Boala Krabbe: ce este, cum se manifestă și ce opțiuni există

Pe scurt: Boala Krabbe este o afecțiune genetică rară a sistemului nervos, cauzată de lipsa unei enzime care protejează nervii. Fără această enzimă, învelișul protector al nervilor (mielina) se distruge treptat, ducând la pierderea funcțiilor motorii și cognitive. Deși nu se vindecă, depistarea foarte timpurie poate permite tratamente care încetinesc evoluția.

Ce este boala Krabbe?

Boala Krabbe este o afecțiune genetică rară și gravă a sistemului nervos, care progresează rapid.

Persoanele care suferă de această boală au un deficit de galactocerebrozidază (o enzimă esențială pentru organism). Lipsa acestei enzime duce la distrugerea treptată a tecii de mielină — stratul protector de grăsime care învelește și protejează fibrele nervoase din creier și măduva spinării.

Fără acest înveliș protector de mielină, celulele nervoase se degradează rapid, iar impulsurile nervoase nu mai pot fi transmise corect către mușchi și organe.

În aproximativ 85%–90% dintre cazuri, boala Krabbe debutează în primele luni de viață (înainte de vârsta de 6 luni, de regulă între 2 și 6 luni). Totuși, se poate declanșa uneori și mai târziu, în copilărie, la adolescență sau la maturitate.

În forma infantilă clasică a bolii Krabbe, majoritatea sugarilor afectați nu supraviețuiesc dincolo de vârsta de 2 ani în absența unui tratament presimptomatic.

În literatura medicală, boala Krabbe mai este întâlnită și sub următoarele denumiri:

• deficit de galactocerebrozidază (GALC)
• deficit de galactocerebrozid-beta-galactozidază
• deficit de galactosilceramidază
• lipidoză cu galactosilceramidă
• leucoencefalopatie cu celule globoide
• leucodistrofie cu celule globoide
• sfingolipidoză de tip Krabbe

Care sunt simptomele bolii Krabbe?

Simptomele și gravitatea bolii variază de la o persoană la alta. În general, cu cât boala debutează mai devreme, cu atât evoluează mai agresiv.

Forma cu debut precoce (la sugari)

Bebelușii afectați par adesea sănătoși la naștere, dar în primele luni pot prezenta:

• iritabilitate extremă și plâns neconsolat
• dificultăți mari la înghițire și probleme la alăptare sau hrănire cu biberonul
• vărsături frecvente
• episoade inexplicabile de febră
• stare de semiconștiență sau scăderea reactivității la mediul din jur

De asemenea, copiii pot fi extrem de sensibili la zgomote și tresar foarte ușor la sunete obișnuite.

Apar frecvent probleme motorii, cum ar fi spasme musculare (contracturi rigide și dureroase) și convulsii. Picioarele pot rămâne rigide și întinse din șolduri și genunchi, în timp ce gleznele și degetele pot fi îndoite.

Pe măsură ce boala avansează, pot apărea orbirea, întârzieri severe în dezvoltarea fizică și psihică, precum și neuropatia periferică (afectarea nervilor din brațe și picioare). Aceasta din urmă se manifestă prin slăbiciune musculară, dureri, amorțeală și furnicături.

Forma cu debut tardiv (la copii mai mari, adolescenți și adulți)

La copiii mai mari și la adolescenți, simptomele apar treptat și pot include:

• tulburări de mers și dificultăți de coordonare a mișcărilor (ataxie)
• scăderea treptată a vederii până la orbire
• rigiditate musculară progresivă, în special la nivelul picioarelor
• dificultăți de învățare sau pierderea unor abilități dobândite anterior

Comparație între formele bolii Krabbe

Ce cauzează boala Krabbe?

Boala Krabbe este provocată de o mutație genetică — o eroare în codul ADN al unei gene, care împiedică sinteza corectă a unei proteine.

Similar altor acumulări toxice de grăsimi, cum este boala Niemann-Pick, afecțiunea implică degradarea țesuturilor din cauza unei anomalii enzimatice.

Gena responsabilă se află pe cromozomul 14. Mutația duce la lipsa enzimei galactocerebrozidază (GALC). Această enzimă are rolul de a descompune două substanțe grase din creier: galactosilceramida și psihozina.

În absența enzimei galactocerebrozidază (GALC), nivelul de psihozină acumulată în țesuturi și sânge poate deveni de 100 de ori mai mare decât valorile normale de referință. Psihozina în exces este toxică și duce la distrugerea celulelor care produc mielina.

