Criza acută de astm: cum o recunoști și ce faci rapid

În timpul unei crize acute de astm (numită medical exacerbare), căile respiratorii se inflamează și se umflă. Mușchii din jurul bronhiilor se contractă, tuburile respiratorii se îngustează, iar respirația devine din ce în ce mai dificilă.

Când simptomele de astm se agravează brusc sau treptat, medicii mai numesc această stare:

• o exacerbare acută;
• un atac de astm;
• un episod astmatic;
• o criză de astm.

Care sunt simptomele unei crize acute de astm?

Simptomele astmului diferă de la o persoană la alta. Între crize, s-ar putea să nu ai niciun simptom neplăcut. Însă în timpul unei exacerbări, manifestările pot deveni rapid copleșitoare:

• respirație șuierătoare (wheezing);
• tuse persistentă, uscată sau chinuitoare;
• senzație intensă de apăsare sau strângere în piept;
• lipsă de aer (dispnee) și respirație rapidă;
• stare pronunțată de agitație și frică;
• puls accelerat (bătăi rapide ale inimii);
• dificultate la vorbire (nu poți rosti o propoziție întreagă fără să respiri).

Cum deosebești o criză ușoară de o urgență medicală?

Este esențial să recunoști când situația devine critică:

Ce faci imediat: pași de prim ajutor în criză

Dacă simți că începe o criză de astm, acționează fără întârziere:

1. Așază-te drept: Nu te întinde în pat, deoarece poziția culcat îngreunează respirația. Stai așezat și încearcă să rămâi calm.
2. Folosește inhalatorul de salvare: Administrează medicația bronhodilatatoare cu acțiune rapidă (spray-ul prescris de medic), de preferat folosind o cameră de inhalare (spacer) pentru o absorbție mai bună în plămâni.
3. Așteaptă câteva minute: Respiră lent și profund. Dacă medicul ți-a stabilit un plan clar de acțiune, urmează dozele recomandate în acel plan.
4. Cere ajutor dacă nu simți o ameliorare: Dacă spray-ul nu ajută sau starea se degradează, cere imediat asistență de urgență.

Ce declanșează crizele acute de astm?

Crizele pot fi provocate de mai mulți factori de mediu sau de starea generală de sănătate. Printre cei mai frecvenți declanșatori se numără:

• infecțiile respiratorii, precum răceala sau gripa;
• alergenii obișnuiți (polenul, mucegaiul, acarienii din praful de casă);
• părul sau mătreața animalelor de companie;
• fumul de țigară sau aerul foarte poluat;
• aerul rece și uscat de iarnă;
• efortul fizic intens fără încălzire prealabilă;
• boala de reflux gastroesofagian (acidul care urcă din stomac).

Cine este la risc să sufere o criză acută de astm?

Orice persoană cu astm bronșic poate trece printr-o exacerbare. Riscul este însă mult mai mare dacă:

• folosești inhalatorul de salvare de mai mult de două ori pe săptămână (semn clar că astmul nu este controlat);
• te trezești noaptea din cauza tusei sau a lipsei de aer de mai mult de două ori pe lună;
• ai mai ajuns la camera de gardă sau ai fost internat în spital pentru astm în ultimul an;
• nu iei zilnic tratamentul de fond (antiinflamator) recomandat de medic;
• fumezi sau treci printr-o viroză respiratorie activă.

Cum se diagnostichează o exacerbare acută de astm?

Dacă ajungi la medic în criză sau după un episod sever, specialistul pneumolog va evalua plămânii prin teste specifice:

Testul de debit expirator de vârf (Peak Flow)

Acest test măsoară viteza maximă cu care poți da aerul afară din piept. Sufli cât mai puternic într-un dispozitiv mic (peak flow metru). Este un aparat simplu pe care îl poți folosi și acasă pentru monitorizare.

Spirometria

Spirometria măsoară volumul de aer inspirat și expirat, dar și viteza de golire a plămânilor. Testul arată cât de îngustate sunt bronhiile.

Testul de oxid nitric expirat (FeNO)

Dispozitivul măsoară nivelul de oxid nitric din respirație. O valoare mare indică o inflamație activă la nivelul căilor respiratorii.

Măsurarea nivelului de oxigen din sânge

Medicul fixează pe deget un pulsoximetru pentru a măsura saturația de oxigen. Testul este rapid, nedureros și arată dacă organele primesc suficient oxigen în timpul crizei.

Cum se tratează o criză acută de astm?

Tratamentul imediat urmărește deschiderea rapidă a bronhiilor. Se administrează bronhodilatatoare cu acțiune rapidă prin inhalator cu spacer sau prin nebulizator (aparat de aerosoli).

În crizele moderate sau severe, medicii administrează și oxigenoterapie pe mască. Pentru a reduce inflamația și a preveni o recădere rapidă, medicul îți va prescrie de regulă o cură scurtă de câteva zile de corticosteroizi pe cale orală (cum ar fi prednisonul).

Dacă respirația nu se normalizează, poate fi necesară internarea în spital până la stabilizarea completă.

Care este evoluția pe termen lung dacă ai astm?

Majoritatea persoanelor diagnosticate cu astm pot duce o viață activă și fără restricții majore. O criză este un semnal că schema de tratament trebuie revizuită de către medicul specialist.

Cheia unui astm ținut sub control este tratamentul preventiv de zi cu zi, nu doar folosirea spray-ului de criză atunci când îți lipsește aerul.

Cum poți preveni o criză acută de astm?

Poți preveni reapariția crizelor prin câteva măsuri simple:

• Urmează zilnic tratamentul de întreținere (spray-ul antiinflamator), chiar dacă te simți foarte bine.
• Păstrează mereu inhalatorul de salvare în geantă sau la îndemână.
• Evită contactul cu declanșatorii cunoscuți (fum de țigară, praf, acarieni, animale dacă ești alergic).
• Vaccinează-te antigripal anual, la recomandarea medicului de familie, pentru a evita virozele respiratorii grave.
• Notează valorile măsurate cu peak flow metrul dacă medicul ți-a cerut această monitorizare.

Când să mergi la medic

Sună imediat la 112 sau mergi la UPU (Unitatea de Primiri Urgențe) dacă:

• inhalatorul de salvare nu ameliorează respirația după câteva minute;
• nu poți vorbi în propoziții complete din cauza lipsei de aer;
• pieptul sau baza gâtului se înfundă vizibil la fiecare respirație;
• buzele, unghiile sau pielea devin palide, cenușii sau vinete;
• te simți confuz, extrem de somnoros sau amețit.

Programează o consultație la medicul de familie sau medicul pneumolog dacă:

• ai nevoie de inhalatorul de salvare de mai mult de două ori pe săptămână;
• te trezești noaptea din cauza tusei sau a respirației șuierătoare;
• simți că eforturile zilnice obișnuite îți provoacă sufocare.