Ceea ce trebuie să știi despre mișcările involuntare

Mișcările involuntare, cum ar fi tremurul sau ticurile, apar din cauza problemelor legate de nervi sau mușchi. Anumite afecțiuni medicale, precum glicemia scăzută, lipsa de oxigen (hipoxie) și scleroza multiplă, pot cauza aceste mișcări.

O mișcare involuntară apare atunci când corpul tău se mișcă într-un mod necontrolat și neintenționat. Aceste mișcări pot varia de la ticuri scurte și sacadate până la tremurături mai lungi sau convulsii.

Aceste mișcări pot apărea în aproape orice parte a corpului, inclusiv:

• gât
• față
• membre

În unele cazuri, mișcările necontrolate într-o sau mai multe zone ale corpului pot dispărea rapid. În alte cazuri, aceste mișcări pot deveni o problemă cronică și se pot agrava în timp.

Care sunt tipurile de mișcări involuntare?

Există mai multe tipuri de mișcări involuntare. De exemplu, deteriorarea nervilor poate provoca spasme musculare mici în mușchiul afectat.

Diskinezia tardivă (dt)

Diskinezia tardivă (DT) este o afecțiune neurologică care are originea în creier și apare în urma utilizării medicamentelor neuroleptice. Medicii prescriu aceste medicamente pentru a trata tulburările psihiatrice sau greața.

Persoanele cu DT prezintă adesea mișcări repetate și necontrolate ale feței, care pot include:

• grimase
• clipiri rapide ale ochilor
• protruzia limbii
• pocnirea buzelor
• strângerea buzelor
• mijirea buzelor

Conform Institutului Național pentru Tulburări Neurologice și Accident Vascular Cerebral (NINDS), câteva medicamente s-au dovedit eficiente în tratarea acestei afecțiuni. Consultă un medic pentru a determina ce tratament este potrivit pentru tine.

Tremurături

Tremurăturile sunt mișcări ritmice ale unei părți a corpului cauzate de contracții musculare sporadice.

Conform Școlii de Medicină de la Stanford, majoritatea oamenilor experimentează tremurături din cauza unor factori precum:

• glicemie scăzută
• sevraj alcoolic
• epuizare
• anxietate

Tremurăturile pot apărea și în cazul unor afecțiuni mai grave, cum ar fi:

• scleroza multiplă
• boala Parkinson
• tremor esențial

Mioclonii

Miocloniile sunt mișcări rapide, asemănătoare unor șocuri. Ele pot apărea natural în timpul somnului sau în momentele de surpriză.

Totuși, ele pot fi cauzate și de afecțiuni grave, precum epilepsia și boala Alzheimer.

Ticuri

Ticurile sunt mișcări bruște și repetitive, care pot fi motorii sau vocale. Acestea pot fi clasificate drept simple sau complexe, în funcție de numărul grupurilor musculare implicate.

Ridicarea excesivă a umerilor sau flexarea unui deget reprezintă un exemplu de tic simplu. Săritul repetat și fluturarea brațelor reprezintă un exemplu de tic complex.

La tineri, ticurile apar cel mai frecvent în cazul sindromului Tourette. Ticurile motorii cauzate de acest sindrom pot dispărea pentru perioade scurte. Dacă trăiești cu sindromul Tourette, este posibil să le poți controla într-o anumită măsură.

La adulți, ticurile pot apărea ca simptom al bolii Parkinson. Ticurile care debutează la maturitate pot fi cauzate și de:

• traumatisme
• utilizarea unor droguri, precum metamfetaminele

Atetoza

Atetoza se referă la mișcări lente și unduitoare, care afectează cel mai frecvent mâinile și brațele.

Ce cauzează mișcările involuntare?

În general, mișcările involuntare sugerează o deteriorare a nervilor sau a zonelor din creier care influențează coordonarea motorie. Totuși, o varietate de afecțiuni pot cauza aceste mișcări.

La copii

La copii, unele dintre cele mai frecvente cauze ale mișcărilor involuntare includ:

• hipoxie
• kernicterus
• paralizie cerebrală

Kernicterus este acum rar întâlnit în Statele Unite datorită testării de rutină a bilirubinei la toți nou-născuții.

La adulți

La adulți, unele dintre cele mai frecvente cauze ale mișcărilor involuntare includ:

• utilizarea drogurilor
• utilizarea medicamentelor neuroleptice prescrise pentru tulburări psihiatrice pe termen lung
• tumori
• leziuni cerebrale
• accident vascular cerebral
• afecțiuni degenerative, precum boala Parkinson
• tulburări convulsive
• sifilis netratat
• afecțiuni tiroidiene
• boli genetice, inclusiv boala Huntington și boala Wilson

Ce medicamente cauzează mișcări involuntare?

Diferite tipuri de medicamente eliberate pe bază de rețetă sau droguri ilicite pot cauza mișcări necontrolate ca efect secundar.

