Pe scurt: Disjuncția acromioclaviculară este deplasarea sau separarea oaselor din articulația mică a umărului, dintre claviculă și omoplat, cauzată de obicei de o căzătură directă. Cazurile ușoare se vindecă fără operație, prin repaus în eșarfă și kinetoterapie, în timp ce formele severe necesită intervenție chirurgicală. Cu tratamentul potrivit, majoritatea persoanelor își recapătă complet mobilitatea brațului.
Articulația acromioclaviculară se află în punctul în care se întâlnesc clavicula și omoplatul (scapula). Disjuncția acromioclaviculară apare atunci când o lovitură puternică îndepărtează aceste două oase. Deși oamenii îi spun adesea „luxație de umăr”, este util să știi că disjuncția afectează doar această articulație mică de deasupra umărului, fiind diferită de luxația clasică de umăr (în care brațul iese din articulația principală).
Această problemă este foarte întâlnită. Studiile arată că reprezintă între 4% și 12% dintre toate leziunile umărului și afectează anual circa 3-4 persoane din 100.000. Persoanele care practică sporturi de contact, cum ar fi hocheiul pe gheață, rugby-ul sau judo-ul, sunt deosebit de expuse riscului.
În formele ușoare, disjuncția se tratează fără operație, prin purtarea unei eșarfe medicale pentru ca umărul să se odihnească. În cazurile severe, poate fi nevoie de o operație pentru repararea ligamentelor afectate.
Află în continuare cum recunoști această leziune, din ce cauze apare și care sunt soluțiile optime de tratament.
Cuprins:
Articulația acromioclaviculară (pe scurt, AC) face legătura între o proeminență a omoplatului numită acromion și capătul claviculei. O poți simți ca pe o mică adâncitură sau protuberanță în partea de sus a umărului.
Această articulație este ținută stabilă de benzi puternice de țesut: ligamentul acromioclavicular și ligamentele de susținere coracoclaviculare.
Disjuncția apare atunci când un impact puternic forțează oasele să se separe, întinzând sau rupând aceste ligamente. Cel mai des, cauza este o lovitură directă pe umăr apărută la o căzătură sau o coliziune pe terenul de sport.
Medicii clasifică gravitatea leziunii în funcție de afectarea ligamentelor și de poziția oaselor. Sistemul Rockwood împarte leziunea în șase grade:
| Tip | Descriere |
|---|---|
| Tipul I | Entorsă ușoară sau întindere a ligamentului acromioclavicular, fără ruptură completă. |
| Tipul II | Ruptură completă a ligamentului acromioclavicular; ligamentele coracoclaviculare rămân întregi. |
| Tipul III | Ruptură a ambelor ligamente, dar clavicula este deplasată în sus cu mai puțin de lățimea osului. |
| Tipul IV | Capătul claviculei este deplasat spre spate, prin mușchiul trapez. |
| Tipul V | Ruptură completă a ligamentelor și țesuturilor din jur; clavicula este deplasată mult în sus. |
| Tipul VI | Formă rară, în care capătul claviculei este împins în jos, sub alte părți ale omoplatului. |
Dacă ai suferit o disjuncție acromioclaviculară, poți observa următoarele semne:
Durerea devine de obicei mai intensă când încerci să ridici brațul sau să îl depărtezi de corp. Dacă durerea este însoțită de amorțeală pe fața externă a brațului, medicul va verifica dacă nu există și o disfuncție a nervului axilar.
Principalul motiv este un traumatism direct: o căzătură pe umăr (de exemplu, de pe bicicletă sau pe terenul de sport) sau o cădere pe brațul întins. Forța impactului împinge omoplatul în jos, în timp ce clavicula rămâne pe loc, ceea ce duce la ruperea ligamentelor.
În traumatismele violente, forța coliziunii poate provoca simultan leziuni ligamentare și fracturi ale omoplatului.
Medicul specialist ortoped va examina umărul, va palpa zona sensibilă și îți va cere să faci câteva mișcări simple. Pentru acces la specialist și investigații prin sistemul public de asigurări (CNAS), poți solicita un bilet de trimitere de la medicul de familie.
