Ce sunt antibioticele antitumorale și cum funcționează în tratamentul cancerului?

Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să se înmulțească și să se dividă necontrolat. Studiile medicale arată că aproximativ 1 din 3 persoane se poate confrunta cu o formă de cancer pe parcursul vieții.

În prezent există numeroase opțiuni de tratament, iar medicina avansează continuu. Chimioterapia este una dintre cele mai utilizate metode terapeutice, folosind medicamente puternice pentru a distruge celulele canceroase și pentru a le opri multiplicarea.

Medicamentele de chimioterapie sunt clasificate în funcție de structura lor chimică și de modul în care acționează în organism. O categorie importantă este reprezentată de antibioticele antitumorale.

În acest articol vei afla ce sunt aceste medicamente, câte tipuri există, când sunt recomandate și la ce efecte adverse trebuie să fii atent.

Ce sunt antibioticele antitumorale?

Când auzi cuvântul „antibiotic”, gândul îți zboară probabil la medicamentele folosite pentru tratarea infecțiilor bacteriene. Cu toate acestea, antibioticele antitumorale au un rol complet diferit.

Aceste substanțe sunt derivate din compuși produși de bacteriile din genul Streptomyces — aceeași sursă din care provin multe dintre antibioticele clasice.

În natură, aceste bacterii secretă substanțe chimice pentru a distruge alte bacterii din mediul lor. În organismul uman, antibioticele antitumorale sunt concepute special pentru a ținti celulele canceroase.

Ele acționează direct asupra materialului genetic (ADN-ul) din interiorul celulelor maligne, împiedicându-le să se mai dividă și să se răspândească.

Tipuri de antibiotice antitumorale

În general, antibioticele antitumorale se împart în două mari categorii: antracicline și alte tipuri de antibiotice citotoxice.

1. Antraciclinele

Antraciclinele au o structură chimică similară și acționează prin blocarea enzimelor care ajută ADN-ul să se copieze înainte ca o celulă să se dividă. Deoarece celulele canceroase nu își mai pot multiplica ADN-ul, acestea mor.

Din clasa antraciclinelor fac parte substanțe precum:

• daunorubicină
• doxorubicină
• epirubicină
• idarubicină
• mitoxantronă
• valrubicină

De regulă, antraciclinele se administrează intravenos (prin perfuzie). Excepția este valrubicina, folosită în cancerul de vezică urinară, care se introduce direct în vezică printr-un cateter.

Doza recomandată depinde de tipul de cancer și de asocierea cu alte medicamente chimioterapice.

2. Alte antibiotice antitumorale

Aceste medicamente au o structură diferită de cea a antraciclinelor și pot acționa prin mecanisme variate:

• Bleomicina: se leagă de ADN-ul celulelor canceroase și produce radicali liberi care îl distrug. Se poate administra intravenos, intramuscular sau subcutanat.
• Dactinomicina: blochează producerea de ARN mesager, esențial pentru sinteza proteinelor celulare. Se administrează intravenos.
• Mitomicina C: deteriorează direct structura ADN-ului celular. Se poate administra intravenos sau local, la nivelul aparatului urinar, printr-un cateter.

Există și plicamicina, un medicament cu acțiune similară dactinomicinei, dar care este utilizat rar, în principal în studii clinice.

Când sunt utilizate antibioticele antitumorale?

Aceste medicamente sunt prescrise într-o gamă largă de afecțiuni oncologice.

Indicațiile antraciclinelor

Doxorubicina este una dintre cele mai versatile antracicline și se folosește în tratamentul multor tipuri de cancer, printre care:

• leucemie limfoblastică acută (LLA)
• leucemie mieloidă acută (LMA)
• cancer de sân
• limfoame (atât Hodgkin, cât și non-Hodgkin)
• diverse cancere în stadiu metastatic (cancer pulmonar, ovarian, gastric, tiroidian, de vezică urinară, sarcoame osoase și de țesuturi moi, neuroblastom sau tumora Wilms)

Celelalte antracicline au indicații mai specifice:

• Daunorubicina: leucemii acute (LLA și LMA).
• Epirubicina: cancer de sân.
• Idarubicina: leucemie mieloidă acută.
• Mitoxantrona: leucemii și cancer de prostată.
• Valrubicina: cancer de vezică urinară.

Indicațiile celorlalte antibiotice antitumorale

• Bleomicina: limfoame, carcinoame cu celule scuamoase (localizate la nivelul capului și gâtului, colului uterin, penisului sau vulvei) și cancer testicular metastatic.
• Dactinomicina: tumora Wilms, sarcom Ewing, sarcoame de țesuturi moi la copii și cancer testicular.
• Mitomicina C: cancer de vezică urinară, cancere metastatice de stomac sau pancreas și tumori uroteliale de tract superior.

