Nefropatia IgA (boala Berger): 4 complicații majore

Pe scurt: Nefropatia IgA (boala Berger) este o afecțiune autoimună a rinichilor care poate evolua tăcut. Fără tratament adecvat, boala poate provoca hipertensiune arterială, sindrom nefrotic, boală cronică de rinichi și insuficiență renală. Depistarea timpurie și protejarea funcției renale încetinesc semnificativ deteriorarea rinichilor.

Rinichii joacă un rol esențial în sănătatea ta generală. Ei filtrează toxinele din sânge, reglează volumul de apă și produc hormoni importanți pentru întregul organism.

Nefropatia IgA poate perturba aceste filtre naturale. Dacă nu este diagnosticată la timp, inflamația cronică provoacă leziuni permanente ale țesutului renal.

Ce este nefropatia IgA?

Nefropatia cu IgA, denumită și boala Berger, este o inflamație cronică a rinichilor. Ea reprezintă una dintre cauzele frecvente de insuficiență renală prin glomerulonefrită (inflamația glomerulilor, micile filtre ale rinichiului).

În această afecțiune, un anticorp numit imunoglobulina A (IgA), care în mod normal apără organismul de infecții, se depune în glomerulii renali. Aceste depozite provoacă inflamație locală, distrugând treptat nefronii (unitățile funcționale ale rinichiului).

Pe măsură ce glomerulii sunt afectați, rinichii își pierd capacitatea de a curăța sângele și de a reține substanțele utile.

Viteza de degradare diferă de la o persoană la alta. Factorii genetici, stilul de viață și alte probleme de sănătate pot influența ritmul bolii.

Complicațiile nefropatiei IgA

Complicațiile apar atunci când filtrele renale sunt atât de afectate încât nu mai pot menține echilibrul de apă, minerale și proteine din corp.

Principalele patru complicații care pot apărea pe parcursul bolii sunt:

• Hipertensiunea arterială (tensiune mare): Rinichii bolnavi nu pot elimina eficient sarea și apa, ceea ce crește volumul de sânge și presiunea din vase.
• Sindromul nefrotic: Apare atunci când membranele de filtrare lasă să treacă cantități masive de proteine în urină.
• Boala cronică de rinichi (BCR): Scăderea treptată și ireversibilă a funcției renale de-a lungul anilor.
• Insuficiența renală avansată: Stadiul în care rinichii nu mai pot susține viața fără dializă sau transplant.

Iată o comparație a acestor patru complicații majore:

Ce este sindromul nefrotic?

Sindromul nefrotic este un ansamblu de semne clinice și de laborator care arată o deteriorare serioasă a filtrelor renale. La analize, acesta include:

• proteinurie mare (pierdere masivă de proteine în urină);
• hipoalbuminemie (nivel scăzut de proteine în sânge);
• hiperlipidemie (creșterea colesterolului și a trigliceridelor în sânge).

Semnele pe care le poți observa chiar tu includ:

• edeme (umflarea vizibilă a pleoapelor, a mâinilor sau a picioarelor);
• urină spumoasă, care face bule persistente în vasul de toaletă;
• creștere rapidă în greutate prin reținerea apei;
• oboseală accentuată și lipsa poftei de mâncare.

Aproximativ 1 din 5 persoane (în jur de 20%) cu nefropatie cu IgA dezvoltă insuficiență renală în decurs de 10 ani de la momentul diagnosticului.

Gestionare și tratament

Medicul nefrolog adaptează tratamentul nefropatiei IgA pentru fiecare persoană în parte. Scopul principal este protejarea filtrelor renale și încetinirea degradării funcției renale.

Baza tratamentului o reprezintă măsurile nefroprotectoare, care reduc presiunea din glomerulii renali. Printre aceste medicamente se numără inhibitorii enzimei de conversie (IECA) și blocanții receptorilor de angiotensină (sartani).

Ca măsuri de suport nefroprotector optimizat, medicul poate include și:

• inhibitori SGLT2 (medicamente care ajută rinichiul să elimine glucoza și sodiul);
• antagoniști ai receptorilor de endotelină (de tip A), pentru protejarea vaselor din rinichi.

În anumite situații, pacienții întreabă despre amigdalectomie (operația clasică de scoatere a amigdalelor). Ghidurile clinice internaționale nu recomandă de rutină o tonsilectomie pentru nefropatia IgA la pacienții europeni, această intervenție fiind rezervată problemelor ORL obișnuite.

Dacă boala este agresivă sau proteinuria rămâne mare în ciuda tratamentului de suport, medicul poate recomanda imunosupresoare (precum corticosteroizii). Aceste terapii calmează atacul sistemului imunitar, dar necesită o monitorizare atentă din cauza reacțiilor adverse.

Dacă boala ajunge în boală renală în stadiu final, devine necesară dializa sau transplantul de rinichi.

Modificările stilului de viață au un impact major. Mișcarea regulată, renunțarea la fumat și o alimentație echilibrată, cu un aport redus de sare, ajută la menținerea tensiunii în limite sigure.

Când să mergi la medic

Nefropatia IgA nu dă întotdeauna semne clare la început. Programează o consultație la medicul de familie dacă observi oricare dintre următoarele manifestări:

• urină de culoare închisă, brună (ca ceaiul negru sau cola) ori roșiatică (sânge în urină), adesea după o răceală;
• urină cu spumă persistentă;
• umflarea gleznelor, a gambelor sau a feței;
• valori mari ale tensiunii arteriale măsurate acasă.

Medicul de familie îți va recomanda un sumar de urină și dozarea creatininei din sânge. Dacă există modificări, acesta îți va elibera un bilet de trimitere către un medic specialist nefrolog.

Când este o urgență: Mergi imediat la UPU sau sună la 112 dacă ai respirație dificilă și zgomotoasă apărută brusc, dureri intense în piept, confuzie sau dacă observi că nu mai elimini urină deloc.

Prognoză

Deși nu există o vindecare completă, la mulți pacienți boala evoluează lent, mai ales atunci când tensiunea și proteinuria sunt bine controlate.

Totuși, nefropatia IgA rămâne o boală cu potențial progresiv. În studiul britanic UK RaDaR, efectuat pe 2.299 de adulți cu această boală, perioada mediană până la insuficiență renală sau deces a fost de 11,4 ani de la înrolare, iar 48 de ani a fost vârsta medie la atingerea acestui prag critic (majoritar prin intrarea în dializă).

Chiar și la persoanele considerate inițial cu risc redus pe baza nivelului de proteinurie, monitorizarea permanentă este indispensabilă la un interval de 10 ani de la diagnostic.

Concluzie

Hipertensiunea, sindromul nefrotic, boala cronică de rinichi și insuficiența renală sunt cele patru complicații majore ale nefropatiei IgA.

Controlul strict al tensiunii arteriale, regimul hiposodat și respectarea tratamentului prescris de nefrolog pot întârzia sau preveni nevoia de dializă. Dacă observi schimbări de culoare ale urinei sau umflături la picioare, cere o evaluare medicală.