Pentru a evalua cu precizie tendoanele și țesuturile moi din jur, poate fi recomandată o scanare RMN a umărului.
De asemenea, medicul va recomanda radiografii pentru a vedea exact deplasarea oaselor și pentru a exclude o fractură asociată. Uneori radiografia se realizează ținând o greutate ușoară în mână, pentru a evidenția distanțarea oaselor.
Tratamentul depinde de gravitatea leziunii. Tipurile I și II se tratează aproape întotdeauna conservator (fără operație), în timp ce tipurile IV, V și VI necesită tratament chirurgical. Pentru tipul III, medicul alege metoda în funcție de vârstă și nivelul de activitate sportivă.
Dacă traumatismul a afectat și musculatura profundă, poate fi necesară concomitent o reparare a manșetei rotatorilor.
Tratamentul fără operație include:
În leziunile severe sau dacă durerea persistă, medicul ortoped poate recomanda operația. Intervenția presupune reașezarea claviculei și repararea ligamentelor, adesea prin tehnici minim invazive (artroscopie), ceea ce facilitează o recuperare mai rapidă.
Leziunile articulației acromioclaviculare apar mai frecvent la adulții tineri și activi, în special la cei care practică ciclism, schi sau sporturi de contact.
Totodată, activitățile profesionale cu ridicări frecvente de greutăți cresc vulnerabilitatea la diverse afecțiuni musculo-scheletice legate de muncă.
Bărbații au o predispoziție de aproximativ 5 ori mai mare la această leziune comparativ cu femeile, în special datorită participării mai frecvente în activități sportive cu impact.
Majoritatea persoanelor își recapătă mobilitatea și funcția completă a brațului. În cazurile ușoare (tip I și II), recuperarea durează câteva săptămâni. În traumatismele severe sau după o operație, recuperarea completă poate dura aproximativ 3 luni (12 săptămâni).
În timpul recuperării, modificarea felului în care miști brațul poate favoriza uneori o tendinită a manșetei rotatorilor, motiv pentru care exercițiile fizice trebuie ghidate de un kinetoterapeut.
Sunt printre cele mai frecvente traumatisme ale centurii scapulare. Reprezintă până la 12% din toate leziunile umărului diagnosticate de medicii ortopezi.
Printre sporturile cu risc crescut se numără:
Tipurile ușoare se vindecă fără intervenție chirurgicală dacă protejezi brațul și faci kinetoterapie. Tipurile severe, cu ruperea completă a ligamentelor și distanțare mare a oaselor, necesită de regulă intervenție chirurgicală.
Disjuncția acromioclaviculară apare în urma unui traumatism direct pe umăr. Leziunile ușoare se vindecă excelent prin măsuri conservatoare, în timp ce cazurile complexe se pot repara chirurgical cu succes.
Mergi de urgență la o unitate de primiri urgențe (UPU) sau sună la numărul 112 dacă, în urma unei lovituri, ai dureri insuportabile, umărul este deformat vizibil, mâna devine rece, palidă sau simți amorțeli puternice care coboară pe braț.
Pentru dureri moderate apărute după o căzătură fără deformare severă, programează o consultație la medicul de familie, care îți poate elibera bilet de trimitere către un medic ortoped sau către un serviciu de kinetoterapie.
Obstrucția acută a căilor respiratorii superioare reprezintă un blocaj apărut la nivelul gâtului, laringelui (organul…
Pe scurtAbsintul nu provoacă halucinații și nu are proprietăți psihedelice. Tuiona, substanța activă din pelin,…
Pe scurt: Odată cu înaintarea în vârstă, riscul de complicații cauzate de diabetul de tip…
Pe scurt: Infecțiile respiratorii superioare, cum este răceala comună, afectează nasul și gâtul și sunt…
Pe scurt: Nu există suficiente dovezi științifice care să arate că acupunctura poate vindeca sau…
Pe scurt: Când ajuți o persoană cu anxietate socială, cel mai mult contează să îi…