Mielita flască acută: de ce apare, cum se manifestă și recuperarea

Pe scurt: Mielita flască acută este o afecțiune neurologică rară și gravă, apărută mai ales la copii, care produce slăbiciune musculară bruscă sau paralizie. Boala se declanșează de regulă după o viroză respiratorie sau digestivă și afectează măduva spinării. Orice pierdere bruscă de forță în brațe sau picioare este o urgență medicală majoră și impune apelarea numărului 112.

Mielita flască acută (MFA) poate provoca paralizie temporară sau de lungă durată. Aceasta apare în special la copii mici, dar poate afecta și adulții.

Deoarece manifestările debutează brusc, medicii trebuie să excludă rapid și alte urgențe grave, cum ar fi un accident vascular cerebral la copii.

Deși boala este rar întâlnită, medicii o monitorizează cu atenție din cauza gravității sale. În continuare îți explicăm ce semne dă boala, de ce apare și ce opțiuni de recuperare există.

Ce este mielita flască acută?

Mielita flască acută este o boală rară care afectează măduva spinării, parte a sistemului nervos central. Semnul principal este slăbiciunea musculară sau paralizia instalată brusc la nivelul brațelor sau al picioarelor.

Persoanele afectate au leziuni în substanța cenușie a măduvei spinării, vizibile clar la un examen RMN (rezonanță magnetică nucleară). Substanța cenușie controlează mișcările corpului și reflexele voluntare.

Leziunile pot fi de durată și pun viața în pericol prin afectarea respirației. Marea majoritate a pacienților necesită spitalizare urgentă. Între 51% și 75% dintre persoanele internate au nevoie de îngrijire pe secția de terapie intensivă (ATI).

Simptomele mielitei flasce acute

Semnele neurologice apar de regulă la 1 până la 10 zile (în medie 5–6 zile) după o infecție respiratorie sau digestivă cu febră. Primele manifestări seamănă cu o răceală simplă: nas înfundat, secreții nazale, tuse sau dureri în gât.

La copii, pierderea bruscă a coordonării poate fi confundată uneori cu o afecțiune numită ataxie cerebeloasă acută, apărută tot după viroze.

Când boala începe să afecteze nervii măduvei, apar următoarele semne:

• slăbiciune musculară bruscă sau lipsă de forță în brațe ori picioare
• pierderea reflexelor la nivelul articulațiilor (de exemplu reflexul rotulian de la genunchi)
• dureri resimțite în brațe, picioare, gât sau spate
• dificultăți la mers sau imposibilitatea de a sta în picioare
• slăbiciune a feței, cu pleoape căzute sau dificultăți în mișcarea globilor oculari
• tulburări de vorbire sau dificultăți la înghițirea lichidelor și alimentelor

Febra și durerile de cap puternice însoțesc frecvent acest tablou clinic.

Cauzele mielitei flasce acute

Cauza exactă nu este complet elucidată. Totuși, focarele de boală sunt asociate cel mai des cu enterovirusul EV-D68, un virus care provoacă de obicei viroze respiratorii banale.

Enterovirusurile reprezintă o familie largă. Ele pot declanșa infecții ușoare, dar sunt implicate și în boli mai severe, cum ar fi meningita virală (inflamația foițelor care acoperă creierul).

Majoritatea cazurilor apar între sfârșitul verii și toamnă, între lunile august și noiembrie, perioadă în care aceste virusuri circulă intens în comunitate.

Leziunile nervoase pot rezulta din atacul direct al virusului asupra neuronilor motori sau dintr-un răspuns imun exagerat care inflamează măduva spinării.

Vârsta mediană a copiilor diagnosticați este în jur de 5 până la 6 ani. Sub 15% dintre cazuri apar la persoane adulte.

Are vreo legătură cu poliomielita?

Poliomielita și mielita flască acută afectează aceeași zonă a măduvei spinării și dau manifestări identice de slăbiciune musculară. Ambele virusuri fac parte din categoria enterovirusurilor.

La analizele de laborator ale pacienților cu MFA, virusul poliomielitei nu este găsit niciodată. Denumirea a fost creată tocmai pentru a distinge aceste cazuri apărute într-o perioadă în care poliomielita este practic eradicată prin vaccinare.

Cum se diagnostichează mielita flască acută?

