Dinții de lapte la adulți: de ce rămân și cum se tratează

Cum se dezvoltă dantura?

Dinții de lapte sunt primul set de dinți pe care îi avem. În termeni medicali, aceștia sunt numiți dinți temporari, deciduali sau primari.

Pentru a asigura o tranziție armonioasă către dentiția definitivă, igiena orală timpurie este crucială, putând fi susținută prin folosirea unor periuțe electrice de dinți pentru copii.

Primii dințișori încep să apară în jurul vârstei de 6 până la 10 luni. De regulă, toți cei 20 de dinți de lapte sunt complet erupți până la vârsta de 3 ani. Când dinții permanenți (definitivi) încep să se dezvolte în os, sub cei temporari, ei împing treptat rădăcinile dinților de lapte până când aceștia se clatină și cad.

Uneori însă, dinții de lapte nu cad la timp și rămân pe arcadă până la maturitate. Află în continuare de ce se întâmplă acest lucru și ce opțiuni ai la dispoziție dacă te confrunți cu această situație.

Ce sunt dinții de lapte persistenți la adult?

Păstrarea dinților de lapte la vârsta adultă (cunoscuți ca dinți de lapte persistenți sau retenționați) este o situație destul de des întâlnită.

Cel mai frecvent, al doilea molar de lapte (măseaua de lapte) este cel care rămâne pe arcadă. Acest lucru se întâmplă deoarece, de multe ori, dedesubtul lui nu s-a format un dinte definitiv care să îl împingă afară.

Studiile arată că, dacă molarii de lapte rezistă până la vârsta de 20 de ani, șansele ca aceștia să provoace probleme pe viitor sunt destul de mici. În schimb, lucrurile stau diferit în cazul incisivilor (dinții din față) sau al primilor molari de lapte, care tind să creeze complicații și necesită mai des intervenția medicului.

Principalul risc al netratării dinților de lapte la adult este apariția unor anomalii de dezvoltare și aliniere dentară, precum:

• Infraocluzia. Dintele de lapte rămâne blocat la un nivel mai jos, în timp ce dinții vecini continuă să erupă și să crească în mod normal.
• Trauma ocluzală. Dinții nu se mai aliniază și nu mai calcă corect unii pe alții atunci când închizi gura sau mesteci.
• Diastema. Apariția unor spații sau goluri inestetice între dinți.

De ce nu cad dinții de lapte?

Cea mai comună cauză pentru care un adult mai are dinți de lapte este absența dintelui definitiv care ar fi trebuit să îl înlocuiască.

Există mai multe afecțiuni legate de dezvoltarea dentară care pot duce la persistența dinților de lapte:

• Hiperdonția (dinți supranumerari). În gură se formează dinți în plus, iar aceștia blochează spațiul necesar erupției dinților definitivi.
• Hipodonția. Lipsesc congenital între 1 și 5 dinți definitivi.
• Oligodonția. Lipsesc 6 sau mai mulți dinți definitivi.
• Anodonția. Lipsesc majoritatea sau chiar toți dinții definitivi.

Chiar și atunci când dintele definitiv există în os, el poate să nu erupă. Acest lucru poate fi cauzat de o serie de factori, cum ar fi:

• Anchiloza dentară: o problemă rară în care rădăcina dintelui fuzionează direct cu osul maxilar, împiedicând orice mișcare normală a dintelui.
• Factori genetici: antecedente în familie privind erupția incompletă sau întârziată a dinților.
• Alte afecțiuni medicale: tulburări endocrine sau afecțiuni genetice (precum displazia ectodermală).
• Traumatisme sau infecții suferite la nivelul cavității bucale în copilărie.

Ce poți face dacă ai dinți de lapte la maturitate?

Există situații în care păstrarea dintelui de lapte este chiar cea mai bună opțiune pentru sănătatea ta. Acest lucru este valabil mai ales dacă dintele și rădăcina sa sunt încă rezistente, funcționale și arată bine din punct de vedere estetic.

Menținerea smalțului puternic prin remineralizarea naturală a danturii poate ajuta la prelungirea duratei de viață a acestor dinți temporari.

Această abordare necesită o monitorizare simplă, însă poate crea dificultăți de spațiu pe viitor dacă va fi nevoie de un implant sau de o altă lucrare dentară.

Ortodonție și remodelare dentară

Uneori este nevoie de mici modificări pentru a preveni infraocluzia (rămânerea dintelui sub nivelul celorlalți), chiar dacă rădăcina și coroana dintelui sunt încă într-o stare bună.

După astfel de proceduri sau din cauza uzurii smalțului, este util să știi cum poți ameliora dinții sensibili prin îngrijire atentă acasă.

Cea mai simplă soluție este aplicarea unei coroane dentare sau a unei fațete pe dintele de lapte. Aceasta îi oferă aspectul și dimensiunea unui dinte definitiv, menținând în același timp rădăcina naturală.

Extracția dintelui de lapte

În anumite cazuri, extracția este necesară. Iată principalele situații:

Închiderea spațiului prin tratament ortodontic

Dacă dinții sunt foarte înghesuiți, dintele de lapte poate fi extras pentru a permite îndreptarea și alinierea celorlalți dinți cu ajutorul unui aparat dentar. Totuși, extragerea fără existența unui dinte definitiv de înlocuire poate complica opțiunile viitoare de tratament, în special inserarea unui implant dentar.

Înlocuirea dintelui

Dacă dintele de lapte prezintă probleme majore — cum ar fi carii profunde sau resorbția rădăcinii (subțierea și topirea acesteia) —, înlocuirea lui devine necesară.

Implantul dentar este, în general, soluția recomandată. Totuși, implanturile nu se realizează de obicei înainte de finalul adolescenței, deoarece structura osoasă a maxilarelor este încă în creștere.

Protezele parțiale sau punțile dentare reprezintă o altă opțiune utilă dacă lipsesc mai mulți dinți sau dacă suportul osos și gingival este compromis.

Ce trebuie să reții

În general, dinții de lapte nu ar trebui păstrați la vârsta adultă pe termen lung, cu excepția cazului în care extracția lor ar provoca probleme mai mari pentru restul danturii.

De asemenea, pe dinții de lapte nu se aplică de obicei forțe ortodontice (bracketuri pentru aparat dentar), deoarece acestea pot accelera resorbția rădăcinii și pot duce la pierderea rapidă a dintelui.

Dacă bănuiești că ai un dinte de lapte sau vrei să afli cum poți avea grijă de el, programează o vizită la medicul stomatolog. Acesta va face o radiografie și îți va recomanda soluția optimă, adaptată nevoilor tale.