ADHD în sarcină și după naștere: simptome și tratament

Pe scurt: În sarcină și după naștere, fluctuațiile hormonale pot schimba intensitatea simptomelor de ADHD. În timp ce trimestrele doi și trei aduc adesea o ușurare datorită nivelului crescut de estrogen, primul trimestru și perioada postpartum pot fi mai dificile. Nu opri niciun tratament fără acordul medicului psihiatru și al obstetricianului.

Dacă treci printr-o sarcină sau ai născut de curând, s-ar putea să observi că simptomele tale devin mai accentuate în primul trimestru sau după naștere. Fluctuațiile hormonale normale din această perioadă joacă un rol major în aceste schimbări.

Tranziția către al doilea trimestru, marcată adesea de săptămâna 13 de sarcină, aduce de regulă o primă ameliorare a nivelului de energie și a stării de spirit.

Simptomele asociate cu ADHD (tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate) sunt adesea sensibile la variațiile de hormoni care au loc în timpul sarcinii și în perioada postpartum.

Studiile arată că un nivel crescut de estrogen stimulează eliberarea de dopamină și ameliorează simptomele de ADHD. În schimb, scăderea estrogenului tinde să le accentueze.

Creșterea constantă a estrogenului pe parcursul trimestrelor doi și trei ajută adesea la reducerea multor manifestări neplăcute. Totuși, după naștere, când nivelul de estrogen scade brusc, simptomele de ADHD pot reapărea. De asemenea, creșterea progesteronului din primul trimestru poate accentua starea de oboseală și ceața mentală.

În plus, unele femei decid să întrerupă anumite tratamente medicamentoase, lucru care poate accentua la rândul său dificultățile de zi cu zi.

Iată ce trebuie să știi despre gestionarea ADHD-ului în timpul sarcinii și după venirea pe lume a bebelușului.

Poate sarcina să declanșeze apariția ADHD-ului?

Nu există dovezi că sarcina poate cauza apariția ADHD. Aceasta este o tulburare de neurodezvoltare prezentă încă din copilărie.

Chiar dacă sarcina nu provoacă afecțiunea, identificarea factorilor declanșatori ai ADHD-ului te ajută să previi stările de copleșire.

Ideea că afecțiunea poate apărea brusc la maturitate este una dintre cele mai răspândite concepții greșite despre ADHD.

Multe femei primesc însă un diagnostic abia în această perioadă. Solicitarea psihică ridicată și schimbările hormonale scot la iveală trăsături care până atunci erau compensate prin efort propriu.

Simptome posibile la care să fii atentă

Dacă nu ai un diagnostic, dar simți dificultăți tot mai mari de organizare, există câteva semne care merită atenția ta.

Pe fondul oboselii și al privării de somn, pot apărea și gânduri intruzive asociate cu ADHD, care sporesc senzația de panică.

Este util să cunoști diferențele dintre manifestările de ADHD, tristețea tranzitorie de după naștere și semnele date de depresia postpartum.

Scăderea bruscă a nivelului de hormoni de după naștere modifică activitatea neurotransmițătorilor cerebrali, favorizând labilitatea emoțională și epuizarea.

Indiferent dacă stările tale sunt provocate de deficit de atenție sau de lipsa acută de odihnă, cere sfatul medicului. Împreună puteți găsi strategii practice pentru a face față mai ușor provocărilor zilnice.

Cum se stabilește diagnosticul la adulți

Multe persoane sunt diagnosticate abia la maturitate. Femeile sunt adesea depistate mai târziu, deoarece simptomele lor tind să fie de neatenție sau interiorizate, fără hiperactivitatea vizibilă specifică băieților.

Specialistul poate evalua și modul în care ADHD afectează abilitățile sociale și relațiile, pentru a oferi sprijin adaptat vieții de familie.

Dacă bănuiești că ai ADHD, primul pas este o programare la medicul de familie. Acesta poate elibera un bilet de trimitere către medicul psihiatru, singurul care poate stabili diagnosticul clinic și tratamentul potrivit în România.

Opțiuni de tratament

Gestionarea ADHD include de obicei psihoterapie (în special terapie cognitiv-comportamentală) și, când este cazul, medicație prescrisă de psihiatru.

În România, tratamentul medicamentos include substanțe psihostimulante (precum metilfenidatul) sau non-stimulante (cum este atomoxetina). Aceste medicamente se eliberează strict pe bază de rețetă medicală specială, cu regim securizat.

În planificarea prenatală, se discută adesea și despre gene sau suplimentare; poți citi mai multe despre contextul dintre ADHD și mutația MTHFR, însă orice testare genetică sau suplimentare cu acid folic trebuie stabilită strict cu medicul obstetrician.

Pentru viața de zi cu zi, metode simple precum folosirea unui planificator pentru ADHD pot reduce mult din încărcătura mentală.

În ceea ce privește siguranța medicamentelor în sarcină, datele recente arată că riscul general de malformații majore asociat psihostimulantelor rămâne foarte scăzut, foarte apropiat de riscul de bază din populația generală. Pentru metilfenidat a fost raportat doar un semnal minor legat de malformații cardiace (aproximativ 3 cazuri în plus la 1.000 de sarcini).

Ghidurile medicale nu recomandă oprirea automată a medicației în formele moderate sau severe. Întreruperea bruscă poate aduce riscuri materne reale prin accidente, anxietate severă sau incapacitate de auto-îngrijire.

Dacă urmezi deja un tratament pentru ADHD, nu opri medicația de una singură. Discută cu medicul psihiatru și cu medicul obstetrician pentru a stabili balanța optimă între beneficii și riscuri.

Când să mergi la medic

Pe măsură ce hormonii fluctuează, este normal ca simptomele să se schimbe. Înainte de programări, dacă te simți blocată, poți citi despre cum depășești modul de așteptare în ADHD.

Programează o consultație la medicul de familie, la medicul obstetrician sau la medicul psihiatru dacă:

• dificultățile de concentrare și uitarea îți afectează capacitatea de a te îngriji pe tine sau pe bebeluș
• stările de agitație, impulsivitate sau anxietate devin copleșitoare
• planifici o sarcină sau ai aflat că ești însărcinată și iei deja tratament pentru ADHD

Dacă simți tristețe profundă, gânduri de a-ți face rău ție sau bebelușului ori o stare severă de detașare de realitate, mergi de urgență la cea mai apropiată unitate de primiri urgențe (UPU) sau sună imediat la 112.