ADEM sau scleroză multiplă? Cum recunoști diferențele

Encefalomielita diseminată acută (cunoscută pe scurt ca ADEM) și scleroza multiplă (SM) sunt ambele afecțiuni autoimune și inflamatorii. În mod normal, sistemul imunitar te apără de microbi atacând virusurile și bacteriile. Uneori însă, dintr-o eroare, el începe să atace propriile țesuturi sănătoase.

Atât în ADEM, cât și în scleroza multiplă, ținta atacului este mielina. Mielina reprezintă teaca protectoare din grăsime și proteine care izolează fibrele nervoase din creier și măduva spinării.

Când mielina este deteriorată, semnalele transmise de la creier către restul corpului ajung greu sau se blochează complet. Acest blocaj provoacă manifestări neurologice neplăcute, în funcție de zona afectată.

Diferențele principale pe scurt

Pentru a înțelege mai ușor cum se deosebesc cele două afecțiuni, iată o comparație directă a caracteristicilor principale:

Simptome

Atât în ADEM, cât și în scleroza multiplă, semnele pot include pierderea parțială sau totală a vederii, slăbiciune musculară și amorțeli sau furnicături în brațe ori picioare.

În cazul copiilor, tulburările bruște de mers și dezechilibrul pot fi confundate inițial cu o ataxie cerebeloasă acută, apărută tot în urma unei infecții virale.

Adesea, pierderea vederii este provocată de o nevrită optică, adică o inflamație a nervului optic frecvent întâlnită la începutul ambelor boli.

Dezechilibrul, amețeala și dificultățile la mers apar des. În formele severe, se poate ajunge temporar la paralizie, în funcție de locul din creier sau măduvă unde a apărut inflamația.

Simptomele ADEM

Simptomele ADEM se instalează brusc, adesea în câteva ore sau zile. Spre deosebire de scleroza multiplă, acestea includ frecvent:

• stare pronunțată de confuzie sau somnolență marcată (letargie);
• febră;
• greață și vărsături;
• dureri intense de cap (cefalee);
• convulsii (crize epileptice).

De cele mai multe ori, ADEM se manifestă printr-un singur episod. Recuperarea începe de regulă în câteva zile, iar majoritatea pacienților se refac complet în decurs de șase luni.

Simptomele sclerozei multiple

Scleroza multiplă este o boală cronică, pe viață. Ea nu provoacă de obicei febră sau confuzie acută la debut.

În forma recurent-remisivă (cea mai frecventă), simptomele apar în puseuri care durează câteva zile sau săptămâni, după care dispar parțial ori complet. În formele progresive, persoana resimte o agravare lentă și constantă a dificultăților de mișcare.

Factori de risc

Oricare dintre aceste boli poate apărea la orice vârstă. Totuși, ADEM afectează cu precădere copiii, în timp ce scleroza multiplă este depistată mai des la adulții tineri.

La fel ca în cazul altor probleme post-infecțioase, cum ar fi mielita flască acută, inflamația din ADEM poate fi declanșată de o viroză respiratorie sau digestivă.

Factori de risc pentru ADEM

Aproximativ 80% dintre cazurile pediatrice de ADEM apar la copii sub vârsta de 10 ani, debutul fiind cel mai des între 5 și 8 ani. Celelalte cazuri apar de regulă între 10 și 20 de ani, fiind o boală rară la adulți.

ADEM este rară în populația generală, apărând la circa 1 din 125.000 până la 250.000 de persoane pe an. Băieții reprezintă aproximativ 55% până la 65% dintre cazurile pediatrice.

Afecțiunea se întâlnește mai des iarna și primăvara, în sezonul virozelor. În majoritatea situațiilor, boala apare la 1–3 săptămâni după o infecție virală sau bacteriană, iar în mai puțin de 5% din cazuri după o vaccinare.

Factori de risc pentru scleroza multiplă

Scleroza multiplă este diagnosticată cel mai des între 20 și 50 de ani. Femeile sunt de 2 până la 3 ori mai predispuse la forma recurent-remisivă decât bărbații.

Boala nu se moștenește direct, dar există o sensibilitate genetică. Dacă ai o rudă de gradul întâi (părinte sau frate) cu această afecțiune, riscul tău este ușor mai ridicat.

Diagnostic și traseu medical

În România, primul pas dacă observi simptome neurologice este consultul la medicul de familie. Acesta îți va elibera un bilet de trimitere către un medic neurolog sau neurolog pediatru.

Pentru a stabili diagnosticul la adult, specialiștii urmăresc criteriile de diagnostic pentru scleroza multiplă, care verifică răspândirea leziunilor în timp și în diferite zone ale sistemului nervos.

