Cuprins:
Ce este abfracția dentară?
Abfracția dentară este o pierdere de smalț și țesut dentar apărută în zona în care dintele se întâlnește cu gingia (la coletul dintelui). Această leziune are o formă specifică de pană sau de litera „V” și nu este provocată de carii, bacterii sau infecții.
Medicul stomatolog poate evalua cavitatea bucală și pentru alte probleme frecvente, cum ar fi diferite ulcerații bucale cauzate de traumatisme sau factori de stres.
Citește mai departe pentru a afla cum poți recunoaște abfracția dentară, de ce este important să mergi la medicul stomatolog și când este necesar tratamentul.
Care sunt simptomele abfracției dentare?
Ai putea observa abfracția dentară pentru prima dată atunci când îți rămân resturi de mâncare blocate în acea mică adâncitură de la baza dintelui sau când zâmbești larg în oglindă. De asemenea, o poți simți adesea cu limba.
Marginile ascuțite ale dintelui ciobit pot irita uneori mucoasa obrazului, favorizând apariția unor leziuni precum afta bucală.
De obicei, abfracția nu doare, însă sensibilitatea dentară poate deveni o problemă supărătoare, în special la contactul cu alimente sau băuturi foarte calde sau foarte reci.
Este posibil să nu apară alte semne, dar dacă uzura continuă, pot apărea:
- zone lucioase și netezite pe dinte, cu aspect ușor translucid
- ciobirea suprafeței dintelui
- pierderea smalțului și expunerea dentinei (stratul mai sensibil și mai gălbui de sub smalț)
În timp, pierderea smalțului lasă dintele vulnerabil în fața bacteriilor și a cariilor. Acest lucru poate afecta structura de rezistență a dintelui, ducând la mobilitate dentară sau chiar la pierderea dintelui.
Pentru că abfracția poate fi ușor confundată cu alte probleme stomatologice, cel mai bine este să mergi la medicul dentist pentru un diagnostic corect.
Ce cauzează abfracția dentară?
Abfracția apare din cauza unei presiuni mecanice constante și prelungite asupra dinților. Acest stres mecanic poate fi provocat de:
În plus, tensiunea generată de scrâșnirea dinților poate duce în timp și la durere facială sau disconfort la nivelul articulației temporo-mandibulare.
- bruxism (scrâșnitul sau încleștatul dinților)
- dinți nealiniați corect (malocluzie sau mușcătură incorectă)
- pierderea mineralelor din smalț din cauza factorilor acizi sau a periajului prea agresiv
Uneori, există mai mulți factori care acționează în același timp. Este posibil ca medicul stomatolog să nu poată identifica o singură cauză certă. De asemenea, abfracția poate apărea în paralel cu alte tipuri de uzură dentară, cum ar fi abraziunea și eroziunea.
Frecvența acestei probleme crește odată cu vârsta, afectând de la aproximativ 3% dintre tineri până la 17% dintre persoanele de peste 70 de ani.
Cum se tratează abfracția dentară?
Abfracția nu necesită întotdeauna tratament imediat, dar este esențial să mergi la stomatolog pentru o evaluare. Chiar dacă nu este nevoie de o intervenție pe loc, monitorizarea regulată te ajută să previi complicațiile mai grave.
De asemenea, afecțiunile generale influențează sănătatea dinților și a gingiilor, existând o legătură dovedită între diabet și îngrijirea orală.
Diagnosticul se stabilește de regulă printr-un simplu consult clinic. Spune-i medicului tău despre orice obiceiuri sau probleme de sănătate care ți-ar putea afecta dinții, cum ar fi:
- tendința de a strânge sau de a scrâșni din dinți
- tulburări de alimentație
- o alimentație bogată în produse acide
- refluxul gastroesofagian
- tratamente medicamentoase care provoacă uscarea gurii
Medicul îți va recomanda un plan de tratament în funcție de severitatea leziunii și de existența altor probleme dentare asociate. De asemenea, se va ține cont de aspectul estetic al zâmbetului și de cât de ușor îți este să menții igiena zonei afectate.
Țesutul dentar pierdut nu se poate reface de la sine, dar poți calma sensibilitatea, poți îmbunătăți aspectul dintelui și poți preveni agravarea leziunii. Iată câteva opțiuni de tratament:
- Plombarea dintelui (obturație): Este utilă dacă zona devine greu de curățat sau dacă ai sensibilitate din cauza expunerii terminațiilor nervoase. Medicul va folosi un material compozit de culoarea dintelui, fiind o soluție excelentă și din punct de vedere estetic.
- Gutiera de noapte: Dacă scrâșnești sau încleștezi dinții în somn, o gutieră realizată pe comandă îți va proteja dinții de presiunea excesivă.
- Pastă de dinți specială: Nu vindecă leziunea, dar o pastă de dinți pentru dinți sensibili, cu grad redus de abrazivitate, poate calma durerea și protejează smalțul rămas.