Diagnosticul reprezintă o provocare pentru medicul neurolog pediatru sau de adulți. Manifestările se pot suprapune cu ale altor boli neurologice:

• poliomielita
• sindromul Guillain-Barré (afecțiune în care imunitatea atacă nervii periferici)
• mielita transversă (inflamația de-a curmezișul măduvei spinării)
• scleroza multiplă
• encefalomielita acută diseminată (inflamație acută a creierului și măduvei)

Tabelul de mai jos evidențiază diferențele principale între aceste afecțiuni paralitice:

Pentru a stabili diagnosticul sigur, medicii folosesc următoarele investigații:

• Examen neurologic complet: Medicul evaluează forța musculară, sensibilitatea la atingere și reflexele.
• RMN de măduvă spinării și creier: Arată precis leziunile caracteristice din măduva cenușie.
• Puncție lombară: Recoltarea lichidului cefalorahidian (lichidul din jurul măduvei) arată dacă există inflamație sau infecție activă.
• Electromiografia (EMG): Testează activitatea electrică a mușchilor și ajută la diferențierea de bolile nervilor periferici.
• Teste de laborator din secreții și scaun: Identifică prezența enterovirusurilor în organism.

Tratamentul mielitei flasce acute

Nu există încă un medicament antiviral care să vindece direct mielita flască acută. Tratamentul se bazează pe îngrijirea medicală de susținere în spital.

Măsurile terapeutice includ:

• monitorizarea permanentă a respirației, tensiunii arteriale și a bătăilor inimii
• asigurarea ventilației mecanice pe secția de terapie intensivă, dacă respirația devine dificilă
• calmarea durerilor de spate și de membre
• prevenirea complicațiilor imobilizării (cheaguri de sânge sau răni de decubit)

Uneori medicii încearcă tratamente pentru reducerea inflamației: imunoglobuline intravenoase, corticosteroizi sau plasmafereză (filtrarea sângelui). Eficiența lor variază, iar ghidurile medicale internaționale nu au stabilit încă un protocol standard.

Cum poate fi prevenită mielita flască acută?

Nu există un vaccin împotriva enterovirusurilor non-polio precum EV-D68. Cea mai bună metodă de protecție este reducerea riscului de a contracta viroze respiratorii obișnuite:

• spală-te frecvent pe mâini cu apă și săpun timp de 20 de secunde
• evită atingerea ochilor, nasului și a gurii cu mâinile nespălate
• curăță și dezinfectează frecvent obiectele comune (telefoane, clanțe, jucării)
• evită contactul strâns cu persoane care tușesc, strănută sau au febră

Prognoză și recuperare

Recuperarea completă este rară, iar mulți pacienți rămân cu slăbiciune reziduală într-un braț sau picior. Gradul de recuperare depinde de severitatea leziunilor din măduvă.

În faza de recuperare, kinetoterapia (gimnastica medicală) și terapia ocupațională sunt esențiale și trebuie începute cât mai curând posibil. Acestea ajută mușchii să-și recapete tonusul și învață copilul sau adultul să execute mișcările de zi cu zi.

În România, poți beneficia de servicii de recuperare medicală prin sistemul public. Medicul neurolog poate elibera un bilet de trimitere către un medic specialist în medicină fizică și de reabilitare. Pe baza acestuia, ședințele de kinetoterapie pot fi decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS).

Când să mergi la medic

Mielita flască acută este o urgență medicală critică. Orice întârziere poate afecta ireversibil musculatura respiratorie sau mobilitatea membrelor.

Sună imediat la numărul de urgență 112 sau mergi direct la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe (UPU), de preferat o UPU Pediatrică în cazul copiilor, dacă observi oricare dintre următoarele semne:

• slăbiciune apărută dintr-o dată la o mână sau la un picior
• copilul se împiedică, își pierde echilibrul sau nu mai poate ține obiecte în mână
• pleoapă căzută sau asimetrie bruscă a feței
• dificultăți la înghițire, vorbire neclară sau dificultăți de respirație

De reținut

Mielita flască acută este o afecțiune rară a măduvei spinării, apărută de regulă după o viroză febrilă de sezon. Boala produce paralizie bruscă și necesită spitalizare rapidă.

Nu amâna solicitarea ajutorului medical dacă observi slăbiciune a brațelor sau picioarelor la copilul tău. Prezentarea de urgență la medic și începerea timpurie a recuperării oferă cele mai mari șanse de prezervare a mobilității.