Personalitatea predispusă la dependență: adevăr sau mit?

Pe scurt: Ideea de „personalitate predispusă la dependență” este un mit fără susținere științifică. Dependența este o boală cronică a creierului, nu un defect de caracter sau o anumită tipologie psihologică. Riscul unei persoane depinde de o combinație complexă între genetică, mediu, traume din copilărie și sănătatea mintală.

În primul rând, este un mit

Dependența este o problemă complexă de sănătate care poate afecta pe oricine, indiferent de tipul de personalitate.

Unii oameni consumă alcool ocazional, bucurându-se de efectele lui fără a simți nevoia să repete experiența regulat. Alții pot încerca o substanță o singură dată și simt imediat o dorință intensă de a continua. În plus, dependența poate implica și comportamente, cum ar fi jocurile de noroc.

De ce dezvoltă unele persoane o dependență, în timp ce altele se pot opri fără probleme?

Există o convingere veche conform căreia unii oameni au o „personalitate dependentă”. Se credea că anumite trăsături înnăscute cresc automat riscul de a cădea într-un astfel de tipar.

Medicii și specialiștii în sănătate mintală au clarificat acest aspect. Dependența este o afecțiune a creierului, nu o trăsătură de caracter.

Există factori care cresc riscul de dependență, dar nu există dovezi că un anumit tip de personalitate ar fi cauza directă.

Care sunt presupusele trăsături ale acestei personalități?

Nu există o definiție medicală oficială pentru termenul de „personalitate dependentă”. Oamenii folosesc adesea această expresie pentru a descrie un set de comportamente observate uneori la persoanele vulnerabile:

• comportament impulsiv, asumarea de riscuri inutile sau căutarea continuă de senzații tari
• lipsă de sinceritate sau tendința de a-i manipula pe ceilalți
• refuzul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni
• stare de egoism
• stimă de sine scăzută
• dificultăți în controlul impulsurilor
• lipsa unor obiective personale clare
• schimbări bruște de dispoziție sau iritabilitate
• izolare socială sau lipsa relațiilor apropiate

De ce este o idee greșită?

Nu există studii care să demonstreze că persoanele cu aceste trăsături au automat un risc mai mare de dependență.

Unele manifestări asociate cu tulburările de personalitate (cum ar fi tulburarea borderline sau tulburarea antisocială) se întâlnesc mai des la persoanele cu adicții. Totuși, legătura este complexă.

Dependența modifică structura și funcționarea creierului. De aceea, nu este întotdeauna clar dacă o trăsătură a existat înainte sau a apărut ca o consecință a consumului.

De ce poate fi dăunător acest concept?

La prima vedere, ideea unei astfel de personalități ar părea utilă pentru prevenție. Dacă am ști exact cine este la risc, ar părea mai ușor să intervenim devreme.

În realitate, simplificarea problemei produce mai mult rău:

• Îi face pe unii oameni să creadă greșit că sunt în siguranță dacă nu se regăsesc în acest tipar.
• Îi descurajează pe cei care au o dependență, făcându-i să creadă că nu se pot vindeca fiindcă așa este „felul lor de a fi”.
• Întărește stigmatul social, etichetând pe nedrept persoanele dependente drept mincinoase sau manipulatoare.

În realitate, dependența poate afecta pe oricine: de la persoane de succes, cu cariere stabile și viață socială activă, până la oameni foarte organizați.

Ce factori cresc, de fapt, riscul de dependență?

Specialiștii au identificat factori reali și dovediți care sporesc vulnerabilitatea unei persoane:

Experiențele din copilărie

Traumele timpurii, neglijarea sau lipsa de sprijin din partea familiei cresc considerabil riscul de consum problematic mai târziu în viață.

Factorii biologici și genetici

Genele moștenite pot fi responsabile pentru 40% până la 60% din riscul general de dependență. Vârsta are, de asemenea, un rol critic: adolescenții sunt mult mai vulnerabili, deoarece creierul lor este încă în plină dezvoltare.