Riscuri și reacții adverse

Ca majoritatea tratamentelor chimioterapice, antibioticele antitumorale pot provoca reacții adverse. Printre cele mai frecvente se numără:

• febră și frisoane
• oboseală accentuată și stare generală de rău
• erupții pe piele
• căderea părului
• scăderea poftei de mâncare, greață sau vărsături
• diaree
• afte și dureri la nivelul gurii și gâtului
• anemie (număr scăzut de globule roșii)
• apariția ușoară a vânătăilor sau sângerărilor
• modificări de culoare la nivelul pielii și unghiilor
• risc crescut de infecții
• afectarea fertilității

Antibioticele antitumorale sunt de regulă contraindicate în timpul sarcinii sau alăptării, la persoanele cu boli hepatice severe sau la cele care au avut în trecut reacții alergice severe (anafilaxie) la aceste substanțe.

Antraciclinele și sănătatea inimii

Cea mai importantă grijă în cazul antraciclinelor este toxicitatea asupra inimii (cardiotoxicitatea), în special la doze mari. Riscul este mai ridicat în următoarele situații:

• vârsta sub 5 ani sau peste 65 de ani
• afecțiuni cardiace preexistente (insuficiență cardiacă, infarct miocardic în antecedente, cardiomiopatii, miocardită, pericardită, aritmii precum fibrilația atrială)
• factori de risc cardiovascular: hipertensiune arterială, colesterol ridicat, diabet, obezitate, fumat
• istoric de radioterapie în zona pieptului (toracelui)

Dacă urmezi un tratament cu antracicline, medicul îți va monitoriza periodic funcția inimii prin ecocardiografii și analize de sânge (cum ar fi nivelul troponinei). Pentru a limita riscurile, există o doză maximă cumulativă pe care o persoană o poate primi pe parcursul vieții, iar uneori se administrează medicamente cardioprotectoare (de exemplu, dexrazoxan).

Bleomicina și sănătatea plămânilor

Principalul risc al tratamentului cu bleomicină este toxicitatea pulmonară, care poate apărea la aproximativ 10% dintre pacienți. Aceasta poate duce la fibroză pulmonară — o acumulare ireversibilă de țesut cicatricial în plămâni.

Din acest motiv, funcția pulmonară este monitorizată atent prin spirometrie și investigații imagistice (radiografie, CT). Bleomicina este evitată de obicei la fumători, la persoanele cu boli pulmonare preexistente sau la cei care necesită oxigenoterapie.

Interacțiuni cu alte medicamente

Antibioticele antitumorale pot interacționa cu alte tratamente pe care le iei, ceea ce poate reduce eficiența terapiei sau poate spori riscul de efecte secundare.

Este foarte important să îi spui medicului oncolog tot ce iei, inclusiv:

• medicamente prescrise de alți medici
• medicamente eliberate fără rețetă
• suplimente alimentare și vitamine
• ceaiuri sau preparate din plante

Antraciclinele, de exemplu, sunt procesate de enzime hepatice (cum ar fi CYP3A4 și CYP2D6). Dacă iei alte substanțe care blochează sau stimulează aceste enzime, concentrația antraciclinelor din sânge se poate modifica, crescând riscul de toxicitate cardiacă.

Cât de eficiente sunt antibioticele antitumorale?

Eficiența tratamentului depinde de mulți factori: tipul de cancer, stadiul bolii, starea generală de sănătate și modul în care aceste medicamente sunt combinate cu alte terapii (chirurgie, radioterapie sau imunoterapie).

Iată câteva concluzii din cercetările medicale:

• Cancerul de sân: O analiză extinsă din 2019 a arătat că epirubicina, administrată împreună cu medicamente de protecție cardiacă, oferă un echilibru foarte bun între eficiență și siguranță. Doxorubicina este extrem de eficientă, dar necesită o supraveghere cardiacă mai strictă.
• Limfomul cu celule B mari: Un studiu clinic a demonstrat că pacienții vârstnici care au primit scheme pe bază de antracicline au avut o rată de supraviețuire semnificativ mai mare comparativ cu cei care au primit alte tipuri de tratament.
• Leucemia mieloidă acută (LMA): Studiile preliminare privind utilizarea dactinomicinei în forme specifice de LMA (cu mutația genei NPM1) au arătat rate bune de remisiune completă inițială, deși unii pacienți pot necesita tratamente suplimentare de consolidare pentru a preveni recidiva.

Ce trebuie să reții

Antibioticele antitumorale sunt o armă importantă în tratamentul multor forme de cancer, acționând prin oprirea multiplicării celulelor bolnave.

Alegerea tratamentului depinde de diagnosticul exact, de stadiul bolii, de istoricul tău medical și de starea generală de sănătate. Medicul oncolog va alege schema terapeutică cea mai potrivită pentru situația ta.

Deși sunt medicamente puternice și pot avea efecte secundare asupra inimii sau plămânilor, protocoalele actuale de monitorizare permit medicilor să intervină rapid pentru a-ți proteja sănătatea. Nu ezita să discuți deschis cu echipa medicală despre orice nelămurire, beneficii și riscuri legate de tratamentul tău.