Ce sunt mieloblaștii și ce indică dacă sunt crescuți

Mieloblaștii, numiți adesea și celule blastice, sunt precursori ai globulelor albe (leucocitelor). Ei sunt produși în măduva osoasă, adică în țesutul moale și spongios din interiorul oaselor mari.

Aceste celule imature iau naștere din celule stem și au rolul de a se transforma în granulocite, globule albe care apără organismul de microbi. Este firesc să ai o mică rezervă de mieloblaști în măduva osoasă. Totuși, prezența lor în sânge sau o multiplicare necontrolată poate fi semnul unor boli grave, precum leucemia mieloidă acută (LMA) sau sindroamele mielodisplazice (SMD).

Ce rol au mieloblaștii?

Mieloblaștii nu au o funcție activă de apărare în sine. Rolul lor este de a servi drept punct de plecare pentru producerea unor globule albe mature numite granulocite.

Granulocitele mature au o viață scurtă în fluxul de sânge, adesea sub 24 de ore (între 6 și 12 ore), dar pot rezista între 1 și 4 zile odată ce ajung în țesuturi. De aceea, măduva osoasă produce permanent celule noi. Granulocitele se împart în trei tipuri principale:

• Neutrofile: cele mai numeroase, primele care intervin la locul unei infecții.
• Bazofile: implicate în reacțiile alergice și inflamatorii.
• Eozinofile: responsabile de lupta cu paraziții și de controlul inflamațiilor.

Care este diferența dintre mieloblaști și limfoblaști?

Mieloblaștii și limfoblaștii sunt ambele celule sanguine tinere, dar aparțin unor ramuri diferite de dezvoltare. Producerea celulelor de sânge poartă numele de hematopoieză și pornește de la celulele stem din măduvă.

O celulă stem hematopoietică se poate împărți pe două linii majore:

• Linia mieloidă: dă naștere mieloblaștilor, care se maturizează în granulocite (și indirect pe alte ramuri în globule roșii și trombocite).
• Linia limfoidă: dă naștere limfoblaștilor, care devin limfocite (celule B, celule T și celule natural killer).

Dacă limfoblaștii se multiplică anormal și rămân blocați în stadiu imatur, poate apărea leucemia limfocitară acută (LLA).

Care este diferența dintre mielocite și mieloblaști?

Mielocitele reprezintă o etapă ulterioară, mai avansată în dezvoltarea granulocitelor. Transformarea se face în pași succesivi, direct în măduva osoasă.

Mieloblastul este prima celulă recunoscută din această serie. El se divide și devine promielocit, iar promielocitul se maturizează în mielocit înainte de a deveni granulocit matur.

Ce indică un nivel ridicat de mieloblaști?

La o persoană sănătoasă, mieloblaștii nu ajung în sângele circulant. O analiză obișnuită de sânge (hemograma cu formulă leucocitară) poate arăta dacă acești blaști au scăpat în circulație.

În măduva osoasă, mieloblaștii reprezintă în mod normal mai puțin de 5% din totalul celulelor. Pentru a număra exact aceste celule din măduvă, este nevoie de o procedură specifică numită puncție sau biopsie aspirativă medulară (mielogramă), efectuată de un specialist.

Există o excepție fiziologică: femeile însărcinate pot avea cantități mici de celule mieloide imature în sânge, ca reacție normală de adaptare a corpului în timpul sarcinii.

Dacă numărul de mieloblaști crește semnificativ, măduva osoasă este „sufocată” de aceste celule nefuncționale. În consecință, corpul nu mai poate produce globule roșii sănătoase, trombocite sau globule albe mature.

Ce afecțiuni sunt asociate cu un număr ridicat de mieloblaști?

Un număr crescut de celule blastice este de regulă semnul unei disfuncții a măduvei osoase, cele mai frecvente cauze fiind leucemia mieloidă acută și sindroamele mielodisplazice.

Leucemia mieloidă acută (LMA)

LMA este un cancer al sângelui în care măduva produce o cantitate mare de mieloblaști anormali ce nu se mai maturizează. Diagnosticul se stabilește de regulă atunci când proporția de mieloblaști ajunge la 20% sau mai mult în măduva osoasă sau în sângele periferic.

Pentru controlul acestei afecțiuni, schema terapeutică include frecvent medicamente specifice pentru tratarea leucemiei mieloide acute.

Deoarece celulele anormale înlocuiesc celulele sănătoase, pot apărea simptome variate:

• Oboseală marcată și slăbiciune (din cauza anemiei);
• Infecții repetate sau greu de vindecat;
• Vânătăi spontane și sângerări nazale sau gingivale (lipsă de trombocite);
• Febră și transpirații nocturne abundente;
• Amețeli, senzație de leșin și paloare a pielii;
• Dureri de cap sau pierderea apetitului.

Sindroamele mielodisplazice (SMD)

SMD reunesc afecțiuni în care celulele din măduvă sunt formate defectuos și nu reușesc să se maturizeze. Procentul de mieloblaști poate fi ușor crescut, însă rămâne sub pragul de 20% specific leucemiei acute.

Pentru susținerea imunității și a stării generale de bine, o dietă pentru sindroamele mielodisplazice poate fi de un real ajutor.

Simptomele comune includ oboseală cronică, dificultăți de respirație la efort, paloare și tendință crescută la sângerare. Unele forme de SMD pot progresa în timp către LMA.

Când ar trebui să consulți un medic?

Dacă pe buletinul de analize apar mențiuni despre celule blastice sau formule anormale, primul pas este să mergi la medicul de familie. Acesta îți va elibera un bilet de trimitere către un medic hematolog, specialistul în bolile sângelui.

Programează un consult dacă observi:

• Oboseală inexplicabilă care nu cedează după odihnă;
• Febră persistentă fără o cauză clară sau frisoane repetate;
• Apariția de vânătăi fără lovire sau pete roșii pe piele (peteșii);
• Dificultăți de respirație la eforturi mici;
• Scădere neintenționată în greutate.

Când este urgență: Apelează imediat numărul 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă ai sângerări care nu se opresc, febră bruscă foarte mare asociată cu stare de confuzie, lipsă severă de aer sau leșin.

Concluzie

Mieloblaștii sunt verigi esențiale în formarea celulelor de apărare ale organismului. Dacă aceștia depășesc nivelul normal din măduvă sau pătrund în sângele circulant, este nevoie de investigații hematologice detaliate pentru a depista la timp eventualele afecțiuni ale măduvei osoase.