Acestea pot include:

• Neuroleptice: Acestea sunt cea mai frecventă cauză a mișcărilor involuntare induse de medicamente. Ele sunt de obicei prescrise pentru tulburări mentale, cum ar fi schizofrenia.
• Antidepresive: Acestea sunt prescrise pentru tulburări mentale precum anxietatea, depresia și tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC).
• Anticolinergice: Aceste medicamente pot fi prescrise pentru a ameliora simptomele la persoanele cu boala pulmonară obstructivă cronică (BPOC), probleme de control al vezicii urinare și boala Parkinson.
• Antiemetice: Acestea pot ajuta la tratarea grețurilor și a refluxului acid.
• Anticonvulsivante: Aceste medicamente ajută la prevenirea convulsiilor asociate cu epilepsia. În cazuri rare, carbamazepina și lamotrigina pot cauza diskinezie tardivă.
• Antihistaminice: Aceste medicamente ajută la prevenirea simptomelor alergice și a reacțiilor alergice.
• Decongestionante: Medicamentele precum pseudoefedrina și fenilefrina pot ajuta la tratarea răcelii și gripei.
• Antimalarice: Aceste medicamente pot ajuta la tratarea sau prevenirea malariei. Această boală este de obicei transmisă prin mușcătura unui țânțar infectat.
• Anxiolitice: Aceste medicamente sunt prescrise pentru tratarea tulburărilor de anxietate și prevenirea simptomelor de anxietate.
• Stimulente: Unele medicamente stimulante prescrise sau droguri ilicite pot cauza mișcări necontrolate. Acestea pot include amfetamine, metilfenidat și cocaină.

Consultă un medic dacă iei oricare dintre aceste medicamente și observi apariția unor mișcări necontrolate. Medicul îți poate recomanda să întrerupi tratamentul și să sugereze o opțiune alternativă.

Cum se diagnostichează cauza mișcărilor involuntare?

Programează o întâlnire cu un medic dacă tu sau copilul tău aveți mișcări necontrolate persistente și nu sunteți siguri de cauză. Consultul va începe, cel mai probabil, cu un interviu medical detaliat. Medicul va analiza istoricul medical personal și familial, inclusiv orice medicamente pe care le-ai luat sau le iei în prezent.

Alte întrebări pot include:

• Când și cum au început mișcările?
• Ce părți ale corpului sunt afectate?
• Ce pare să agraveze sau să amelioreze mișcările?
• Stresul influențează aceste mișcări?
• Cât de des apar mișcările?
• Se agravează mișcările în timp?

Este important să menționezi orice alte simptome pe care le ai împreună cu aceste mișcări necontrolate. Simptomele suplimentare și răspunsurile tale la întrebările medicului sunt foarte utile pentru a decide cel mai bun tratament.

Teste diagnostice

În funcție de cauza suspectată, medicul poate solicita unul sau mai multe teste medicale. Acestea pot include o varietate de analize de sânge, cum ar fi:

• analize pentru electroliți
• teste de funcționare a tiroidei pentru a exclude disfuncția tiroidiană
• test de cupru seric sau ceruloplasmină serică pentru a exclude boala Wilson
• serologie pentru sifilis pentru a exclude neurosifilisul
• teste de screening pentru boli ale țesutului conjunctiv pentru a exclude lupusul eritematos sistemic (LES) și alte boli conexe
• test de calciu seric
• numărătoare a globulelor roșii (RBC)

Medicul poate solicita, de asemenea:

• un test de urină pentru a exclude prezența toxinelor
• o puncție lombară pentru analiza lichidului spinal
• un RMN sau o tomografie computerizată (CT) a creierului pentru a verifica eventualele anomalii structurale
• un electroencefalogramă (EEG)

Testele de psihofarmacologie pot fi, de asemenea, utile pentru diagnosticare, însă aceasta depinde de medicamentele sau substanțele pe care le utilizezi.

Care sunt opțiunile de tratament pentru mișcările involuntare?

Planul tău de tratament poate varia în funcție de cauza subiacentă și de severitatea mișcărilor necontrolate.

Anumite medicamente pot ajuta la reducerea severității. De exemplu, medicamentele antiepileptice, cum ar fi valproatul de sodiu și carbamazepina, pot ajuta la prevenirea mișcărilor necontrolate asociate cu tulburările convulsive.

Activitatea fizică, în limitele recomandate de medic, poate contribui la îmbunătățirea coordonării și la încetinirea deteriorării musculare. Formele posibile de activitate fizică includ:

• înot
• exerciții de întindere
• exerciții de echilibru
• mers pe jos

Grupurile de sprijin și auto-ajutor pot fi de mare ajutor dacă ai mișcări necontrolate. Cere medicului să te ajute să găsești și să te alături acestor tipuri de grupuri.

Concluzii

Mișcările involuntare pot varia de la spasme scurte până la tremurături prelungite și convulsii. Ele pot apărea oriunde pe corp, inclusiv în gât, față și membre.

În unele cazuri, acestea apar o singură dată și dispar rapid. În altele, însă, pot persista pe termen lung și chiar se pot intensifica în timp.

Dacă experimentezi mișcări involuntare mai mult de o dată, discută cu un medic pentru a exclude o posibilă afecțiune medicală subiacentă.