RMN (Imagistica prin Rezonanță Magnetică)

Investigația RMN la nivelul creierului și al măduvei spinării este testul esențial. Aceasta arată numărul și stadiul leziunilor.

Examinarea prin rezonanță magnetică permite identificarea rapidă a oricăror leziuni ale măduvei spinării, esențiale pentru stabilirea diagnosticului diferențial.

Prezența simultană a unor leziuni noi și vechi indică mai degrabă scleroză multiplă. În ADEM, leziunile apar dintr-odată, arată de aceeași vechime și tind să fie mari și difuze.

Alte investigații utile

Pentru a exclude alte boli, medicul neurolog poate recomanda:

De asemenea, analizele specifice de laborator permit diferențierea de alte boli neuro-inflamatorii cu debut neurologic acut, cum ar fi encefalopatia Hashimoto.

• Puncție lombară: recoltarea de lichid cefalorahidian pentru a exclude infecții severe, cum ar fi meningita sau encefalita;
• Analize de sânge: pentru căutarea anumitor anticorpi specifici și excluderea altor afecțiuni inflamatorii;
• Evaluarea evoluției în timp: monitorizarea dacă apar episoade noi sau dacă recuperarea este completă.

Diferența cheie

Afectarea stării de conștiență (somnolență pronunțată, confuzie) însoțită de febră este tipică pentru ADEM și este rară în scleroza multiplă. De asemenea, vârsta mică a copilului orientează diagnosticul către ADEM.

Cauze

În ADEM, sistemul imunitar reacționează exagerat în urma unei infecții recente și ajunge să atace temporar mielina. În scleroza multiplă, este vorba despre o dereglare autoimună cronică, declanșată de o combinație între predispoziția genetică și factori de mediu.

Alături de ADEM și scleroza multiplă, o altă afecțiune demielinizantă a sistemului nervos este mielinoliza pontină centrală, declanșată însă de dezechilibre osmotice rapide.

Niciuna dintre aceste două boli nu este contagioasă. Nu le poți transmite și nu le poți lua de la altă persoană.

Tratament

Ambele afecțiuni necesită asistență medicală specializată și tratamente menite să oprească atacul inflamator.

Tratamentul pentru ADEM

Scopul principal este oprirea rapidă a inflamației din creier și măduvă. Tratamentul se face în spital:

• Corticosteroizi administrați în perfuzie intravenoasă timp de câteva zile;
• Imunoglobuline intravenoase sau plasmafereză (o procedură de filtrare a sângelui), în cazurile care nu răspund suficient la cortizon.

După vindecarea episodului, marea majoritate a pacienților nu au nevoie de tratament pe termen lung.

Tratamentul pentru scleroza multiplă

Puseurile acute se tratează tot cu perfuzii de corticosteroizi. Pe lângă acestea, persoanele cu scleroză multiplă urmează tratamente pe termen lung (terapii modificatoare ale bolii) prescrise de neurolog.

Aceste medicamente reduc frecvența atacurilor noi și încetinesc acumularea dizabilității. Întreabă medicul neurolog despre opțiunile de tratament decontate prin programele naționale de sănătate.

Evoluție și perspective pe termen lung

Aproximativ 80% dintre copiii cu ADEM trec printr-un singur episod și se vindecă complet în decurs de câteva luni. Doar o mică parte dintre persoanele diagnosticate inițial cu ADEM pot dezvolta ulterior episoade repetate sau scleroză multiplă.

Scleroza multiplă rămâne o afecțiune pe viață, care necesită monitorizare regulată. Pentru cei diagnosticați cu această boală, acceptarea sclerozei multiple este un proces psihologic treptat, în care sprijinul familiei și al unui psihoterapeut contează enorm.

Când să mergi la medic și când suni la 112

Orice simptom neurologic apărut brusc trebuie evaluat fără întârziere de către un cadru medical.

Sună imediat la numărul de urgență 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe (UPU) dacă apar:

• febră asociată cu stare de confuzie, dezorientare sau somnolență din care persoana nu poate fi trezită;
• convulsii sau spasme musculare incontrolabile;
• dureri de cap extrem de severe apărute brusc, însoțite de vărsături;
• slăbiciune bruscă pe o parte a corpului sau pierderea capacității de a merge ori de a vorbi.

Pentru simptome care se instalează mai lent (amorțeli persistente, vedere încețoșată, oboseală musculară inexplicabilă), programează cât mai curând o consultație la medicul de familie pentru a primi bilet de trimitere către neurologie.