Embolia gazoasă: de ce pătrunde aer în sânge și cum se intervine

Embolia gazoasă (sau embolia aeriană) apare atunci când una sau mai multe bule de aer pătrund într-o venă sau într-o arteră și o blochează. Aceasta este o problemă medicală severă, care necesită intervenție medicală de urgență.

La fel ca în cazul altor boli vasculare, oprirea bruscă a sângelui afectează rapid funcționarea organelor vitale.

Când bula de aer intră într-o venă, vorbim despre o embolie gazoasă venoasă. Dacă pătrunde într-o arteră, afecțiunea se numește embolie gazoasă arterială.

Bulele pot călători prin sânge spre creier, inimă sau plămâni. Ele pot provoca un infarct miocardic (atac de cord), un accident vascular cerebral (AVC) sau stop respirator.

Cauzele emboliei gazoase

Embolia gazoasă apare atunci când un vas de sânge se deschide, iar diferența de presiune permite aerului să intre în circulație.

Spre deosebire de o tromboză spontană, unde blocajul este făcut de un cheag de sânge, aici obstacolul mecanic este format exclusiv din gaz.

Injecții și proceduri chirurgicale

O seringă sau o perfuzie poate introduce accidental aer într-o venă. Riscul crește și în cazul montării sau scoaterii unui cateter venos central.

În timpul intervențiilor chirurgicale pe creier (neurochirurgie), aerul poate ajunge ușor în circulație din cauza presiunii din vase. Medicii monitorizează atent aceste proceduri și neutralizează rapid bulele înainte de a deveni periculoase.

Personalul medical respectă protocoale stricte pentru a elimina aerul din tubulatură și din seringi la fiecare manevră medicală.

Traumatisme la nivelul plămânilor

O leziune pulmonară gravă poate facilita pătrunderea aerului în sânge.

Dacă un pacient cu plămânul rănit este conectat la un ventilator mecanic, presiunea aparatului poate împinge bule de gaz într-o venă sau arteră lezată.

Scufundări subacvatice (scuba diving)

Scufundările implică riscuri majore dacă îți ții respirația sub apă sau dacă revii la suprafață prea repede.

Persoanele cu boli ale plămânilor, cum ar fi un emfizem, au un risc și mai ridicat de barotraumă (leziune cauzată de presiune).

Scăderea bruscă a presiunii duce la dilatarea și ruperea alveolelor pulmonare (micii săculeți de aer din plămâni). Aerul trece direct în artere și formează embolia gazoasă.

Leziuni provocate de explozii

Suflul unei explozii produce traumatisme severe țesuturilor moi și vaselor de sânge.

Medicii numesc această complicație „plămân de suflu” (blast lung). Unda de șoc rupe pereții alveolelor, împingând aerul direct în fluxul de sânge din plămâni.

Introducerea de aer în vagin

În situații rare, introducerea forțată de aer în vagin în timpul intimității poate duce la embolie gazoasă. Acest risc apare atunci când există fisuri sau leziuni ale mucoasei.

Pericolul este ridicat în special în timpul sarcinii, când vasele mari ale placentei pot prelua aerul direct în circulația mamei.

Care sunt simptomele unei embolii gazoase?

O embolie gazoasă minoră poate trece neobservată. În schimb, bulele mari de aer produc manifestări bruște și grave.

Dacă bulele de aer ajung în arterele coronare, lipsa oxigenului la nivelul inimii poate provoca aritmii periculoase, cum este o fibrilație ventriculară.

Cele mai frecvente simptome includ:

• Dificultăți mari de respirație sau sufocare bruscă;
• Dureri puternice în piept sau manifestări de atac de cord;
• Semne neurologice de accident vascular cerebral (amorțeli pe o parte a corpului, vorbire neclară);
• Stare bruscă de confuzie sau pierderea cunoștinței (leșin);
• Dureri articulare sau musculare intense;
• Scădere bruscă a tensiunii arteriale și puls neregulat;
• Cianoză (colorarea pielii și a buzelor în nuanță albăstruie-vineție din cauza lipsei de oxigen).

Cum se diagnostichează embolia gazoasă?

Medicii suspectează o embolie gazoasă dacă aceste simptome apar imediat după o procedură chirurgicală, un cateterism sau o sesiune de scufundări.

În timpul intervențiilor chirurgicale complexe, medicii anesteziști monitorizează permanent dioxidul de carbon expirat, saturația de oxigen și sunetele inimii pentru a surprinde din timp prezența bulelor.

Pentru confirmarea rapidă a diagnosticului, specialistul recurge la o ecografie cardiacă Doppler sau la o tomografie computerizată (CT).

Cum se tratează embolia gazoasă?

Tratamentul urmărește trei obiective clare:

• Oprirea imediată a sursei prin care aerul a pătruns în vas;
• Prevenirea degradării oxigenării creierului și a inimii;
• Stabilizarea funcțiilor vitale și resuscitarea, dacă pacientul este în stop cardio-respirator.

Dacă este depistată sursa de intrare a aerului (precum o perfuzie sau un cateter), medicul o blochează imediat.

Poziționarea corpului este critică. În cazul emboliei venoase, așezarea pacientului pe partea stângă (manevra Durant) captează bula în ventriculul drept și reduce riscul de blocare a arterelor din plămâni. În schimb, pentru embolia cerebrală se preferă poziția orizontală pe spate, fără ridicarea picioarelor, pentru a preveni umflarea creierului.

Medicul îți va administra imediat oxigen pur în concentrație de 100%. În cazuri selecționate, aerul poate fi aspirat din vase printr-un cateter venos central.

Tratamentul principal rămâne oxigenoterapia hiperbară. Pacientul respiră oxigen 100% într-o cameră presurizată (barocameră). Presiunea ridicată scade dramatic dimensiunea bulelor și grăbește dizolvarea lor în sânge.

Terapia în barocameră este indicată și în alte urgențe majore, cum ar fi o gangrenă gazoasă. În România, barocamerele de urgență se găsesc în câteva centre universitare și clinici specializate (cum ar fi Constanța, București sau Târgu Mureș), transferul fiind coordonat rapid de Unitatea de Primiri Urgențe (UPU).

Când să suni la 112

Embolia gazoasă este o urgență medicală majoră. Fiecare minut contează.

Sună imediat la 112 dacă tu sau o persoană de lângă tine manifestă oricare dintre următoarele simptome după o sesiune de scufundări, o intervenție chirurgicală sau scoaterea unui cateter:

• Sufocare bruscă sau respirație foarte greoaie;
• Durere apăsătoare în piept sau palpitații violente;
• Amorțeli bruște ale feței, brațului sau piciorului, ori dificultăți de vorbire;
• Pierderea cunoștinței, amețeli puternice sau stare de confuzie.

La ce să te aștepți

Bulele mici de aer se dizolvă adesea de la sine în sânge și sunt eliminate fără urmări grave. Totuși, bulele mari blochează circulația și pot fi fatale fără tratament de urgență.

Recuperarea completă depinde direct de viteza cu care este administrat oxigenul și se începe terapia de specialitate.