Pierderea abilității de a scrie este cauzată de leziuni cerebrale și este frecvent însoțită de dificultăți de citire sau vorbire.
Pe scurt: Agrafia este pierderea capacității de a comunica în scris, provocată de o leziune la nivelul creierului. Dacă apare brusc, poate fi semnul unui accident vascular cerebral (AVC) și impune apel imediat la 112. Când se instalează lent, evaluarea neurologică și logopedia te ajută să recuperezi o parte din funcțiile afectate.
Imaginează-ți că vrei să notezi o listă simplă de cumpărături și îți dai seama că nu mai știi deloc ce litere formează cuvântul pâine.
Sau că încerci să scrii un mesaj din suflet pentru cineva drag, dar cuvintele așternute pe foaie nu au niciun sens pentru ceilalți. Sau că uiți pur și simplu ce sunet reprezintă litera „z”.
Acest fenomen poartă numele de agrafie și reprezintă pierderea capacității de a comunica în scris, apărută în urma unei leziuni cerebrale.
Scrisul este un proces complex, care presupune combinarea și coordonarea mai multor abilități distincte.
Creierul tău trebuie să poată procesa limbajul — mai exact, să transforme gândurile în cuvinte.
Pentru a scrie, trebuie să poți:
În timp ce trasezi literele, trebuie să vezi ceea ce scrii în acel moment și, simultan, să planifici ceea ce urmează să așterni.
Agrafia apare atunci când oricare dintre zonele creierului implicate în acest mecanism complex suferă o leziune sau o traumă.
Deoarece vorbirea și scrisul depind de rețele neuronale strâns conectate între ele, persoanele care suferă de agrafie au, de regulă, și alte tulburări de limbaj. De cele mai multe ori, le este greu să citească sau să vorbească corect.
Aceste trei tulburări sunt cauzate de leziuni apărute în centrii de procesare a limbajului din creier, însă afectează abilități diferite:
| Tulburare | Ce abilitate este afectată | Cum se manifestă în viața de zi cu zi |
|---|---|---|
| Agrafie | Exprimarea în scris | Nu mai poți așterne cuvintele pe foaie sau le scrii complet deformat. |
| Alexie | Înțelegerea limbajului scris (cititul) | Nu mai recunoști cuvintele tipărite ori scrise de mână („orbie verbală”). |
| Afazie | Vorbirea și înțelegerea orală | Îți găsești greu cuvintele, nu poți articula fraze sau nu înțelegi ce ți se spune. |
Manifestările agrafiei diferă în funcție de zona cerebrală care a fost afectată.
În linii mari, agrafia se împarte în două categorii principale:
Fiecare dintre acestea se subîmparte în funcție de etapa din procesul de scriere care a fost dereglată.
Agrafia centrală apare din cauza unei disfuncții apărute în centrii de limbaj, vizuali sau motori ai creierului.
În funcție de locul leziunii, o persoană cu agrafie centrală poate deveni incapabilă să scrie cuvinte cu sens. Scrisul său poate fi plin de greșeli de ortografie sau ordinea cuvintelor în propoziție poate fi grav afectată.
Formele specifice de agrafie centrală includ:
O leziune în lobul parietal stâng al creierului afectează uneori memoria ortografică — adică abilitatea de a ține minte cum se scriu cuvintele.
În cazul agrafiei profunde, persoana nu doar că întâmpină greutăți în scrierea corectă a cuvântului, dar îi este foarte greu să descompună cuvântul în sunetele care îl compun (abilitate fonologică).
Agrafia profundă se caracterizează și prin erori semantice — confundarea cuvintelor cu înțeles apropiat — de exemplu, scrierea cuvântului marinar în loc de mare.
Această problemă duce la pierderea simultană a capacității de a citi și de a scrie. Persoana poate uneori pronunța sunetele unui cuvânt, dar nu mai are acces la zona memoriei în care sunt stocate imaginile literelor care formează acel cuvânt.
Cuvintele care au o scriere mai neobișnuită sau mai complicată ridică probleme mult mai mari decât cele scurte și simple.
Această tulburare presupune pierderea capacității de a scrie cuvinte care nu se scriu exact așa cum se aud (cuvinte care nu respectă o ortografie strict fonetică).
Persoanele afectate nu mai pot scrie corect cuvinte neregulate sau termeni împrumutați din alte limbi, a căror scriere depinde de memoria vizuală a cuvântului.
Este opusul agrafiei lexicale. În acest caz este afectată capacitatea de a asocia sunetele auzite cu literele corespunzătoare.
Pentru a scrie corect un cuvânt, persoana trebuie să se bazeze exclusiv pe forma vizuală memorată a acelui cuvânt.
Cei afectați scriu mai ușor cuvinte care denumesc obiecte concrete, cum ar fi pește sau masă, dar întâmpină dificultăți mari la noțiuni abstracte, cum ar fi onoare sau încredere.
Sindromul Gerstmann este o afecțiune neurologică definită clasic printr-o tetradă de patru semne clinice:
Acest sindrom este provocat de afectarea girusului angular stâng (emisfera dominantă) sau a căilor subcorticale adiacente, cel mai adesea în urma unui accident vascular cerebral (AVC).
Poate fi asociat însă și cu alte cauze care produc leziuni cerebrale extinse, cum ar fi:
Agrafia periferică este cauzată tot de o leziune la nivelul creierului, însă se manifestă prin probleme legate de programarea mișcărilor mâinii sau de percepția spațială.
Aceasta presupune pierderea capacității de a selecta și de a trasa fizic literele pentru a forma cuvinte.
Numită uneori agrafie „pură”, aceasta reprezintă pierderea capacității de a scrie, chiar dacă persoana poate citi și vorbi în continuare fără probleme.
