetul zaharat, insuficiența renală;
• tratamente cu corticosteroizi administrați pe cale generală;
• utilizarea anumitor antibiotice (fluoroquinolone), cunoscute pentru fragilizarea temporară a tendoanelor;
• istoric anterior de întinderi sau rupturi tendinoase.

Cauzele și factorii de risc ai sindromului tunelului carpian

Tunelul carpian este un canal îngust situat la baza palmei. Orice factor care micșorează acest spațiu sau mărește volumul țesuturilor din interior comprimă nervul median. Factorii de risc includ:

• anatomia înnăscută (un canal carpian mai îngust din naștere);
• reținerea de lichide, frecventă în timpul sarcinii sau în afecțiunile tiroidei;
• boli inflamatorii articulare, precum artrita reumatoidă;
• diabetul zaharat, care face nervii periferici mai vulnerabili la presiune;
• poziția prelungită cu încheietura îndoită sau expunerea la vibrații constante.

Diagnosticarea tendinitei și a sindromului tunelului carpian

Primul pas este vizita la medicul de familie, care poate efectua un examen clinic inițial și îți poate elibera un bilet de trimitere decontat de CNAS către un neurolog sau un medic ortoped.

Pentru a stabili diagnosticul corect, medicul examinează istoricul simptomelor și realizează câteva teste clinice simple:

• Testul Tinel: medicul percută ușor nervul median la încheietură pentru a vedea dacă apar furnicături în degete;
• Testul Phalen: menținerea încheieturilor flexate la 90 de grade timp de un minut; apariția amorțelii indică suferința nervului.

Dacă este nevoie de investigații suplimentare, specialistul poate recomanda:

• Electromiografia (EMG): măsoară viteza de conducere a impulsului nervos și confirmă gradul de compresie a nervului median;
• Ecografia musculo-scheletică: utilă pentru vizualizarea tendoanelor inflamate sau a acumulărilor de lichid;
• Radiografia sau RMN-ul: pentru a exclude artroza sau modificările osoase.

Tratamentul tendinitei vs. sindromului tunelului carpian

Abordarea depinde direct de cauza problemei: reducerea inflamației locale în cazul tendonului, respectiv eliberarea presiunii asupra nervului median.

Tratamente pentru tendinită și sindromul tunelului carpian

Tratamentul tendinitei

În faza acută, tendinita răspunde excelent la măsurile de prim ajutor aplicate acasă (protocolul clasic repaus, gheață, compresie):

• Repaus relativ: menajarea articulației timp de 2–3 zile și evitarea mișcărilor care declanșează durerea;
• Gheață: comprese reci aplicate până la 20 de minute, la fiecare 2–3 ore, fără a pune gheața direct pe piele;
• Compresie ușoară: susținerea încheieturii cu o fașă elastică simplă;
• Medicație: analgezice sau antiinflamatoare locale (geluri) ori orale; discută întotdeauna cu medicul sau farmacistul înainte de a lua antiinflamatoare, mai ales dacă ai probleme gastrice (ulcer) sau tensiune arterială mărită.

Dacă durerea persistă, medicul poate recomanda kinetoterapie, infiltrații locale cu corticosteroizi sau, în cazuri rare de ruptură parțială, o intervenție chirurgicală de refacere a tendonului.

Tratamentul sindromului tunelului carpian

În stadiile ușoare și moderate, tratamentul conservator oprește progresia bolii fără bisturiu:

• Atelă nocturnă: o orteză rigidă purtată noaptea menține încheietura dreaptă și reduce presiunea asupra nervului;
• Antiinflamatoare: recomandate pe perioade scurte pentru reducerea disconfortului;
• Exerciții de glisare a nervului: ghidate de un kinetoterapeut;
• Infiltrații cu steroizi: reduc rapid edemul din tunelul carpian. Ghidurile medicale actuale nu recomandă injecțiile cu plasmă (PRP) ca soluție standard, din lipsa unor dovezi sigure pe termen lung;
• Intervenția chirurgicală: dacă amorțeala devine permanentă sau mușchii își pierd forța, procedura de eliberare a tunelului carpian taie ligamentul transvers pentru a decompresa nervul.

Recuperarea după tendinită și sindromul tunelului carpian

Recuperarea după tendinită

O tendinită ușoară îngrijită corect la domiciliu începe să se vindece în mod obișnuit în 2 până la 3 săptămâni. În cazurile grave care au necesitat operație, vindecarea structurală a tendonului durează în jur de 12 săptămâni, iar recăpătarea mobilității complete poate dura până la 6 luni.

Recuperarea după sindromul tunelului carpian

Prin purtarea atelei și repaus, simptomele ușoare se ameliorează adesea în câteva săptămâni. După o operație de decompresie, vindecarea pielii durează 2–3 săptămâni, însă regenerarea nervului median și recuperarea sensibilității complete în degete pot dura între 6 și 12 luni.

Poți preveni tendinita sau sindromul tunelului carpian?

Micile ajustări în rutina zilnică reduc considerabil stresul mecanic asupra încheieturii:

• fă pauze scurte de 1–2 minute la fiecare oră de tastat sau lucru manual repetitiv;
• folosește un mouse ergonomic și menține tastatura la o înălțime care păstrează încheietura în poziție neutră;
• fă încălzirea mâinilor și a antebrațelor înainte de sport sau activități fizice intense;
• evită strângerea uneltelor sau a volanului cu o forță exagerată;
• tratează corect afecțiunile de fond, cum ar fi diabetul sau bolile tiroidiene.

Când să mergi la medic

Programează un consult la medicul de familie dacă durerile de la încheietură persistă mai mult de două săptămâni, în ciuda repausului.

Mergi cât mai repede la un consult de specialitate (neurologie sau ortopedie) dacă observi semne de afectare nervoasă severă:

• amorțeală permanentă în degete, zi și noapte;
• subțierea vizibilă a mușchilor de la baza degetului mare (atrofie musculară);
• scăparea involuntară a obiectelor din mână din cauza lipsei de forță.

Dacă durerea la încheietură sau mână a apărut brusc în urma unei căzături sau este însoțită de umflătură masivă, deformare vizibilă sau imposibilitatea totală de mișcare, mergi la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) sau sună la 112.

Întrebări frecvente despre tendinită și sindromul tunelului carpian

Poate tendinita provoca furnicături în mâini?

În mod normal, tendinita dă doar durere. Totuși, dacă teaca tendonului este foarte inflamată și umflată, ea poate apăsa secundar pe un nerv din apropiere, creând temporar o ușoară senzație de furnicătură.

Poate fi confundat sindromul tunelului carpian cu tendinita?

Da, ambele pot cauza dureri de încheietură apărute după tastat sau muncă fizică. Diferența cheie este că sindromul de tunel carpian afectează sensibilitatea degetelor (amorțeală, arsuri), în timp ce tendinita afectează doar mișcarea mecanică a articulației.

Care este diferența dintre sindromul tunelului carpian, tendinită și artrită?

Artrita este inflamația cartilajului și a osului din articulație (cu rigiditate matinală a degetelor). Tendinita este inflamația tendonului muscular. Sindromul de tunel carpian este suferința nervului median comprimat la încheietură.

Concluzie

Deși împart cauze similare, precum mișcările repetitive, tendinita și sindromul de tunel carpian sunt afecțiuni diferite. Recunoașterea semnelor timpurii și adoptarea unor măsuri simple de ergonomie și repaus te ajută să eviți complicațiile pe termen lung.