Avortul spontan: cauze, semne de alarmă și recuperare

Ce este avortul spontan?

Avortul spontan înseamnă oprirea și pierderea unei sarcini înainte de săptămâna 20 de gestație. Cele mai multe situații au loc în primul trimestru, adică în primele 12 săptămâni.

După această limită de 20 de săptămâni, pierderea sarcinii este considerată naștere prematură sau deces intrauterin. Acest prag este legat de cauzele nașterii premature și necesită o abordare medicală diferită.

Pierderea unei sarcini apare adesea din motive independente de tine. Să înțelegi cauzele te ajută să scapi de sentimentul nedrept de vinovăție și să știi când este momentul să ceri sprijin.

Semnele unui avort spontan

Manifestările pot fi diferite de la o femeie la alta. Uneori simptomele apar brusc, chiar înainte de a afla că ești însărcinată.

Semnele cel mai des întâlnite includ:

• pete ușoare de sânge sau sângerare vaginală abundentă;
• eliminarea de cheaguri mari de sânge sau de fragmente de țesut;
• crampe abdominale puternice, asemănătoare celor menstruale, dar mai intense;
• dureri în partea de jos a spatelui, constante sau intermitente.

Orice sângerare în timpul sarcinii trebuie verificată de medicul obstetrician. De multe ori, o sângerare ușoară nu înseamnă pierderea sarcinii, însă doar un consult poate confirma siguranța bebelușului.

Cauzele avortului spontan

Avortul spontan nu este provocat de activitățile tale obișnuite de zi cu zi. El nu apare pentru că ai mers pe jos, ai făcut curățenie sau ai fost stresată la serviciu.

În primele săptămâni, embrionul are nevoie de o diviziune celulară perfectă pentru a forma organele de bază. Dacă apar erori majore de dezvoltare, organismul oprește sarcina din evoluție.

Probleme genetice sau cromozomiale

Cromozomii poartă informația noastră genetică. La fecundare, fătul primește câte un set de cromozomi de la fiecare părinte.

Unirea celulelor începe încă din etapele timpurii, corelate cu săptămâna 2 de sarcină. În acest proces delicat pot apărea erori spontane de împărțire a genelor.

Printre aceste anomalii se numără:

• Oprirea sarcinii din evoluție: embrionul începe să se formeze, dar dezvoltarea lui încetează prematur.
• Oul clar (sarcină anembrionară): sacul gestațional se dezvoltă în uter, însă embrionul nu s-a format deloc.
• Sarcina molară: o anomalie genetică rară în care țesutul placentar crește anormal, fără un făt viabil.
• Sarcina molară parțială: fătul primește două seturi de cromozomi de la tată, ceea ce face imposibilă supraviețuirea lui.

Afecțiuni medicale și stil de viață

Relațiile sexuale sau mișcarea fizică ușoară nu afectează sarcina. Totuși, unele probleme de sănătate ale mamei pot crește riscul de avort.

De exemplu, unele modificări de structură ale uterului, precum prezența unor fibroame uterine mari, pot împiedica fixarea normală a sarcinii.

De asemenea, problemele de coagulare a sângelui, cum este trombofilia în sarcină, pot bloca vasele fine de sânge din placentă.

Alți factori care necesită atenție medicală:

• diabetul zaharat sau afecțiunile glandei tiroide neținute sub control;
• hipertensiunea arterială severă (tensiunea mare) nemonitorizată;
• fumatul, consumul de alcool sau drogurile;
• infecțiile bacteriene sau virale din sfera genitală;
• insuficiența de col uterin (colul se deschide prea devreme).

Nu lua niciun tratament fără acordul medicului sau farmacistului. Unele medicamente uzuale pot dăuna sarcinii timpurii.

Avort spontan sau menstruație?

Dacă un ciclu este întârziat, poate fi greu să distingi o menstruație abundentă de o sarcină pierdută foarte devreme. Situația este frecventă la femeile care au des probleme menstruale și sângerări neregulate.

Dacă ai observat deja o lipsă a menstruației sau un test de sarcină pozitiv, orice sângerare ulterioară impune atenție.

Iată cum se deosebesc principalele tipuri de sângerare:

Riscul de avort spontan în funcție de săptămâna de sarcină

Cele mai multe pierderi de sarcină se produc înainte de săptămâna 12 de sarcină. Riscul scade treptat pe măsură ce inima fătului începe să bată și poate fi văzută la ecograf, de obicei în jurul săptămânii 6.

Odată ce ai intrat în al doilea trimestru, adică în săptămâna 13 de sarcină, șansele de complicații scad considerabil.

Ajungerea cu bine la o sarcină la 5 luni aduce multă liniște, deoarece riscul de pierdere spontană devine foarte mic.

Cât de frecvent este avortul spontan?

Pierderea timpurie a sarcinii este o experiență prin care trec multe femei. Datele arată că avortul spontan apare în 10% până la 20% dintre sarcinile confirmate clinic, cu o medie de aproximativ 15%.

Chiar și la vârste fragede, precum într-o sarcină în adolescență, corpul poate întâmpina riscuri care cer atenție deosebită.

În circa 50% până la 60% dintre cazurile din primul trimestru, cauza este o anomalie cromozomială întâmplătoare. Vârsta mamei influențează direct acest risc: el este de circa 20% la 35 de ani, urcă la 40% la vârsta de 40 de ani și poate atinge 80% după 45 de ani.

