Pe scurt: Abfracția dentară este o pierdere de smalț apărută la baza dintelui, lângă gingie, adesea sub forma unui șanț în „V”. Este provocată în principal de presiunea mecanică intensă (cum ar fi scrâșnitul dinților) asociată cu periajul sau acizii din alimente. Deși smalțul pierdut nu crește la loc, stomatologul poate stopa evoluția și poate proteja dintele cu o plombă sau o gutieră.
Ce este abfracția dentară?
Abfracția dentară este o pierdere treptată de smalț și țesut dur apărută la coletul dintelui, chiar în zona în care dintele se întâlnește cu gingia. Această leziune are adesea o formă specifică de pană sau de litera „V” și nu este o carie provocată de bacterii.
Medicul stomatolog poate evalua cavitatea bucală și pentru alte probleme frecvente, cum ar fi diferite ulcerații bucale cauzate de traumatisme sau factori de stres.
Citește mai departe pentru a afla cum recunoști abfracția dentară, de ce este utilă o evaluare la stomatolog și ce soluții există pentru protejarea zâmbetului tău.
Care sunt simptomele abfracției dentare?
Poți observa abfracția când îți rămân resturi de mâncare blocate în mica adâncitură de la baza dintelui sau când o simți direct cu vârful limbii. Uneori, marginea poate fi destul de ascuțită și poate irita obrazul sau buza.
Marginile ascuțite ale dintelui ciobit pot favoriza uneori leziuni iritative precum afta bucală.
În multe cazuri abfracția nu provoacă durere spontană, dar sensibilitatea dentară poate deveni supărătoare la băuturi reci, fierbinți, dulci sau acre.
Dacă forțele continuă să acționeze asupra dintelui, pot apărea:
- suprafețe lucioase și netede la colet, cu aspect translucid
- mici ciobiri ale smalțului la marginea gingiei
- expunerea dentinei (stratul mai gălbui și poros situat sub smalț)
Pe măsură ce smalțul de protecție dispare, dintele devine mai fragil. În lipsa unui control de rutină, rezistența dintelui scade, iar mobilitatea dentară poate crește în timp.
Ce cauzează abfracția dentară?
Abfracția este considerată o problemă cu mai multe cauze combinate, factorul determinant fiind presiunea mecanică intensă exercitată asupra dintelui când mesteci sau strângi dinții. Acest stres mecanic este favorizat de:
- bruxism (scrâșnitul sau încleștatul involuntar al dinților, mai ales noaptea)
- mușcătură incorectă (malocluzie, când dinții nu se aliniază uniform)
- pierderea mineralelor din smalț din cauza sucurilor sau alimentelor acide, asociată cu periajul apăsat
În plus, tensiunea generată de scrâșnirea dinților poate duce în timp și la durere facială sau disconfort la nivelul articulației temporo-mandibulare (în fața urechii).
Aceste leziuni la colet devin considerabil mai frecvente odată cu înaintarea în vârstă, fiind întâlnite la aproape jumătate dintre adulți pe fondul uzurii cumulate în timp.
Cum se tratează abfracția dentară?
Dacă leziunea este mică și nu ai dureri, stomatologul poate decide doar să o monitorizeze periodic. Totuși, evaluarea este esențială pentru a preveni adâncirea șanțului spre nerv.
Afecțiunile generale influențează direct starea danturii, existând de exemplu o legătură strânsă între diabet și îngrijirea orală.
La consultație, menționează dacă ai obiceiuri precum scrâșnitul dinților, reflux gastric sau o alimentație bogată în citrice. Smalțul pierdut nu se poate reface de la sine, dar tratamentele actuale protejează dintele:
- Plombarea leziunii (obturație): Dacă șanțul depășește 1 milimetru sau devine sensibil, medicul îl acoperă cu o rășină compozită de culoarea dintelui, restabilind conturul neted.
- Gutiera de noapte: Un dispozitiv din plastic moale sau dur, realizat pe mulajul dinților tăi, care preia forțele nocturne din bruxism.
