Sialendoscopia: cum se face, beneficii și riscuri

Glandele salivare mari produc saliva necesară pentru digestie, menținerea umidității bucale și protecția dinților împotriva cariilor. Aceste glande elimină saliva în gură prin mici canale (ducte salivare). Atunci când aceste canale se blochează din cauza unor pietre (calculi salivari) sau a unor îngustări, apar durerea și umflăturile.

Investigarea amănunțită a planșeului bucal este esențială și pentru diferențierea afecțiunilor inflamatorii de afecțiuni mai grave, cum ar fi un cancer sub limbă.

Ce este sialendoscopia?

Sialendoscopia este o intervenție endoscopică prin care medicul explorează direct canalele glandelor salivare majore (glandele submandibulare de sub mandibulă și glandele parotide situate în fața urechilor).

Procedura folosește un micro-endoscop, adică un tub extrem de subțire prevăzut cu o cameră video telescopică și canale de lucru. Acesta se introduce direct prin orificiul natural al glandei din cavitatea bucală.

La fel ca în cazul altor tehnici moderne precum chirurgia robotică transorală, această abordare endoscopică evită inciziile externe mari la nivelul feței și gâtului. Astfel, se elimină riscul de cicatrici inestetice pe piele.

De ce se efectuează o sialendoscopie?

Medicul specialist ORL sau chirurgul maxilo-facial (BMF) poate recomanda procedura atât pentru a stabili un diagnostic clar, cât și pentru a trata direct problema identificată. Printre principalele indicații se numără:

• Calculii salivari (litiaza salivară): blocaje cauzate de depuneri minerale de mici dimensiuni în canalele glandei.
• Stricturile ductale: îngustări ale canalelor salivare cauzate de inflamații sau cicatrici, care împiedică scurgerea normală a salivei.
• Sialadenita cronică: inflamația repetată a glandelor salivare, apărută uneori și după tratamentele cu iod radioactiv sau radioterapie.
• Parotidita recurentă juvenilă: episoade repetate de umflare și durere la nivelul glandelor parotide la copii și adolescenți.

Dacă se suspectează afecțiuni sistemice autoimune precum sindromul Sjögren, medicul poate recomanda suplimentar o biopsie a glandelor salivare pentru confirmarea diagnosticului.

Sialendoscopie sau chirurgie deschisă clasică?

Înainte de apariția sialendoscopiei, pietrele blocate adânc în glandă impuneau de cele mai multe ori scoaterea chirurgicală completă a glandei salivare. Iată o comparație între cele două abordări:

Ce se întâmplă în timpul unei sialendoscopii?

Intervenția se realizează de obicei în spital sau clinică, în regim de spitalizare de zi. Pentru confortul tău, se folosește anestezia generală sau, în cazuri diagnostice simple, anestezia locală.

Similar altor intervenții endoscopice din sfera ORL, cum este o microlaringoscopie, procedura oferă chirurgului o imagine mărită și foarte precisă a canalelor glandulare.

Etapele principale ale procedurii sunt:

• Medicul dilată cu blândețe orificiul canalului salivar de sub limbă sau de pe obraz.
• Introduce micro-endoscopul și spală canalul cu ser fiziologic pentru a deschide calea și a curăța depunerile.
• Cu ajutorul unei mici anse sau al unui coșuleț special, prinde și extrage calculul salivar.
• Dacă un canal este îngustat, îl poate lărgi cu un mic balonaș sau poate introduce substanțe antiinflamatoare.

Procedura durează în medie aproximativ o oră. Dacă pietrele sunt multiple sau foarte greu accesibile, timpul operator se poate prelungi ușor.

Cum te pregătești pentru o sialendoscopie?

Primul pas este consultul la medicul de familie, care îți va elibera un bilet de trimitere către medicul specialist ORL sau chirurgul maxilo-facial. Întreabă medicul dacă procedura și analizele preoperatorii sunt decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Înainte de intervenție, informează medicul despre toate tratamentele pe care le iei, în special anticoagulante sau antiinflamatoare, și despre eventualele alergii.