Este esențial să știi că un avort spontan nu îți blochează viitorul ca mamă. Între 80% și 87% dintre femeile care trec printr-un astfel de eveniment vor naște ulterior un copil sănătos.

Factori de risc

Majoritatea situațiilor apar din cauze biologice neprevăzute. Cu toate acestea, anumiți factori cresc vulnerabilitatea organismului:

Prezența unor fibroame uterine mari poate restrânge spațiul necesar fixării embrionului.

• două sau mai multe avorturi spontane în trecut;
• boli cronice necontrolate, cum ar fi diabetul sau afecțiunile autoimune;
• greutatea corporală mult sub sau peste limitele normale;
• traumatismele sau loviturile directe în zona abdominală;
• fumatul, alcoolul sau consumul ridicat de cofeină.

Dacă ai pierdut o sarcină în trecut, nu înseamnă că povestea se va repeta. Majoritatea sarcinilor viitoare se dezvoltă fără nicio problemă.

Tipuri de avort spontan

În urma consultului și a ecografiei, medicul ginecolog poate preciza stadiul exact:

• Amenințare de avort: apar sângerări și dureri ușoare, dar colul este închis, iar sarcina poate continua cu succes.
• Avort spontan inevitabil: sângerarea este abundentă, colul se deschide, iar sarcina nu mai poate fi salvată.
• Avort spontan incomplet: o parte din țesutul embrionar a fost eliminată, dar fragmente rămân încă în uter.
• Avort spontan complet: tot țesutul sarcinii a fost expulzat pe cale naturală.
• Avort oprit în evoluție: embrionul s-a oprit din viață, însă corpul nu l-a eliminat încă și nu apar mereu simptome vizibile.
• Avort septic: o infecție a cavității uterine care pune în pericol viața și necesită tratament urgent.

Cum poți reduce riscurile?

Multe avorturi spontane nu pot fi prevenite. Poți însă să îți sprijini corpul să fie cât mai pregătit:

• Mergi periodic la controalele prenatale stabilite de medicul de familie și de ginecolog.
• Renunță complet la fumat, alcool și produse cu nicotină.
• Limitează cofeina la maximum o ceașcă obișnuită de cafea pe zi (sub 200 mg).
• Spală-te des pe mâini și evită contactul cu persoane răcite sau bolnave.
• Ia acid folic și vitamine prenatale conform indicațiilor primite de la medic.

Avortul spontan în cazul sarcinii gemelare

O sarcină cu gemeni pune o solicitare suplimentară pe corpul mamei. De aceea, ea implică mai multe vizite la specialist și o urmărire ecografică atentă.

În unele cazuri timpurii, apare fenomenul de „geamăn dispărut”. Unul dintre embrioni se oprește din evoluție și este resorbit natural de țesutul matern, în timp ce al doilea continuă să crească normal.

Tratamentul după un avort spontan

Dacă uterul s-a golit complet de la sine, nu este nevoie de o procedură medicală invazivă. Dacă au rămas resturi, medicul îți va explica pașii recomandați:

• Așteptarea atentă: supravegherea medicală câteva zile pentru a vedea dacă uterul se curăță singur.
• Tratamentul cu medicamente: pastile recomandate de ginecolog care ajută uterul să se contracte și să elimine resturile.
• Intervenția chirurgicală: o procedură scurtă (aspirație sau chiuretaj uterin) prin care cavitatea este curățată în siguranță, sub anestezie.

Recuperarea fizică

În primele zile este normal să simți mici crampe și să ai sângerări asemănătoare unei menstruații. Ciclul menstrual reapare de obicei după 4 până la 6 săptămâni.

Pentru a preveni pătrunderea bacteriilor, evită contactul sexual și tampoanele interne timp de minimum două săptămâni. Folosește doar absorbante externe.

Sprijinul emoțional

Pierderea unei sarcini este o durere reală. Este normal să simți tristețe, furie sau gol interior.

Vorbește deschis cu partenerul tău sau cu persoane apropiate despre ce simți. Dacă tristețea devine copleșitoare, o discuție cu un psiholog sau alăturarea la un grup de suport te poate ajuta să treci prin această etapă.

O nouă sarcină

Din punct de vedere fizic, corpul se poate reface repede. Este important însă să fii pregătită și emoțional înainte de a încerca din nou.

Dacă au existat două sau mai multe pierderi de sarcină, medicul va recomanda analize amănunțite:

• analize de sânge pentru coagulare și funcția tiroidei;
• teste genetice (cariotip) pentru ambii parteneri;
• ecografie transvaginală detaliată pentru a verifica structura uterului și a ovarelor;
• histeroscopie sau histerosonografie pentru evaluarea cavității uterine.

Când să mergi la medic și când suni la 112

Orice sângerare apărută în timpul sarcinii trebuie comunicată medicului tău de familie sau ginecologului.

Sună imediat la 112 sau mergi direct la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) a unei maternități dacă ai:

• sângerare masivă (umpli complet două absorbante mari pe oră, timp de două ore la rând);
• cheaguri de sânge de mărimea unei monede mari sau a unei mingi de golf;
• dureri abdominale atroce sau durere ascuțită într-o singură parte a abdomenului ori în umăr;
• stare de leșin, amețeli puternice sau pierderea cunoștinței;
• febră, frisoane sau scurgeri cu miros neplăcut (semne clare de infecție).