Ce analize de sânge depistează mielomul multiplu

Pe scurt: Analizele de sânge sunt primul pas pentru a descoperi mielomul multiplu, depistând proteine anormale (proteina M), modificări ale globulelor roșii și afectarea rinichilor. Totuși, analizele de sânge nu pun singure un diagnostic de certitudine; medicul are nevoie de o biopsie de măduvă osoasă și de investigații imagistice pentru confirmare.

Mielomul multiplu este o formă de cancer al sângelui. Boala afectează plasmocitele, adică acele globule albe din măduva osoasă care în mod normal produc anticorpi pentru a lupta cu infecțiile.

Când aceste celule devin canceroase, ele se înmulțesc necontrolat și eliberează substanțe anormale în corp. Testele de sânge măsoară cantitatea de celule sanguine și detectează proteinele neobișnuite produse de tumoare.

Hemograma completă

O hemogramă completă (CBC) este o analiză uzuală. Ea arată numărul și starea celulelor din sânge:

• Globulele roșii (hematiile): transportă oxigenul prin intermediul hemoglobinei. În mielom, aglomerarea măduvei duce frecvent la anemie (scăderea hemoglobinei).
• Globulele albe (leucocitele): apără organismul de infecții. Numărul lor se poate modifica pe măsură ce măduva osoasă este afectată.
• Trombocitele: ajută la coagularea sângelui. Nivelul lor poate scădea dacă celulele canceroase împiedică producerea lor normală.

Pentru o evaluare detaliată a fiecărei categorii de celule imunitare, medicul poate solicita și o formulă leucocitară (numită uneori test de diferențial al sângelui).

Profilul chimic al sângelui

Biochimia sanguină măsoară substanțe esențiale care arată cum funcționează organele tale principale:

• Calciul: oasele afectate eliberează calciu în sânge. Nivelurile crescute (hipercalcemia) pot provoca greață, sete accentuată și confuzie.
• Creatinina și ureea: arată activitatea rinichilor. Nivelurile ridicate semnalează o degradare a filtrării renale, o complicație frecventă în mielom.
• Albumina: este o proteină produsă de ficat. Un nivel scăzut de albumină poate indica o formă mai agresivă sau avansată a bolii.

Testul cantitativ de imunoglobuline

Acest test măsoară principalele tipuri de anticorpi (imunoglobuline: IgG, IgA, IgM). În mod normal, corpul produce o mare varietate de anticorpi pentru protecție.

În mielomul multiplu, plasmocitele anormale produc o singură clonă de anticorp în exces. În același timp, nivelul anticorpilor sănătoși poate scădea, ceea ce te expune mai ușor la infecții.

Electroforeza proteinelor serice și imunofixarea

Testul de electroforeză a proteinelor serice (SPEP) separă proteinele din sânge sub acțiunea unui câmp electric (de obicei pe un gel sau într-un mediu capilar).

Această separare permite laboratorului să măsoare cu exactitate o bandă anormală de anticorpi, numită proteina monoclonală sau proteina M.

După electroforeză, se efectuează imunofixarea. Acest test specific identifică exact tipul de proteină M prezentă în circulație.

Testul lanțurilor ușoare libere

Anticorpii sunt alcătuiți din lanțuri grele și lanțuri ușoare de proteine. Uneori, celulele mielomului produc doar mici fragmente din aceste structuri, numite lanțuri ușoare libere (kappa sau lambda).

Testul seric al lanțurilor ușoare libere (SFLC) măsoară aceste molecule mici în sânge și calculează raportul dintre ele. Analiza este esențială dacă boala nu produce o proteină M întreagă vizibilă pe electroforeza clasică.

Testul beta-2 microglobulină

Beta-2 microglobulina (B2M) este o proteină găsită pe suprafața multor celule. O valoare mare în sânge reflectă o masă tumorală mai mare sau o afectare a rinichilor.

Medicii nu folosesc această analiză singură pentru a pune diagnosticul. Testul este însă foarte util pentru a stabili stadiul bolii și pentru a vedea dacă tratamentul funcționează.

Markerii serici ajută totodată medicul să deosebească mielomul de alte boli ale plasmocitelor, cum ar fi macroglobulinemia Waldenström.

Simptomele mielomului multiplu și criteriile CRAB

Medicii rezumă adesea semnele clasice de afectare a organelor prin acronimul CRAB:

• C (Calciu crescut): sete extremă, greață, constipație sau stare de confuzie.
• R (Rinichi afectați): umflarea picioarelor, oboseală și scăderea cantității de urină.
• A (Anemie): paloare, slăbiciune marcată și senzație de lipsă de aer la efort.
• B (Boli osoase / leziuni ale oaselor): dureri persistente de spate sau coaste și fracturi apărute la traumatisme minore.

Întrebări frecvente

Care este cel mai important test de sânge pentru mielom multiplu?

Testele specifice de bază sunt electroforeza proteinelor serice cu imunofixare și dozarea lanțurilor ușoare libere. Deși hemograma completă este utilă pentru a identifica anemia, ea oferă indicii generale și nu poate confirma singură boala.

Mielomul multiplu poate fi detectat într-o analiză de sânge de rutină?

O analiză de rutină poate ridica suspiciuni dacă arată o anemie inexplicabilă, o creștere a proteinelor totale sau o viteză crescută de sedimentare a hematiilor (VSH). Dacă medicul observă aceste anomalii, va recomanda analize amănunțite de laborator.

Sunt testele de sânge suficiente pentru a diagnostica mielomul multiplu?

Nu, analizele de sânge nu sunt suficiente singure. Pentru un diagnostic sigur, medicul hematolog va recomanda o biopsie și un aspirat de măduvă osoasă, precum și investigații imagistice (radiografii, CT sau RMN) pentru a evalua oasele.

În funcție de stadiu și de vârstă, schema de tratament poate include chimioterapie sau un transplant de măduvă osoasă.

Când să mergi la medic

Mergi la medicul de familie dacă ai dureri osoase inexplicabile care nu trec, oboseală profundă sau infecții repetate. Medicul de familie îți va face un prim set de analize și îți poate elibera un bilet de trimitere către un medic hematolog.

Când este o urgență: Sună la 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă ai confuzie bruscă, slăbiciune bruscă în picioare sau amorțeli, dificultăți severe de respirație ori dureri toracice acute.

Concluzie

Testele de sânge orientează pașii către diagnostic, depistând nivelul proteinei M și urmările bolii asupra organismului.

Dacă investigațiile confirmă diagnosticul, medicul hematolog va stabili cel mai potrivit plan de îngrijire, alegând din lista completă a medicamentelor pentru mielom multiplu aprobate.