- Tratament ortodontic (aparat dentar): Corectarea mușcăturii ajută la distribuirea uniformă a forțelor atunci când mesteci, prevenind deteriorarea pe viitor — o opțiune recomandată mai ales tinerilor.
Costul tratamentului variază în funcție de numărul dinților afectați și de procedurile alese.
Discută deschis cu stomatologul tău despre toate variantele. Iată câteva întrebări utile pe care i le poți adresa:
- Care este scopul acestui tratament?
- Există riscuri sau posibile complicații?
- Cât timp ar trebui să reziste această lucrare?
- Ce se poate întâmpla dacă amân tratamentul?
- Ce presupun controalele periodice de urmărire?
Cere recomandări pentru produsele de igienă orală potrivite (periuță cu peri moi, pastă de dinți specială, apă de gură fără alcool). De asemenea, roagă medicul să îți arate tehnica corectă de periaj pentru a evita deteriorarea suplimentară a smalțului.
Abfracția dentară și retracția gingivală
Scrâșnitul dinților sau o mușcătură incorectă afectează nu doar dintele, ci și gingia din jurul său. De aceea, se întâmplă frecvent ca abfracția să fie însoțită de retracția gingiilor.
Dacă retracția este lăsată netratată, riscul de complicații crește, fiind util să cunoști câteva remedii pentru infecțiile gingivale pentru a menține țesuturile sănătoase.
În plus, expunerea bazei dintelui favorizează acumularea plăcii bacteriene, crescând vulnerabilitatea la inflamații precum gingivita.
În plus, expunerea bazei dintelui favorizează acumularea plăcii bacteriene, crescând vulnerabilitatea la inflamații precum gingivita.
În plus, expunerea bazei dintelui favorizează acumularea plăcii bacteriene, crescând vulnerabilitatea la inflamații precum gingivita.
În plus, expunerea bazei dintelui favorizează acumularea plăcii bacteriene, crescând vulnerabilitatea la inflamații precum gingivita.
În timp, pe măsură ce gingia se retrage, rădăcina dintelui rămâne parțial descoperită. Această combinație poate provoca o sensibilitate dentară accentuată și dureri locale. Fără tratament adecvat, dintele își poate pierde stabilitatea și poate ajunge să se miște sau chiar să cadă.
Diferența dintre abfracție, abraziune și eroziune dentară
Abfracția, abraziunea și eroziunea presupun toate pierderea de substanță dură dentară, dar apar în zone diferite și din cauze diferite. Deși au mecanisme distincte, ele se pot combina și pot agrava deteriorarea dintelui. De fapt, este posibil să ai toate aceste trei probleme în același timp.
Controalele stomatologice periodice ajută la diferențierea uzurii dentare de alte formațiuni sau tumori benigne ale cavității bucale.
Abfracția
Abfracția este o leziune în formă de pană (sau „V”) apărută la coletul dintelui, chiar la marginea gingiei.
Este cauzată de forțele mecanice și presiunea exercitată la nivelul dintelui, care duc la micro-fracturi ale smalțului în acea zonă de maximă flexibilitate.
Abraziunea
Abraziunea apare cel mai des pe suprafața exterioară a dinților (cea dinspre obraji sau buze). Spre deosebire de forma ascuțită a abfracției, uzura provocată de abraziune este mai plată și mai întinsă.
Ea este provocată de frecarea cu obiecte străine, cum ar fi rosul unghiilor, al pixurilor sau piercingurile din limbă și buze. De asemenea, folosirea unei periuțe de dinți cu peri duri, a unor paste foarte abrazive (cum sunt cele pentru albire agresivă) sau un periaj orizontal apăsat pot duce la abraziune.
Eroziunea dentară
Eroziunea este dizolvarea chimică a smalțului dentar. Dinții pot căpăta un aspect rotunjit, ușor translucid sau gălbui. Pe măsură ce eroziunea avansează, pot apărea mici adâncituri și ciobituri pe suprafața dinților.
Spre deosebire de abfracție și abraziune, eroziunea este un proces chimic provocat de acizii prezenți în cavitatea bucală. Aceasta poate fi cauzată de consumul frecvent de băuturi carbogazoase sau citrice, uscăciunea gurii (salivă insuficientă pentru a neutraliza acizii) sau afecțiuni precum refluxul gastric sau vărsăturile dese.
De reținut
Abfracția este o formă de uzură dentară localizată la baza dintelui, lângă linia gingiei. Deși factorii pot fi multipli, cauzele principale sunt mușcătura incorectă, scrâșnitul dinților și acțiunea acizilor. Tratamentul nu poate reface smalțul natural pierdut, dar poate reda aspectul estetic al zâmbetului, elimină sensibilitatea și te ajută să îți cureți dinții mult mai ușor.
Chiar dacă nu necesită întotdeauna o intervenție imediată, abfracția lăsată nesupravegheată poate duce în timp la probleme serioase ale dinților și gingiilor. Dacă bănuiești că ai o astfel de leziune, fă o vizită medicului stomatolog pentru un diagnostic clar și recomandări potrivite pentru sănătatea ta orală.