Viața mea cu cancer și diabet

Duminica aceasta este Ziua Națională a Supraviețuitorilor de Cancer, un eveniment mondial organizat în prima duminică din iunie, dedicat „aratării lumii că viața după un diagnostic de cancer poate fi semnificativă și productivă.”

Nu vrem să speriem pe nimeni, dar există unele întrebări cu privire la o posibilă legătură între cancer și diabet. Deși nu există dovezi clare că unul îl cauzează pe celălalt, multe studii le asociază. Rezultatele sugerează că între 8% și 18% dintre persoanele cu cancer au și diabet. Un studiu publicat recent în Diabetes Care a arătat că 16 din 100 de bărbați cu diabet și 17 din 100 de femei cu diabet au raportat că au avut cancer, comparativ cu doar 7 din 100 de bărbați și 10 din 100 de femei fără diabet. Deci, poate există o conexiune…?

Nu menționăm acest lucru pentru a alarma pe cineva, ci mai degrabă pentru a aduce un omagiu celor care se confruntă cu ambele boli. Deși statisticile există, aproape că nu există informații disponibile despre cum să tratezi această combinație. Unul dintre puținele articole pe care le-am găsit este un articol din 2006 în Diabetes Spectrum, scris de Helen Psarakis, asistentă medicală specializată în diabet la Yale New Haven Hospital. Ea afirmă că pacienții cu cancer care iau glucocorticoizi — un tip de steroid utilizat în tratamentele de chimioterapie pe termen scurt și în doze mari — suferă frecvent de creșteri ale glicemiei. De fapt, pacienții cu risc de diabet care încep tratamentul cu glucocorticoizi sunt adesea diagnosticați rapid cu diabet. Insulina este recomandată pentru gestionarea glicemiei induse de steroizi, deoarece pacienții „pot avea nevoie de două până la trei ori doza lor obișnuită de insulină.”

Helen subliniază câteva aspecte esențiale: pentru pacienții cu diabet și cancer, insulina este aproape întotdeauna mai eficientă decât medicamentele orale, deoarece doza poate fi ajustată în funcție de cât poate mânca pacientul. Chimioterapia provoacă adesea greață și vărsături, ceea ce poate duce la scăderea glicemiei dacă pacientul nu poate consuma alimente. Astfel, ea recomandă administrarea insulinei după mese, în funcție de cantitatea exactă de carbohidrați ingerată.

Adevărul este că majoritatea articolelor despre diabet și cancer se concentrează pe cauzele comune ale celor două boli, nu neapărat pe cum să trăiești cu ambele în același timp. Așadar, astăzi avem onoarea să o prezentăm pe Barbara Campbell, o femeie de 48 de ani diagnosticată cu LADA (diabet autoimun latent la adulți), recent diagnosticată și cu cancer de sân, care a acceptat să împărtășească povestea ei cu noi.

Un articol scris de Barbara Campbell

Fiecare mesaj era la fel: „Trebuie să vă întoarceți la centrul de imagistică cât mai curând posibil în această dimineață. Radiologul solicită imagini suplimentare și, posibil, o ecografie. Există ceva suspect în mamografia dumneavoastră.”

Am tras adânc aer în piept, am încercat să mă calmez și am plecat de la birou pentru restul zilei. Până la sfârșitul zilei, mi s-au făcut încă șase filme mamografice și o ecografie la sânul stâng și la ganglionii limfatici. Radiologul a venit să îmi spună că trebuie să văd un chirurg de urgență.

Am fost trimisă la un chirurg care m-a primit imediat în programul său. M-a examinat, a analizat rapoartele și imaginile și a tras adânc aer în piept. „Trebuie să înțelegeți că aveți cancer de sân”, mi-a spus. Este ca un pumn în stomac când auzi că ai cancer.

Au fost comandate mai multe teste: o biopsie, un RMN mamar și testul genetic BRAC. Mama mea și cu mine am fost diagnosticate în exact aceeași săptămână! Cu o săptămână înainte, ea simțise un nodul în sân, în timp ce eu nu, și amândouă ne-am făcut mamografiile în aceeași zi. De aceea am făcut testul BRAC, pentru a afla dacă este un cancer genetic. Totuși, cancerul ei este complet diferit. Al ei răspunde la tratamentul hormonal și se micșorează doar datorită acestuia, astfel că nu are nevoie de chimioterapie.

A fost o ușurare să știm că trebuie doar să ia o pastilă zilnic, în loc să fie nevoită să meargă ore întregi la tratament, în timp ce și eu urmez propria terapie.

