Trombofilia dobândită: cauze, simptome și prevenirea cheagurilor

Hipercoagularea, numită și trombofilie, înseamnă o tendință excesivă a sângelui de a forma cheaguri. Aceasta poate fi prezentă încă de la naștere (moștenită genetic) sau poate fi dobândită pe parcursul vieții.

Trombofilia dobândită apare atunci când cheagurile se formează din cauza unei alte probleme de sănătate sau a unor factori externi. Dacă ai acest diagnostic, ai un risc crescut de tromboză, adică blocarea parțială sau completă a unui vas de sânge printr-un cheag.

Dacă ai trecut recent printr-o boală gravă sau ai o suferință cronică, vorbește cu medicul de familie despre riscul tău de coagulare excesivă.

Ce poate cauza o stare hipercoagulabilă secundară?

Organismul are nevoie de proteine specifice în sânge pentru a forma cheaguri atunci când sângerezi, oprind astfel hemoragia. În stările de hipercoagulabilitate, acest echilibru se strică, iar sângele se încheagă mai repede decât este nevoie.

Cauzele principale și factorii de risc pentru trombofilia dobândită includ:

• Cancerul: Este una dintre cauzele frecvente. Tumorile active cresc inflamația și eliberează substanțe procoagulante, iar repausul prelungit la pat agravează situația.
• Sindromul antifosfolipidic (APS): Numit și sindromul Hughes, este o boală autoimună în care corpul produce anticorpi ce atacă propriile proteine de coagulare. Poate duce la cheaguri în vene sau artere și la pierderi de sarcină.
• Sarcina: În mod natural, în timpul sarcinii sângele se coagulează mai ușor pentru a preveni sângerările mari la naștere, ceea ce crește temporar riscul de trombofilie.
• Fumatul: Substanțele toxice din tutun deteriorează peretele vaselor de sânge și îngustează circulația.
• Colesterolul mărit (hiperlipidemia): Depunerile de grăsime pe vase favorizează formarea cheagurilor.
• Obezitatea: Kilogramele în plus mențin o inflamație cronică și reduc adesea mobilitatea zilnică.
• Diabetul: Nivelul crescut de zahăr din sânge poate afecta funcția trombocitelor (celulele responsabile de oprirea sângerării).
• Bolile de ficat sau rinichi: Aceste organe produc și filtrează proteinele de coagulare. Când nu funcționează corect, pot apărea dezechilibre severe.
• Operațiile recente: Intervențiile chirurgicale pot afecta vasele de sânge, iar perioada de recuperare la pat încetinește fluxul sanguin.
• Lipsa prelungită de mișcare: Orele petrecute pe scaun la birou, drumurile lungi cu mașina sau zborurile cu avionul reduc circulația în picioare.
• Traumatismele majore: O leziune corporală gravă poate dezechilibra coagularea în primele 24 de ore.
• Tratamentele hormonale: Medicamentele care conțin estrogen, cum ar fi unele contraceptive orale sau terapiile de substituție hormonală, pot crește nivelul unor proteine de coagulare.
• Infecțiile acute: Anumite infecții virale, inclusiv COVID-19, produc un val puternic de inflamație care poate activa coagularea.

Care sunt simptomele unei stări hipercoagulabile secundare?

Trombofilia în sine nu dă semne vizibile. Simptomele apar doar în momentul în care se formează deja un cheag de sânge (tromboembolism venos).

Acesta se manifestă în două moduri principale:

1. Tromboza venoasă profundă (TVP): Înseamnă apariția unui cheag într-o venă profundă, de cele mai multe ori la un singur picior. Simptomele includ:

• umflarea vizibilă a piciorului;
• piele caldă la atingere, înroșită sau închisă la culoare;
• durere ca o crampă sau o senzație de tensiune în gambă ori coapsă;
• vene vizibile, dureroase și tari la palpare.

2. Embolia pulmonară (EP): Apare atunci când o bucată dintr-un cheag se desprinde și ajunge în plămâni. Aceasta este o urgență medicală vitală.

Cum diagnostichează medicii o stare hipercoagulabilă secundară?

Spre deosebire de trombofilia ereditară, care se depistează prin teste genetice, nu există o singură analiză care să confirme forma dobândită. Medicul pune diagnosticul evaluând întregul tablou:

• istoricul tău de cheaguri de sânge sau evenimente similare în familie;
• episoade de tromboză apărute înainte de vârsta de 50 de ani;
• perioade recente de imobilizare, intervenții chirurgicale sau traumatisme;
• prezența altor afecțiuni (diabet, boli autoimune, cancer, dislipidemie);
• analize de laborator specifice (anticorpi antifosfolipidici, nivelul trombocitelor, markeri inflamatori).