Cine prezintă risc?

Boala Krabbe are o incidență estimată la nivel mondial de 1 la 100.000 până la 1 la 250.000 de nou-născuți vii. Băieții și fetele sunt afectați în egală măsură.

Boala se transmite autozomal recesiv. Asta înseamnă că un copil se naște bolnav doar dacă primește gena modificată de la ambii părinți.

Dacă ambii părinți sunt purtători sănătoși, la fiecare sarcină există:

• posibilitatea ca fătul să nu moștenească mutația;
• probabilitatea ca fătul să fie purtător sănătos (ca părinții);
• 25% (1 din 4) risc de a avea un copil afectat de boală.

Cum se diagnostichează boala Krabbe?

Traseul medical în România începe de obicei la medicul de familie, care evaluează dezvoltarea sugarului și eliberează un bilet de trimitere către pediatru sau către un medic neurolog pediatru.

Specialistul verifică activitatea enzimei GALC prin recoltarea unei probe de sânge sau a unei mici mostre de piele (biopsie). Un nivel extrem de scăzut al enzimei confirmă suspiciunea.

Pentru o imagine completă a leziunilor neurologice, se folosesc investigații suplimentare:

• RMN cerebral (rezonanță magnetică): evidențiază pierderea difuză de mielină din creier.
• Electromiografie (studii de conducere nervoasă): măsoară viteza semnalelor electrice prin nervii periferici.
• Examen oftalmologic: verifică sănătatea nervului optic și acuitatea vizuală.
• Testare genetică: confirmă mutația exactă la nivelul genei GALC, analiză realizată în centre de genetică medicală.
• Amniocenteză: poate pune diagnosticul înainte de naștere în sarcinile cu risc familial ridicat.

Cum se tratează boala Krabbe?

În prezent nu există o vindecare completă a bolii. Pentru majoritatea micuților simptomatici, îngrijirea este de susținere și paliativă, concentrată pe calmarea durerilor, controlul crizelor convulsive și alimentație adaptată.

În bolile metabolice neurodegenerative precum boala Krabbe, transplantul de celule stem hematopoietice poate stabiliza afecțiunea dacă este efectuat în stadiul presimptomatic (înainte ca primele semne să se manifeste) sau în unele forme tardive foarte timpurii.

Transplantul de celule formatoare de sânge poate opri distrugerea mielinei, dar nu poate repara nervii deja degradați. Terapiile genice se află în prezent în fază de cercetare clinică.

Ce complicații pot apărea?

Pe măsură ce mielina este distrusă, complicațiile devin severe:

• pierderea vederii și a auzului
• dificultăți majore de alimentare și risc de aspirație a lichidelor în plămâni
• rigiditate musculară severă sau paralizie
• deteriorare cognitivă profundă
• infecții pulmonare recurente și insuficiență respiratorie

Care este evoluția pe termen lung?

Forma infantilă clasică are o evoluție foarte severă, ducând de obicei la deces în primii 2 ani de viață dacă tratamentul nu a fost făcut înainte de apariția simptomelor.

Pentru formele din copilărie și adolescență (infantilă tardivă și juvenilă), decesul survine de regulă la 2–7 ani de la debutul primelor simptome. În schimb, persoanele diagnosticate la vârsta adultă pot avea o speranță de viață de decenii întregi, cu o degradare mai lentă a mobilității.

Se poate preveni boala Krabbe?

Dacă în familia ta au existat cazuri de boală Krabbe sau alte afecțiuni neurodegenerative genetice, sfatul genetic este esențial înainte de a plănui o sarcină.

Medicul de familie îți poate da un bilet de trimitere către un cabinet de genetică medicală. Printr-o analiză de sânge, ambii parteneri pot afla dacă sunt purtători ai mutației genetice.

Când să mergi la medic

Programează de urgență o consultație la pediatru sau la medicul de familie dacă observi că bebelușul tău:

• plânge neconsolat și refuză în mod constant alimentația;
• își pierde abilități deja dobândite (nu mai ține capul drept, nu mai zâmbește, nu mai urmărește cu privirea);
• are mușchii neobișnuit de rigizi sau tresare violent la orice zgomot mărunt.

Când suni la 112: Apelează imediat numărul de urgență 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe (UPU) dacă micuțul are convulsii (mișcări bruște, necontrolate, cu privirea fixă), dificultăți mari de respirație sau devine inconștient și inert.