Nu am avut o cădere emoțională majoră până la aproximativ trei săptămâni de la diagnostic, când așteptam rezultatele testului BRAC. Mi-era teamă că este genetic, pentru că, dacă ar fi fost, aș fi putut transmite acest lucru propriilor mele fiice. Din fericire, nu este.

Odată ce toate rezultatele au fost colectate, ne-am întâlnit din nou cu chirurgul și cele mai mari temeri ale noastre s-au adeverit. Chirurgul a explicat în detaliu, arătându-mi diagrame, fotografii și grafice. Am fost diagnosticată cu Carcinom Ductal Invaziv, Stadiul 2b, Gradul 3. Este agresiv și se răspândește.

Ah, da… și mai am și diabet de tip 1 (LADA).

Am discutat de mai multe ori cu chirurgul despre planurile de tratament și a trebuit să facem ajustări din cauza gestionării diabetului. În mod normal, ar fi recomandat o mastectomie la sânul stâng și îndepărtarea ganglionilor limfatici, urmate de chimioterapie și radioterapie. Totuși, acest regim prezenta probleme pentru mine, deoarece persoanele cu diabet se vindecă uneori mai lent după intervențiile chirurgicale. Acest lucru ar fi întârziat programul meu de chimioterapie mai mult decât este recomandat. Așa că am decis să începem cu chimioterapia, urmată de intervenția chirurgicală și radioterapie.

Am avut doar câteva momente în care m-am simțit rău și mi-a fost milă de mine, dar, în mare parte, sunt optimistă și în „modul de luptă”, gata să înfrunt această provocare și să aflu ce trebuie făcut.

În prezent urmez chimioterapie și inițial eram îngrijorată de modul în care acest tratament va afecta gestionarea diabetului meu. Oncologul meu a făcut tot posibilul să planifice chimioterapia fără steroizi, deoarece aceștia sunt cei care, de obicei, determină creșterea nivelului glicemiei. Regimul pe care îl urmez este, în mod normal, administrat o dată la trei săptămâni. Totuși, din cauza naturii agresive a acestui cancer, medicul a decis să fac tratamentul la fiecare două săptămâni. Acest lucru a fost destul de dificil, deoarece nu am acea săptămână suplimentară pentru a mă recupera între tratamente.

Singura problemă pe care am avut-o în ceea ce privește diabetul este că am mai multe episoade de hipoglicemie. Chimioterapia nu mi-a afectat direct nivelul glicemiei, dar greața și disconfortul gastric cauzate de tratament fac dificil să mănânc suficient pentru a menține glicemia în limite normale. În ziua tratamentului și în următoarele câteva zile, beau Gatorade sau Vitamin Water pentru a-mi menține glicemia și pentru a trata episoadele de hipoglicemie. Nu a fost nevoie să folosesc glucagon… să batem în lemn. În prezent, discut cu endocrinologul meu despre ajustarea dozelor de insulină bazală pentru a gestiona aceste episoade de glicemie scăzută.

Sunt bucuroasă să raportez că, după trei ședințe de chimioterapie, tumora începe să se micșoreze. Mai am încă cinci ședințe de chimioterapie, apoi operație și radioterapie. Soțul meu a fost un sprijin extraordinar și m-a ajutat foarte mult în gestionarea diabetului. Ziua chimioterapiei este cea mai dificilă pentru mine. Greața este groaznică, iar medicamentele orale pe care le iau în acea zi mă fac să dorm aproape toată ziua. Soțul meu mă trezește la fiecare două ore, îmi dă următoarea doză de medicamente, se asigură că mănânc ceva și îmi verifică glicemia.

Unul dintre medicamentele pe care le iau, Ativan, mă face să dorm profund și îmi afectează capacitatea de a simți o hipoglicemie pe timpul nopții. Soțul meu se trezește la fiecare două ore pentru a-mi verifica glicemia și pentru a se asigura că nu scade prea mult. Tocmai am primit aprobarea pentru un senzor Dexcom CGM, dar încă mai am de rezolvat formalitățile pentru a-l obține. Nu aș putea face față tuturor acestor lucruri fără soțul meu și îi voi fi recunoscătoare mereu!

Știu că voi trece peste asta. Știu că voi avea o mare descărcare emoțională când voi primi vestea că totul este bine. Știu că acest an va continua să fie o provocare, dar când vom ajunge la finalul acestei călătorii, vom avea parte de o sărbătoare pe cinste!

Ce atitudine pozitivă și puternică! Îți dorim tot binele, Barb. Puteți arăta susținerea voastră pentru Barb vizitând blogul ei sau urmărind-o pe Twitter la @babssoup.