Pierderea auzului la vârstnici: cauze, semne și tratament

Pierderea auzului cauzată de înaintarea în vârstă este cunoscută în termeni medicali sub denumirea de prezbiacuzie (scăderea capacității auditive odată cu anii). Deși nu îți pune viața în pericol, îți poate afecta mult calitatea vieții și starea de spirit dacă nu o tratezi la timp.

Pe măsură ce anii trec, întregul corp trece prin transformări firești. Urechea internă îmbătrânește și ea, ceea ce duce la o scădere treptată a auzului.

Această problemă este foarte des întâlnită. Aproximativ 1 din 3 adulți cu vârste între 65 și 74 de ani se confruntă cu o formă de scădere a auzului. De asemenea, aproape jumătate dintre persoanele de peste 75 de ani întâmpină dificultăți în conversațiile de zi cu zi.

Cauzele pierderii auzului la vârstnici

Prezbiacuzia se instalează lent, pe parcursul mai multor ani. Ea apare din cauza unor modificări naturale la nivelul urechii interne:

• uzura structurilor fine din urechea internă;
• reducerea fluxului de sânge către vasele mici ale urechii;
• deteriorarea nervului auditiv (nervul care duce sunetele la creier);
• modificări în felul în care creierul procesează vorbirea;
• afectarea cililor auditivi (micii perișori senzitivi care transformă vibrațiile sonore în impulsuri nervoase).

Scăderea auzului poate fi accelerată și de alți factori de sănătate sau de mediu:

• diabetul zaharat necontrolat;
• circulația deficitară a sângelui și fumatul;
• expunerea repetată sau îndelungată la zgomote puternice;
• anumite medicamente toxice pentru ureche (ototoxice);
• predispoziția moștenită din familie.

Ce simptome pot apărea

Primele semne sunt adesea greu de observat. De obicei, începi prin a distinge mai greu sunetele înalte (sunetele acute).

De exemplu, s-ar putea să înțelegi mai greu vocile femeilor sau ale copiilor. Conversațiile devin dificile mai ales când există zgomot de fond, la televizor sau la o masă de familie.

Alte semne frecvente includ:

• senzația că anumite sunete obișnuite sunt brusc deranjant de puternice;
• dificultăți în a deosebi sunetele și consoanele apropiate (cum ar fi „s”, „f” sau „ș”);
• țiuituri, fâșâituri sau zumzete în urechi (tinitus);
• nevoia de a da televizorul sau radioul tot mai tare;
• rugămintea repetată ca ceilalți să vorbească mai rar sau mai tare;
• nesiguranță în discuțiile telefonice.

Cum se stabilește diagnosticul

Primul pas este o vizită la medicul de familie. Acesta îți va examina urechea cu un otoscop (aparat medical cu lupă și lumină). Astfel exclude probleme simple și temporare, cum ar fi un dop de ceară sau o infecție.

Apoi, medicul de familie îți va elibera un bilet de trimitere către medicul specialist ORL. La rândul său, medicul ORL sau audiologul (specialistul în testarea auzului) îți va face o audiogramă.

Audiograma este un test rapid și complet nedureros. Ea măsoară pragul auditiv și stabilește cu precizie cât de mult este afectată fiecare frecvență a sunetului.

Opțiuni de tratament și sprijin

Nu există un tratament medicamentos aprobat care să readucă auzul pierdut sau să vindece prezbiacuzia. Cu toate acestea, medicina oferă soluții eficiente pentru a auzi din nou bine:

• Aparatele auditive: dispozitive discrete care amplifică frecvențele pe care nu le mai auzi bine;
• Dispozitivele ajutătoare: amplificatoare speciale pentru receptorul telefonului sau transmițătoare pentru televizor;
• Tehnicile de comunicare: învățarea cititului pe buze și exercițiile de discriminare a vorbirii;
• Implantul cohlear: un dispozitiv avansat montat chirurgical, care stimulează direct nervul auditiv.

În România, persoanele asigurate pot beneficia de decontarea parțială a aparatelor auditive prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), în baza recomandării eliberate de medicul specialist ORL.

De ce este important să acționezi din timp

Prezbiacuzia este o degradare definitivă și treptată. Când auzul scade fără să fie corectat, comunicarea devine un efort continuu, iar mulți oameni ajung să evite ieșirile și discuțiile.

Studiile arată o strânsă legătură între pierderea auzului și demență. Izolarea socială și lipsa stimulilor auditivi cresc riscul de declin cognitiv, în timp ce protezarea timpurie menține creierul activ.

Cum poți proteja auzul rămas

Chiar dacă nu poți opri trecerea anilor, poți încetini deteriorarea auzului prin câteva obiceiuri simple:

• evită spațiile cu sunete asurzitoare și zgomote puternice de durată;
• poartă căști antifonice sau dopuri de urechi dacă lucrezi în zgomot;
• verifică-ți periodic glicemia și tensiunea arterială cu medicul tău;
• discută cu medicul sau farmacistul înainte de a lua medicamente cunoscute ca dăunătoare pentru urechi.

Când să mergi la medic

Dacă observi că ceri des celor din jur să repete ce au spus sau mărești volumul televizorului, programează o consultație la medicul de familie pentru o trimitere la ORL.

Atenție: dacă auzul îți scade brusc, în câteva ore sau de pe o zi pe alta (adesea la o singură ureche), mergi de urgență la o cameră de gardă ORL sau sună la 112. Pierderea bruscă a auzului este o urgență medicală, iar tratamentul rapid crește șansele de recuperare.