Dacă dezvolți simptome neurologice brusc sau treptat, este important să consulți un medic.
Pe scurt: Bolile autoimune neurologice apar când sistemul imunitar atacă din greșeală creierul, măduva spinării sau nervii periferici. Simptomele variază de la amorțeli, vedere încețoșată și slăbiciune musculară, până la tulburări de memorie sau de mers. Tratamentul început la timp cu ajutorul medicului neurolog te poate ajuta să ții boala sub control și să previi complicațiile.
Sistemul imunitar are rolul de a ne apăra de microbi și infecții. În bolile autoimune, el își pierde capacitatea de a recunoaște structurile proprii și începe să atace celulele sănătoase ale corpului.
Când această reacție greșită vizează nervii, pot fi afectate două zone majore: sistemul nervos central (creierul și măduva spinării) sau sistemul nervos periferic (nervii care leagă măduva de mușchi și piele). Din cele peste 80 de afecțiuni autoimune cunoscute, aproximativ 30 pot afecta sistemul nervos central sau periferic.
Scleroza multiplă este cea mai frecventă boală autoimună a sistemului nervos central. Imunitatea atacă teaca de mielină (învelișul protector al nervilor), încetinind transmiterea semnalelor nervoase.
Simptomele pot apărea în episoade (pusee) și includ:
Tratamentele moderne ajută la prevenirea puseelor și la încetinirea progresiei bolii.
Neuromielita optică afectează cu predilecție nervii optici și măduva spinării, cruțând de obicei creierul. Debutează mai des în copilărie sau în jurul vârstei de 40 de ani.
Principalele manifestări includ scăderea bruscă a vederii, durere în spatele ochilor, slăbiciune marcată în picioare și pierderea controlului vezicii urinare. Terapia include antiinflamatoare puternice, imunosupresoare sau proceduri de filtrare a sângelui (plasmafereză).
Sindromul Guillain-Barré este o afecțiune rară a nervilor periferici, declanșată adesea la câteva săptămâni după o viroză respiratorie sau o infecție digestivă. Debutează frecvent cu furnicături și slăbiciune la nivelul picioarelor, care urcă treptat spre brațe și trunchi.
Află mai multe despre cauzele și manifestările acestei tulburări neurologice în articolul dedicat despre sindromul Guillain-Barré.
Boala reprezintă o urgență medicală și necesită spitalizare rapidă. Aproximativ 80% dintre pacienții adulți își recapătă mersul independent la 6 luni de la diagnostic, iar între 80% și 85% obțin o recuperare funcțională bună în termen de 1 până la 3 ani, deși 15%-20% pot rămâne cu o ușoară slăbiciune musculară persistentă.
Encefalita autoimună este inflamația țesutului cerebral produsă de propriii anticorpi și este cea mai frecventă formă de encefalită neinfecțioasă.
Se poate instala pe parcursul câtorva săptămâni. Simptomele tipice cuprind stări bruște de confuzie, modificări de personalitate, halucinații sau apariția unor crize epileptice fără un istoric anterior. Diagnosticarea rapidă prin puncție lombară și RMN permite începerea din timp a terapiilor de modulare a imunității.
Vasculita primară a sistemului nervos central este o inflamație a pereților vaselor de sânge din creier și măduvă. Afectează mai frecvent bărbații adulți, având un vârf al incidenței în jurul vârstei de 50 de ani.
Prin îngustarea vaselor, fluxul de sânge către creier scade, generând dureri de cap persistente, confuzie și risc crescut de accident vascular cerebral. Tratamentul se bazează pe antiinflamatoare steroidiene și medicamente imunosupresoare.
Lupusul eritematos sistemic poate inflama și sistemul nervos. Manifestările variază de la „ceață mentală”, dureri de cap și schimbări de dispoziție, până la convulsii. Medicul neurolog colaborează cu medicul reumatolog pentru ajustarea tratamentului general al bolii.
Mielita reprezintă inflamarea măduvei spinării. Când afectează o secțiune orizontală a măduvei pe ambele părți, este numită mielită transversă. Poate fi izolată sau parte a sclerozei multiple.
Simptomele debutează adesea rapid, în câteva ore sau zile:
Inflamația nervului care transmite imaginile de la ochi la creier poartă numele de neurită optică (sau nevrită). Este adesea primul semn al sclerozei multiple, dar poate apărea și de sine stătătoare.
Apare de obicei la un singur ochi și provoacă încețoșarea vederii, pierderea intensității culorilor și o durere surdă în spatele globului ocular, accentuată la mișcarea privirii. Medicii folosesc de regulă perfuzii cu corticosteroizi pentru a grăbi recuperarea.
Dacă inflamația foițelor care acoperă creierul (meningele) persistă mai mult de o lună, vorbim despre meningită cronică. Pe lângă infecțiile trenante, cauzele pot fi afecțiuni autoimune inflamatorii.
Semnele includ dureri de cap continue, rigiditate la nivelul gâtului, sensibilitate la lumină și stare de confuzie. Este necesară internarea la neurologie sau boli infecțioase pentru a găsi cauza exactă.