- Pastă pentru dinți sensibili: Produsele cu grad redus de abrazivitate ajută la calmarea sensibilității dentinare.
- Ajustarea mușcăturii sau aparat dentar: Echilibrarea contactelor dintre dinți oprește suprasolicitarea zonelor vulnerabile.
Costurile depind de tratamentele necesare. Întreabă la cabinet dacă medicul stomatolog se află în contract cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), deoarece anumite consultații sau manopere de bază pot beneficia de decontare.
Nu ezita să adresezi câteva întrebări medicului tău:
- Cât de adâncă este uzura și dacă necesită plombare acum?
- Am semne clare de scrâșnit în somn?
- Ce periuță și ce tehnică de periaj sunt cele mai sigure pentru coletul dinților mei?
Abfracția dentară și retracția gingivală
Forțele anormale de mestecat afectează frecvent și gingia de sprijin. Astfel, abfracția se asociază adesea cu retracția gingiilor.
Dacă retracția este neglijată, rădăcina dintelui devine vulnerabilă la infecții, fiind util să cunoști câteva remedii pentru infecțiile gingivale pentru igiena zilnică.
În plus, expunerea bazei dintelui favorizează acumularea plăcii bacteriene, crescând vulnerabilitatea la inflamații precum gingivita.
Pe măsură ce rădăcina rămâne dezvelită, pot apărea dureri locale la periaj și stimuli termici. Diagnosticarea timpurie protejează rădăcina și stabilitatea dintelui pe arcadă.
Diferența dintre abfracție, abraziune și eroziune dentară
Toate aceste trei procese duc la uzură dentară fără carie, dar cauza și aspectul lor diferă. Adesea, ele acționează împreună pe același dinte.
Controalele periodice te ajută să diferențiezi uzura obișnuită de alte modificări de țesut sau posibile tumori benigne ale cavității bucale.
| Tip de uzură | Cauză principală | Aspect tipic | Localizare |
|---|---|---|---|
| Abfracție | Presiune mecanică, mușcătură incorectă, bruxism | Defect ascuțit în formă de pană sau „V” | La colet (linia gingiei) |
| Abraziune | Frecare mecanică externă (periaj dur, obiecte roase) | Șanțuri plate, netede și întinse | Suprafețele exterioare ale dinților |
| Eroziune | Atac chimic acid (băuturi carbogazoase, reflux) | Smalț subțiat, rotunjit, translucid | Toate suprafețele dinților expuși la acid |
Abfracția
Abfracția apare sub formă de pană la marginea gingiei. Este cauzată de forțele mari din timpul masticației sau scrâșnitului, care îndoaie microscopic dintele și duc la desprinderea prismei de smalț în zona de maximă flexibilitate.
Abraziunea
Abraziunea este uzura provocată de frecarea cu materiale dure. Printre cauze se numără periajul orizontal agresiv, pastele de dinți puternic abrazive sau obiceiuri vicioase, precum spargerea semințelor între dinți sau rosul pixurilor.
Eroziunea dentară
Eroziunea este dizolvarea chimică a smalțului, independent de bacterii. Poate fi provocată de consumul frecvent de sucuri acidulate, citrice sau de acidul gastric ajuns în gură din cauza refluxului gastroesofagian ori vărsăturilor repetate.
Când să mergi la medic
Programează o consultație la medicul stomatolog dacă:
- simți cu limba o adâncitură sau o margine ascuțită la baza unui dinte
- ai sensibilitate dentară persistentă la rece, cald sau dulce
- te trezești cu maxilarul încleștat, dureri de cap sau sensibilitate la mestecat
- observi că gingia s-a retras și a expus rădăcina dintelui
Un control timpuriu permite medicului să aplice o simplă barieră protectoare (obturație sau lac desensibilizant) înainte ca leziunea să ajungă aproape de camera pulpară. Dacă ai dureri acute severe, edem facial (umflătură) sau sângerare abundentă, prezintă-te de urgență la o cameră de gardă stomatologică, iar în caz de traumatisme maxilo-faciale severe apelează numărul unic 112.