Factorii de mediu

Creșterea într-o familie sau într-o comunitate unde consumul de alcool ori substanțe este privit ca normal crește riscul de imitare. De asemenea, disponibilitatea ușoară a substanțelor în cartier sau școală sporește expunerea.

Sănătatea mintală

Depresia, anxietatea, tulburarea bipolară sau problemele de atenție cresc semnificativ vulnerabilitatea. Multe persoane ajung să consume pentru a-și amorți suferința psihică.

Asocierea dintre o suferință psihică și o adicție este denumită medical diagnostic dublu și necesită tratament concomitent.

Nicio trăsătură de caracter izolată nu declanșează o adicție. Chiar dacă un om alege inițial să consume, nimeni nu alege să devină dependent.

Cum îți dai seama dacă te confrunți cu o dependență?

Dependența se manifestă printr-o nevoie intensă de a consuma o substanță sau de a repeta un comportament. Controlul devine extrem de dificil, chiar și atunci când persoana își dorește sincer să se oprească.

Semnele care arată că este nevoie de ajutor de specialitate includ:

• continuarea consumului în ciuda problemelor evidente de sănătate, financiare sau de familie
• nevoia de cantități tot mai mari pentru a obține aceeași stare (creșterea toleranței)
• apariția simptomelor de sevraj (tremurături, transpirație, stări fizice de rău, anxietate accentuată) la oprirea consumului
• abandonarea activităților zilnice, a muncii sau a pasiunilor
• senzația clară că ai pierdut controlul asupra propriilor decizii
• izolarea treptată de cei apropiați

Cum poți ajuta pe cineva drag care are o dependență

Discuțiile despre adicție sunt adesea grele și încărcate de emoții. Iată câteva moduri sănătoase de abordare:

• Informează-te corect. Dacă înțelegi că dependența este o suferință medicală, nu o simplă lipsă de ambiție, vei putea oferi sprijin cu mai multă răbdare.
• Vorbește fără să acuzi. Exprimă-ți îngrijorarea cu calm și oferă-te să mergi alături de persoana dragă la un prim consult medical.
• Păstrează legătura. Întreabă cum se simte și propune activități sigure și liniștite împreună.
• Renunță la reproșuri. Sentimentul de vinovăție amână solicitarea tratamentului. Asigură persoana că este în continuare apreciată.

Ce faci când persoana refuză ajutorul?

Nu lua refuzul ca pe un eșec personal. Schimbarea nu poate fi impusă cu forța dacă persoana nu este pregătită.

Protejează-ți propria sănătate emoțională. Poți cere ajutorul unui psihoterapeut sau poți apela la asociații specializate în adicții din România (cum ar fi asociația ALIAT) și la grupuri de sprijin pentru aparținători.

Când să mergi la medic

Dacă bănuiești o dependență, primul pas este programarea la medicul de familie. Acesta poate elibera un bilet de trimitere către un medic psihiatru sau te poate îndruma către un centru specializat în evaluarea și tratamentul adicțiilor.

Consultațiile și tratamentul psihiatric de specialitate sunt decontate prin Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS) pe baza trimiterii.

Sună imediat la numărul de urgență 112 sau mergi la cea mai apropiată Unitate de Primiri Urgențe (UPU) în următoarele situații critice:

• stări de sevraj sever: tremur necontrolat, confuzie profundă, febră sau transpirații abundente;
• convulsii sau pierderea stării de conștiență;
• suspiciune de supradoză (respirație foarte lentă, buze vineții, lipsă de reacție);
• agitație extremă, halucinații sau gânduri de autovătămare.

Concluzia

Dependența este o afecțiune complexă care poate apărea la oricine, indiferent de temperament. Nu există o „personalitate dependentă” care să condamne pe cineva dinainte.

Dacă tu sau cineva apropiat treceți prin această încercare, reține că dependența nu este un eșec moral, ci o problemă de sănătate pentru care există tratamente eficiente și sprijin de specialitate.