Agrafia apraxică pură poate apărea ca urmare a unor leziuni izolate sau hemoragii în lobul frontal, în lobul parietal sau la nivelul talamusului, fără a se asocia cu afazie sau alexie.
Această problemă blochează accesul la circuitele cerebrale care programează mișcările fine necesare pentru a desena forma fiecărei litere.
Persoana cu agrafie viziospațială nu mai reușește să păstreze rândurile drepte pe pagină.
Poate despărți cuvintele în mod incorect, punând spații la întâmplare în interiorul lor, sau își poate înghesui tot scrisul doar într-un singur colț al foii.
În unele cazuri, sunt omise litere sau se adaugă linii suplimentare la literele scrise. Agrafia viziospațială este asociată de obicei cu leziuni în emisfera dreaptă a creierului.
Această formă determină persoana să repete involuntar litere, silabe sau cuvinte întregi în timp ce scrie.
Acest tip îmbină trăsături ale afaziei și ale agrafiei apraxice. Este întâlnită adesea în boala Parkinson sau în traumatismele lobului frontal.
Deoarece afectează funcțiile executive — adică abilitățile de planificare, organizare și concentrare necesare scrisului — este denumită agrafie disexecutivă.
În cazuri foarte rare, o persoană care știa să scrie partituri muzicale își pierde această capacitate din cauza unei leziuni cerebrale.
Într-un caz medical documentat, o profesoară de pian care a trecut printr-o operație pe creier și-a pierdut capacitatea de a scrie atât cuvinte, cât și note muzicale.
Deși ulterior a reînvățat să scrie fraze și propoziții, nu a mai reușit să noteze melodii și ritmuri muzicale.
Orice afecțiune sau traumatism care deteriorează regiunile cerebrale implicate în scris poate duce la agrafie.
Centrii responsabili de limbaj se află în emisfera dominantă a creierului (de regulă emisfera stângă pentru persoanele dreptace), în lobii parietal, frontal și temporal.
Dacă centrii de limbaj sau legăturile dintre ei sunt deteriorate, apare agrafia. Printre cele mai frecvente cauze se numără:
Atunci când fluxul de sânge către centrii limbajului este întrerupt de un cheag sau de o hemoragie cerebrală, scrisul poate fi afectat instantaneu.
Atenție: pierderea bruscă a capacității de a scrie, de a vorbi sau de a înțelege vorbirea este un semn major de AVC acut. În această situație, sună imediat la numărul de urgență 112! Fiecare minut contează pentru salvarea țesutului cerebral.
Pe lângă pierderea capacității de comunicare scrisă, leziunile ischemice pot declanșa uneori și un comportament copilăresc după un accident vascular cerebral.
O lovitură puternică la cap sau o zdruncinătură bruscă poate perturba funcționarea normală a creierului.
Fie că este vorba despre o căzătură, un accident rutier sau o lovitură în timpul unui sport, o leziune a centrilor de limbaj poate provoca agrafie temporară sau de lungă durată.
O pierdere treptată a capacității de a scrie este considerată de medici unul dintre primele semne ale demenței.
În boli neurodegenerative precum Alzheimer, pe măsură ce afecțiunea progresează, persoanele încep să aibă dificultăți mari atât la scris, cât și la citit sau vorbit.
Acest lucru se produce din cauza atrofiei (micșorării și degradării treptate) zonelor din creier responsabile de limbaj.
O varietate extinsă de afecțiuni ale creierului pot deteriora țesutul nervos și perturba rețelele responsabile de limbaj:
Pentru a vizualiza leziunile din centrii de procesare a limbajului, medicii recomandă investigații imagistice precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN).
Pentru a evalua activitatea electrică a creierului și a exclude focarele de convulsii, medicul poate recomanda o investigație EEG.
Uneori, modificările sunt foarte fine și nu pot fi detectate doar prin imagistică. În aceste situații, medicul neurolog și logopedul efectuează teste clinice amănunțite de scriere, citire și limbaj oral.
În cazurile severe, în care leziunile cerebrale sunt permanente, recuperarea completă a capacității de a scrie poate să nu fie întotdeauna posibilă.
Totuși, un program susținut de recuperare care combină mai multe tehnici oferă rezultate vizibile.
De exemplu, exercițiile ghidate de lectură repetată și de reconectare grafem-fonem (asocierea literei cu sunetul corespunzător), practicate frecvent (în jur de 45 de minute pe zi, 5 zile pe săptămână), aduc beneficii dovedite în alexia cu agrafie.
Terapeuții și logopezii folosesc o combinație de metode adaptate:
Aceste tehnici ajută creierul să creeze noi circuite de compensare și redau pacientului autonomia în activitățile cotidiene.
Momentul și modul în care ceri ajutor medical depind de felul în care au apărut dificultățile de scriere:
Agrafia este pierderea capacității de a comunica prin scris, declanșată cel mai des de:
Chiar dacă recuperarea totală nu este mereu posibilă, exercițiile logopedice constante și sprijinul echipei medicale ajută la recăpătarea abilităților de comunicare.
Pe scurt: ADHD la adolescenți se manifestă mai puțin prin agitație fizică extremă și mai…
Pe scurt Refluxul gastroesofagian te poate face să râgâi (să eructezi) mai des, deoarece înghiți…
Pe scurtDacă ai scleroză multiplă primar progresivă (SMPP), mișcarea adaptată te ajută să îți păstrezi…
Pe scurt: Respirația agonică este un reflex al creierului lipsit de oxigen, care se manifestă…
Pe scurt: Exercițiile de stretching pentru golf îți mențin articulațiile mobile și te protejează de…
Pe scurt: Mierea este un aliment natural util pentru calmarea tusei și a durerilor în…