Testul hormonului antidiuretic (ADH): definiție și educație pentru pacienți

ADH ajută organismul să regleze conținutul de apă din sânge, ceea ce influențează tensiunea arterială și volumul de sânge. Nivelurile neobișnuit de mari sau mici de ADH pot indica o afecțiune care necesită tratament.

Hormonul antidiuretic (ADH) este un hormon care ajută rinichii să gestioneze cantitatea de apă din organism. Testul ADH măsoară cantitatea de ADH din sânge. Acest test este adesea combinat cu alte teste pentru a determina cauza excesului sau deficitului acestui hormon în sânge.

Ce este ADH?

ADH este cunoscut și sub numele de arginin-vasopresină. Este un hormon produs de hipotalamusul din creier și stocat în glanda pituitară posterioară. Acesta spune rinichilor câtă apă să conserve.

ADH reglează și echilibrează constant cantitatea de apă din sânge. O concentrație mai mare de apă crește volumul și presiunea sângelui. Senzorii osmotici și baroreceptorii colaborează cu ADH pentru a menține metabolismul apei.

Senzorii osmotici din hipotalamus reacționează la concentrația de particule din sânge. Aceste particule includ molecule de sodiu, potasiu, clorură și dioxid de carbon. Când concentrația particulelor nu este echilibrată sau tensiunea arterială este prea mică, acești senzori și baroreceptorii le spun rinichilor să stocheze sau să elibereze apă pentru a menține un interval sănătos al acestor substanțe. De asemenea, ei reglează senzația de sete a organismului.

Scopul testării nivelului de ADH

Intervalul normal pentru ADH este de 1-5 picograme pe mililitru (pg/mL). Intervalele normale pot varia ușor între diferite laboratoare. Nivelurile de ADH prea mici sau prea mari pot fi cauzate de o serie de probleme diferite.

Deficiența de ADH

Un nivel prea scăzut de ADH în sânge poate fi cauzat de consumul compulsiv de apă sau de o osmolalitate scăzută a serului sanguin, care reprezintă concentrația de particule din sânge.

O tulburare rară a metabolismului apei, numită diabet insipid central, este uneori cauza deficienței de ADH. Diabetul insipid central este caracterizat printr-o scădere fie a producției de ADH de către hipotalamus, fie a eliberării de ADH din glanda pituitară.

Simptomele comune includ urinarea excesivă, numită poliurie, urmată de sete extremă, numită polidipsie.

Persoanele cu diabet insipid central sunt adesea extrem de obosite, deoarece somnul lor este frecvent întrerupt de nevoia de a urina. Urina lor este clară, inodoră și are o concentrație anormal de scăzută de particule.

Diabetul insipid central poate duce la deshidratare severă dacă nu este tratat. Corpul nu va avea suficientă apă pentru a funcționa corect.

Această tulburare nu are legătură cu diabetul mai frecvent întâlnit, care afectează nivelul hormonului insulină din sânge.

Excesul de ADH

Când există prea mult ADH în sânge, sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH) poate fi cauza. Dacă afecțiunea este acută, este posibil să apară dureri de cap, greață sau vărsături. În cazuri severe, pot apărea comă și convulsii.

Creșterea nivelului de ADH este asociată cu:

• leucemie
• limfom
• cancer pulmonar
• cancer pancreatic
• cancer de vezică urinară
• cancer cerebral
• cancere sistemice care produc ADH
• sindromul Guillain-Barré

• scleroză multiplă
• epilepsie
• porfirie acută intermitentă, o tulburare genetică ce afectează producția de hem, un component important al sângelui
• fibroză chistică
• emfizem
• tuberculoză
• HIV
• SIDA

Deshidratarea, traumele cerebrale și intervențiile chirurgicale pot provoca, de asemenea, un exces de ADH.

Diabetul insipid nefrogenic este o altă tulburare foarte rară care poate afecta nivelurile de ADH. Dacă ai această afecțiune, există suficient ADH în sânge, dar rinichii tăi nu pot răspunde la acesta, ceea ce duce la urină foarte diluată. Semnele și simptomele sunt similare cu cele ale diabetului insipid central. Acestea includ urinare excesivă (poliurie) urmată de sete extremă (polidipsie). Testele pentru această tulburare vor arăta probabil niveluri normale sau ridicate de ADH, ceea ce va ajuta la diferențierea de diabetul insipid central.

Diabetul insipid nefrogenic nu are legătură cu diabetul zaharat, care afectează nivelul hormonului insulină în sânge.

Cum se prelevează proba de sânge

Un profesionist din domeniul sănătății va extrage sânge dintr-o venă, de obicei de pe partea interioară a cotului. În timpul acestui proces, se întâmplă următoarele:

• Zona este curățată cu un antiseptic pentru a elimina germenii.
• Un bandaj elastic este înfășurat în jurul brațului, deasupra zonei unde va fi extras sângele, pentru a face vena să se umple cu sânge.
• Profesionalul introduce cu grijă un ac în venă, iar sângele se colectează într-un tub seringă. După ce tubul este plin, acul este scos.
• Bandajul elastic este apoi eliberat, iar locul puncției este acoperit cu tifon steril pentru a opri sângerarea.

Cum să te pregătești pentru testul de sânge

Multe medicamente și alte substanțe pot afecta nivelurile de ADH din sânge. Înainte de test, medicul îți poate cere să eviți:

• alcool
• clonidină, un medicament pentru tensiunea arterială
• diuretice
• haloperidol, un medicament utilizat pentru tratarea tulburărilor psihotice și comportamentale
• insulină
• litiu
• morfina
• nicotina
• steroizi

Riscurile posibile ale testului ADH

Riscurile rare asociate cu testele de sânge includ:

• sângerare excesivă
• leșin
• amețeală
• acumularea de sânge sub piele (hematom)
• infecție la locul puncției

Înțelegerea rezultatelor testului

Nivelurile anormal de ridicate de ADH pot indica:

• o leziune sau traumă cerebrală
• o tumoră cerebrală
• o infecție cerebrală
• o infecție sau tumoră a sistemului nervos central
• o infecție pulmonară
• cancer pulmonar cu celule mici
• dezechilibru de lichide după o intervenție chirurgicală
• sindromul secreției inadecvate de ADH (SIADH)
• un accident vascular cerebral
• diabet insipid nefrogenic, foarte rar
• porfirie acută, foarte rară

Nivelurile anormal de scăzute de ADH pot indica:

• leziuni ale glandei pituitare
• polidipsie primară
• diabet insipid central, care este rar

Ce urmează după test

Un test ADH singur nu este de obicei suficient pentru a pune un diagnostic. Medicul va avea probabil nevoie să efectueze o combinație de teste. Unele teste care pot fi efectuate împreună cu testul ADH includ:

• Un test de osmolalitate, care măsoară concentrația particulelor dizolvate din serul sanguin și urină.

• O analiză a electroliților este un test de sânge utilizat pentru a măsura cantitatea de electroliți, de obicei sodiu sau potasiu, din corpul tău.
• Un test de privare de apă examinează cât de frecvent urinezi dacă încetezi să consumi apă timp de câteva ore.