Ghidurile generale privind pregătirea pentru o endoscopie includ de regulă repausul alimentar strict înainte de intervenție dacă se utilizează anestezia generală. Nu mânca și nu bea nimic timp de cel puțin 6 ore înainte de oră programată.

Există riscuri asociate cu sialendoscopia?

Sialendoscopia este o procedură foarte sigură, însă, ca la orice intervenție medicală, pot exista complicații minore sau temporare:

• Umflături și disconfort local: zona poate rămâne ușor tumefiată câteva zile din cauza lichidului folosit la spălarea canalului.
• Sângerare ușoară sau infecție: dacă apare o infecție, medicul va prescrie un tratament antibiotic adecvat.
• Amorțeală temporară (parestezie): o ușoară furnicătură sau pierdere a sensibilității pe o parte a limbii, care dispare de la sine.
• Îngustarea ductului sau leziuni de perete: mici cicatrici sau perforații ale canalului, care de regulă se vindecă fără probleme.
• Ranulă: o acumulare de salivă sub formă de pungă sub limbă, cauzată de blocarea temporară a scurgerii.

Deși rare, leziunile chistice precum ranulele pot semăna clinic cu diverse tumori benigne ale cavității orale, necesitând monitorizare atentă.

Ce se întâmplă după o sialendoscopie?

Vei rămâne sub supraveghere câteva ore până dispare complet efectul anestezicului. Este necesar să fii însoțit de cineva care să te ajute să ajungi acasă în siguranță.

După intervenție, recuperarea este de obicei ușoară:

• Revenirea la activitate: activitățile ușoare de birou pot fi reluate chiar de a doua zi, însă efortul fizic intens trebuie evitat timp de 2–3 zile.
• Alimentație: consumă alimente moi, călduțe sau la temperatura camerei timp de 1–2 zile, pentru a nu suprasolicita salivația. Evită alimentele foarte acre sau condimentate.
• Igienă bucală: clătește ușor gura cu apă călduță după fiecare masă pentru a păstra zona curată.
• Medicație: ia analgezicele sau antiinflamatoarele recomandate de medic dacă simți durere sau tensiune sub mandibulă.

Când să mergi la medic

Disconfortul ușor este normal în primele 48 de ore. Contactează însă de urgență medicul curant sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă observi:

• febră mare apărută brusc sau frisoane;
• scurgere de puroi din orificiul salivar sau gust foarte neplăcut în gură;
• umflătură sub limbă sau pe gât care crește rapid în volum și devine foarte dureroasă;
• dificultăți la înghițire, la deschiderea gurii sau senzația că respiri greu (în aceste cazuri, sună direct la 112).

Întrebări frecvente

Este sialendoscopia dureroasă?

Nu. În timpul intervenției ești anesteziat, astfel încât nu simți nicio durere. După procedură, durerea este de obicei moderată, descrisă mai degrabă ca o jenă sau o senzație de tensiune, și se calmează ușor cu medicamente uzuale prescrise de medic.

Cât de eficientă este sialendoscopia?

Eficiența procedurii este ridicată, în special pentru îndepărtarea calculilor salivari și dilatarea canalelor îngustate. În marea majoritate a cazurilor, sialendoscopia reușește să rezolve obstrucția și să păstreze glanda salivară funcțională, evitând chirurgia deschisă.

Ce dimensiuni pot avea pietrele îndepărtate prin această metodă?

Calculii mici și medii (de obicei sub 4–5 milimetri) pot fi extrași întregi prin canalul salivar. Pietrele mai mari necesită proceduri combinate sau spargerea prealabilă a depozitului mineral.

În cazul calculilor salivari voluminoși, se poate utiliza litotripsia pentru fragmentarea acestora înainte de extragerea endoscopică.

Concluzie

Sialendoscopia reprezintă o opțiune modernă, sigură și blândă pentru problemele glandelor salivare. Prin această metodă minim invazivă, medicul poate elimina cauza blocajului fără cicatrici și fără a extirpa glanda. Discută cu medicul de familie pentru o trimitere către un specialist ORL dacă ai episoade repetate de durere sau umflare a feței în timpul meselor.