Infecția pulmonară cu MAC: simptome, diagnostic și tratament

Pe scurt: Infecția pulmonară cu MAC este o boală respiratorie cauzată de un grup de bacterii din mediu, înrudite cu bacilul tuberculozei. Spre deosebire de tuberculoza clasică, această infecție nu se transmite de regulă de la om la om. Diagnosticul este stabilit de medicul pneumolog, iar tratamentul presupune o schemă prelungită de antibiotice specifice.

5 simptome ale tuberculozei aviare la oameni

Infecția cunoscută în trecut drept tuberculoză aviară este, din punct de vedere medical, o micobacterioză netuberculoasă provocată de complexul Mycobacterium avium (prescurtat MAC). Aceasta afectează în primul rând aparatul respirator și poate cauza tuse cronică, respirație îngreunată și scădere involuntară în greutate.

Deși denumirea este similară, această boală bacteriană este complet diferită de gripa aviară, care este o infecție provocată de un virus.

Bacteriile din complexul MAC se găsesc în mediul înconjurător: în sol, apă de la robinet, piscine sau praful din gospodărie. Infecția se contractează de obicei prin inhalarea particulelor fine sau, mai rar, prin consumul de apă ori alimente contaminate.

Persoanele cu un sistem imunitar puternic nu dezvoltă de regulă boala. Riscul crește semnificativ pentru persoanele imunodeprimate (cum ar fi cele cu infecție HIV avansată sau pacienți aflați sub tratamente imunosupresoare) și pentru cei cu boli pulmonare preexistente (bronșiectazii sau bronhopneumopatie obstructivă cronică — BPOC).

1. Febră

Febra este un semn frecvent în evoluția infecției pulmonare cu MAC.

De multe ori se manifestă ca o stare subfebrilă persistentă sau recurentă (temperaturi între 37,3°C și 37,9°C), însoțită de transpirații nocturne. Spre deosebire de o răceală obișnuită, această febră nu dispare de la sine fără un tratament medical adecvat.

La adulți, o temperatură de peste 39,4°C sau febra care persistă mai mult de două-trei zile necesită o evaluare medicală promptă.

2. Tuse

Boala pulmonară MAC determină iritația și inflamația căilor respiratorii, ceea ce provoacă o tuse persistentă de câteva săptămâni sau luni.

Această manifestare respiratorie persistentă poate fi ușor confundată cu simptomele din bronșita cronică, necesitând un diagnostic diferențial atent.

Pe măsură ce afectarea pulmonară avansează, poate apărea spută cu sânge (hemoptizie) sau respirație șuierătoare (wheezing).

3. Oboseală

Senzația pronunțată de epuizare apare pe măsură ce organismul consumă resurse pentru a lupta împotriva bacteriilor.

Această stare de oboseală accentuată nu trece după odihnă și persistă săptămâni întregi, afectând activitățile zilnice obișnuite.

Slăbiciunea musculară generală însoțește frecvent starea de epuizare fizică.

4. Pierdere în greutate

Infecția cronică provoacă un consum energetic crescut și o scădere a poftei de mâncare.

Pacienții pierd din masa musculară și din greutate fără să fi ținut o cură de slăbire și fără să-și fi schimbat stilul de viață.

5. Ganglioni limfatici umflați

Bacteriile MAC pot ajunge și la nivelul sistemului limfatic, ducând la inflamarea ganglionilor (limfadenită), vizibilă mai ales la nivelul gâtului.

Această formă apare în special la copiii mici, între 1 și 5 ani, de cele mai multe ori prin pătrunderea bacteriei la nivelul mucoasei bucale, generând umflarea ganglionilor limfatici cervicali.

Cum este diagnosticată?

Pentru investigarea simptomelor pulmonare persistente, medicul de familie îți va elibera un bilet de trimitere către un medic specialist pneumolog sau către dispensarul teritorial de pneumoftiziologie.

Pentru excluderea altor afecțiuni micobacteriene similare, medicul poate efectua și un test pentru tuberculoză.

Diagnosticul de certitudine se bazează pe analiza microscopică și culturile din spută (mucus expectorat din plămâni). Deoarece aceste micobacterii cresc lent, rezultatele de laborator pot dura câteva săptămâni.

Pneumologul poate recomanda investigații suplimentare pentru a evalua extinderea bolii:

• tomografie computerizată toracică (CT de torace) pentru vizualizarea leziunilor pulmonare și a ganglionilor;
• analize de sânge complete pentru depistarea anemiei și evaluarea inflamației;
• teste ale funcției hepatice și renale, necesare înainte de prescrierea tratamentului;
• bronhoscopie cu biopsie dacă expectorația spontană nu este posibilă sau dacă diagnosticul rămâne neclar.

Opțiuni de tratament

Tratamentul infecției pulmonare cu MAC presupune o combinație de antibiotice speciale, administrată pe o perioadă lungă (frecvent o perioadă îndelungată după negativarea culturilor de spută).

Asocierea a trei antibiotice diferite este esențială pentru a preveni dezvoltarea rezistenței bacteriene:

• o macrolidă: azitromicină sau claritromicină;
• rifampicină (sau rifabutină, în anumite scheme terapeutice);
• etambutol.

Tratamentul se stabilește și se monitorizează strict de către medicul pneumolog. Nu întrerupe schema prescrisă chiar dacă simptomele dispar, pentru a evita recidiva sau agravarea infecției.

Când să consulți un medic

Programează un consult la medicul de familie dacă ai o tuse care nu trece după 3 săptămâni, subfebrilitate recurentă, transpirații nocturne sau o scădere nejustificată în greutate.

Dacă suferi de boli respiratorii cronice sau ai o imunitate scăzută, este important să cunoști efectele pe termen lung ale infecțiilor pulmonare cronice și riscul de degradare a funcției pulmonare.

Când este urgență medicală (sună la 112):

• tușești o cantitate vizibilă de sânge proaspăt;
• ai dificultăți severe de respirație (te sufoci) sau dureri puternice în piept;
• temperatura devine extrem de ridicată ori apar stări de confuzie sau leșin.

Concluzie

Complexul Mycobacterium avium generează o infecție bacteriană cronică din mediu, diferită de tuberculoza obișnuită prin faptul că nu se transmite de regulă între persoane.

Este util să știi care sunt factorii de risc pentru tuberculoză și alte micobacterioze pentru a recunoaște la timp semnele de alarmă.

Dacă ai simptome respiratorii persistente, mergi la medicul de familie pentru a fi îndrumat către un specialist pneumolog.