Pareza facială periferică sau pareza Bell produce slăbiciunea bruscă a mușchilor de pe o jumătate a feței, instalată în una până la trei zile. Colțul gurii coboară, iar pleoapa nu se mai poate închide complet.
Se bănuiește un răspuns autoimun declanșat de reactivarea unui virus latent. Deși seamănă la prima vedere cu un accident vascular cerebral, medicii o diferențiază rapid și prescriu tratament antiinflamator, majoritatea persoanelor recuperându-se complet în câteva săptămâni.
Miastenia gravis este o afecțiune în care anticorpii blochează comunicarea dintre nervi și mușchi. Caracteristica tipică este oboseala musculară fluctuantă: forța scade pe măsură ce mușchiul este folosit și revine parțial după repaus.
Printre simptome se numără căderea uneia sau a ambelor pleoape, vedere dublă, dificultăți de mestecat sau înghițit și voce stinsă. Aproximativ 15% până la 20% dintre persoanele afectate pot trece printr-o criză miastenică, o situație critică în care slăbiciunea cuprinde mușchii respiratori și este nevoie de spitalizare imediată.
Encefalita Hashimoto este o afectare cerebrală rară asociată cu tiroidita autoimună. Pacienții prezintă anticorpi anti-tiroidieni în sânge, chiar dacă nivelul hormonilor tiroidieni poate fi normal.
Simptomele cuprind confuzie, tulburări de echilibru (ataxie), tulburări de vorbire sau convulsii. Boala răspunde de obicei foarte bine la tratamentul antiinflamator cu steroizi administrat de medicul specialist.
Sarcoidoza provoacă aglomerări mici de celule inflamatorii (granuloame), cel mai des în plămâni. La aproximativ 5% până la 10% dintre pacienți, boala afectează și sistemul nervos.
În funcție de localizarea granuloamelor, pot apărea amorțeli la nivelul feței, dureri de cap, probleme la mers sau afectarea vederii. Tratamentul presupune calmarea reacției imune prin medicamente imunosupresoare.
Această boală autoimună apare atunci când anticorpii atacă o proteină specifică a mielinei (glicoproteina MOG). La adulți, este confundată uneori cu scleroza multiplă, generând inflamarea nervului optic sau a măduvei spinării.
La copii, se manifestă mai des prin dezechilibru, vedere dublă și vărsături. În Europa și România, tratamentele utilizate sunt administrate conform protocoalelor neurologice pentru a opri puseul acut și a preveni recăderile.
Narcolepsia este o tulburare a ciclului de somn și veghe. Cercetările au arătat că este o boală mediată autoimun: sistemul imunitar distruge celulele cerebrale care produc hipocretină, o substanță necesară menținerii stării de veghe.
Persoana resimte o somnolență copleșitoare pe parcursul zilei și poate suferi pierderi scurte ale tonusului muscular în momentele cu emoții puternice (cataplexie).
Există și alte tulburări rare provocate de dereglarea apărării imune:
| Boală | Zona afectată | Simptom frecvent |
|---|---|---|
| Scleroza multiplă | Sistemul nervos central (creier, măduvă) | Amorțeli, vedere încețoșată, oboseală, slăbiciune |
| Sindromul Guillain-Barré | Sistemul nervos periferic (nervii membrelor) | Slăbiciune care urcă de la picioare spre brațe |
| Miastenia gravis | Legătura nerv-mușchi (joncțiune) | Pleoape căzute, oboseală musculară la efort |
| Neuromielita optică | Nervul optic și măduva spinării | Pierderea vederii, paralizie a picioarelor |
| Encefalita autoimună | Țesutul cerebral | Confuzie acută, modificări comportamentale, convulsii |
Dacă observi simptome neurologice care apar treptat — cum ar fi furnicături persistente, scăderea forței într-un braț sau vedere încețoșată —, primul pas este o vizită la medicul de familie. Acesta îți va elibera un bilet de trimitere către medicul neurolog.
Neurologul este specialistul care poate recomanda investigațiile necesare (precum RMN cerebral sau de coloană, analize speciale de sânge pentru anticorpi sau puncție lombară) și poate stabili dacă tratamentul se poate deconta prin programele specifice ale Casei Naționale de Asigurări de Sănătate.
Unele simptome neurologice pot indica o urgență medicală majoră, cum ar fi un accident vascular cerebral, o criză respiratorie sau o inflamație acută severă.
Sună imediat la 112 sau mergi la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe (UPU) dacă apar:
Dieta mediteraneană este bazată în principal pe alimente de origine vegetală, bogată în grăsimi sănătoase,…
Pe scurt: ADHD la adolescenți se manifestă mai puțin prin agitație fizică extremă și mai…
Pe scurt Refluxul gastroesofagian te poate face să râgâi (să eructezi) mai des, deoarece înghiți…
Pe scurtDacă ai scleroză multiplă primar progresivă (SMPP), mișcarea adaptată te ajută să îți păstrezi…
Pe scurt: Respirația agonică este un reflex al creierului lipsit de oxigen, care se manifestă…
Pe scurt: Exercițiile de stretching pentru golf îți mențin articulațiile mobile și te protejează de…