Diferența dintre trombofilia ereditară și cea dobândită

Care este tratamentul pentru o stare hipercoagulabilă secundară?

Tratamentul urmărește oprirea formării cheagurilor și gestionarea bolii care a declanșat problema.

Dacă riscul este ridicat sau ai făcut deja un cheag, medicul îți va prescrie medicamente anticoagulante. În practica medicală actuală, se folosesc atât anticoagulante clasice (antivitamine K, precum acenocumarolul sau warfarina), cât și anticoagulante orale directe (cunoscute ca DOAC, cum sunt rivaroxabanul sau apixabanul).

Respectă doza exactă recomandată de medic. Nu lua din proprie inițiativă medicamente precum aspirina sau ibuprofenul, deoarece asocierea lor cu anticoagulantele crește mult riscul de sângerare gravă.

Tratarea bolii de bază (echilibrarea diabetului, tratamentul afecțiunii autoimune sau oncologice) este esențială pentru a reduce riscul de tromboză.

Care este evoluția persoanelor cu această afecțiune?

Prognosticul depinde direct de cauza de bază și de cât de bine este ținută sub control. Tratamentul are ca scop prevenirea complicațiilor cardiovasculare majore:

• tromboembolismul venos recurent;
• infarctul miocardic (atacul de cord);
• accidentul vascular cerebral (AVC);
• boala arterială periferică;
• complicațiile renale sau pierderile repetate de sarcină.

Cum poți preveni formarea cheagurilor de sânge?

Pe lângă tratamentul indicat de specialist, schimbările simple din viața de zi cu zi te ajută să-ți protejezi circulația:

• Fă mișcare în fiecare zi: Mersul pe jos sau exercițiile ușoare mențin sângele în mișcare prin vene.
• Renunță la fumat: Acest pas reduce direct inflamația vasculară.
• Păstrează o greutate sănătoasă: Scade presiunea pusă pe venele din abdomen și picioare.
• Folosește ciorapi compresivi: Dacă lucrezi mult în picioare, la birou sau pleci într-o călătorie lungă, întreabă medicul despre ciorapii elastici medicinali.
• Atenție la alimentație: Există alimente ce ajută la coagularea sângelui, însă dacă iei tratament cu anticoagulante clasice (precum acenocumarolul), consumul brusc de legume bogate în vitamina K (spanac, varză, broccoli, pătrunjel) poate bloca efectul tratamentului. Menține un consum constant și discută meniul cu medicul tău.
• Ține sub control bolile cronice: Urmează tratamentul prescris pentru tensiune, colesterol sau diabet.

Când să mergi la medic

Dacă ai factori de risc sau antecedente de cheaguri în familie, programează o vizită la medicul de familie. Acesta poate recomanda primele analize uzuale și îți poate elibera un bilet de trimitere către un medic hematolog sau cardiolog.

Sună imediat la 112 dacă tu sau cineva apropiat are următoarele semne de alarmă:

• dificultăți bruște de respirație sau sufocare;
• durere ascuțită în piept, care se poate accentua când inspiri adânc;
• bătăi foarte rapide ale inimii și senzație de leșin;
• tuse cu sânge;
• slăbiciune pe o parte a corpului, asimetrie a feței sau dificultăți de vorbire.

Întrebări frecvente

Care este cea mai frecventă cauză a unei stări hipercoagulabile dobândite?

Sindromul antifosfolipidic (APS) este considerat cea mai frecventă cauză autoimună a trombofiliei dobândite. Deși anticorpii specifici pot fi întâlniți la un procent redus de oameni din populație, sindromul propriu-zis este o afecțiune mai rară, strâns legată adesea de alte boli imune (cum este lupusul).

Fibrilația atrială este o stare hipercoagulabilă secundară?

Fibrilația atrială este o tulburare de ritm a inimii, nu o trombofilie propriu-zisă. Totuși, din cauza bătăilor neregulate, sângele stagnează parțial în atrii și formează cheaguri mai ușor. Din acest motiv, persoanele cu fibrilație atrială primesc frecvent tratament anticoagulant pentru a preveni accidentul vascular cerebral.

Concluzie

Trombofilia dobândită apare pe fondul altor boli sau din cauza stilului de viață, mărind riscul formării cheagurilor de sânge. Cu un tratament ghidat de medicul hematolog și monitorizare periodică la medicul de familie, această tendință de coagulare poate fi ținută sub control în deplină siguranță.