Pe scurt: Actinomicoza este o infecție bacteriană rară, cu evoluție lentă, care produce umflături tari și pungi cu puroi (abcese) în țesuturile moi. Cel mai des pornește de la probleme dentare sau leziuni ale mucoaselor. Se vindecă complet cu tratament antibiotic de lungă durată prescris de medicul specialist.
Ce este actinomicoza?
Actinomicoza este o infecție bacteriană cronică. Deși numele seamănă cu cel al micozelor (infecții provocate de ciuperci), ea este produsă de bacterii. Infecția se dezvoltă lent și duce la apariția unor zone întărite și dureroase, pline de puroi.
Bacteria nu se transmite de la o persoană la alta, deci boala nu este contagioasă. În mod obișnuit, boala se împarte în patru forme principale, în funcție de zona afectată:
| Forma bolii | Zona afectată | Punct de pornire frecvent |
|---|---|---|
| Cervicofacială (cea mai comună) | Gură, maxilar, gât, obraji | Carii netratate, extracții dentare, igienă precară |
| Toracică | Plămâni, piept | Aspirarea secrețiilor din gură în căile respiratorii |
| Abdominală | Stomac, intestine, apendice | Leziuni intestinale, intervenții chirurgicale |
| Pelvină | Organele genitale interne feminine | Purtarea îndelungată a unui sterilet |
De ce apare actinomicoza?
Infecția este cauzată de bacterii din familia Actinomycetaceae, cel mai frecvent de:
- Actinomyces israelii
- Actinomyces naeslundii
- Actinomyces viscosus
- Actinomyces odontolyticus
Aceste bacterii trăiesc în mod normal în cavitatea bucală, pe căile respiratorii sau în tractul digestiv, fără să provoace neplăceri. Ele devin periculoase doar când bariera mucoasei este ruptă (prin răni, operații sau carii adânci), permițându-le să pătrundă în profunzimea țesuturilor.
Factori de risc
Riscul de a dezvolta această infecție este mai mare dacă:
- ai o igienă orală deficitară sau carii severe neglijate;
- ai suferit recent o intervenție stomatologică sau un traumatism facial;
- ai un sistem imunitar slăbit din cauza unor boli cronice sau a terapiilor imunosupresoare;
- suferi de malnutriție;
- folosești un dispozitiv intrauterin (sterilet) pe o perioadă foarte îndelungată, fără controale ginecologice regulate.
Unul dintre cele mai frecvente puncte de plecare este abcesul dentar netratat. O infecție la rădăcina dintelui poate deschide calea bacteriilor direct către osul maxilar.
Simptomele actinomicozei
Manifestările depind de locul în care s-a instalat infecția. În forma cervicofacială (la nivelul feței și gâtului), apare de obicei o umflătură tare la maxilar. La început nu doare, dar cu timpul pielea devine roșiatică, apar dureri și se formează mici canale prin care se scurge puroi (fistule).
Semnele generale și locale pot include:
- umflături ferme și noduli sub piele, pe gât sau pe față;
- dificultate sau durere la deschiderea gurii ori la mestecat;
- leziuni pe piele care supurează;
- febră și stare generală de slăbiciune;
- scădere neintenționată în greutate;
- tuse persistentă, dureri în piept sau dificultăți de respirație (în forma toracică);
- dureri de burtă și tulburări de tranzit (în forma abdominală).
Cum se diagnostichează?
Dacă ai o umflătură persistentă sau o rană care nu se vindecă, primul pas este să mergi la medicul de familie. Acesta îți va da un bilet de trimitere către specialistul potrivit: medic stomatolog, chirurg maxilo-facial (chirurg BMF) sau medic infecționist.
Diagnosticul se confirmă prin recoltarea unei probe de puroi sau printr-o biopsie (o mică bucățică de țesut). Proba este analizată la microscop și trimisă la laborator pentru cultură, pentru a identifica bacteria responsabilă.
Cum se tratează infecția?
Tratamentul principal constă în antibiotice prescrise de medic. Spre deosebire de alte infecții bacteriene obișnuite care trec într-o săptămână, actinomicoza este o infecție profundă și lentă. Din acest motiv, tratamentul necesită doze mari de penicilină și o durată îndelungată, de la câteva luni până la un an, pentru a preveni reapariția bolii.
Dacă ești alergic la penicilină, medicul va alege o schemă alternativă potrivită (cum ar fi doxiciclină, tetraciclină, clindamicină sau macrolide precum eritromicina). Pe lângă antibiotice, medicul chirurg poate recomanda curățarea și drenarea abceselor. În cazul în care infecția pelvină a apărut la o purtătoare de sterilet, dispozitivul trebuie extras.
Ce complicații pot apărea?
Dacă infecția nu este tratată la timp, bacteriile pot distruge țesuturile învecinate și pot ataca oasele (osteomielită), în special maxilarul. În cazuri rare și avansate, infecția de la nivelul feței sau sinusurilor se poate extinde spre creier, provocând meningită (o inflamație gravă a membranelor creierului) sau abcese cerebrale.
Cum poți preveni actinomicoza?
Prevenția ține în primul rând de îngrijirea gurii și a dinților:
- spală-te pe dinți de cel puțin două ori pe zi și curăță spațiile interdentare cu ață dentară;
- mergi la stomatolog cel puțin o dată la 6 luni pentru detartraj și tratarea din timp a cariilor;
- dacă folosești un sterilet, mergi periodic la controlul ginecologic și schimbă-l la termenul recomandat de medic.
Când să mergi la medic
Fă o programare la medicul de familie sau la stomatolog dacă observi o umflătură tare la nivelul maxilarului, o rană pe piele care nu se mai vindecă și elimină secreții sau dacă ai dureri faciale persistente după o extracție dentară.
Sună imediat la 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă apar semnale de alarmă:
- febră mare instalată brusc, însoțită de durere intensă de cap și gât înțepenit (semne posibile de meningită);
- dificultăți mari la înghițire sau senzație de sufocare cauzate de umflarea gâtului;
- stare de confuzie, somnolență marcată sau tulburări de vedere.
