Hemodializa: cum funcționează și la ce să te aștepți

Pe scurt: Hemodializa este un tratament medical care curăță sângele de toxine și de excesul de apă atunci când rinichii nu mai funcționează. Procedura folosește un aparat special (dializor) și se face de regulă de trei ori pe săptămână într-un centru de dializă sau la domiciliu. În România, acest tratament salvator de viață este asigurat gratuit prin programele naționale de sănătate.

Ce este hemodializa?

Hemodializa este o metodă prin care un aparat extern filtrează sângele pentru a elimina toxinele acumulate și surplusul de apă. Denumirea aparatului care realizează această curățare este „dializor” sau rinichi artificial.

Această procedură devine vitală în cazurile de boală renală în stadiu terminal, când rinichii își pierd aproape complet capacitatea de filtrare.

La nivel global, milioane de persoane trăiesc cu diverse boli renale. De exemplu, numai în Statele Unite există peste 557.000 de pacienți dependenți de dializă de întreținere.

Tratamentul prin hemodializă poate salva și prelungi viața persoanelor afectate de insuficiență renală acută sau de boală cronică de rinichi avansată.

Cum se utilizează hemodializa?

Hemodializa preia sarcinile principale ale rinichilor bolnavi: echilibrează mineralele (cum ar fi sodiul și potasiul) și menține tensiunea arterială sub control prin eliminarea surplusului de lichid.

Printre afecțiunile frecvente care pot progresa spre necesitatea dializei se numără și boala renală diabetică (nefropatia diabetică), apărută din cauza valorilor ridicate și prelungite ale glicemiei.

Hemodializa nu vindecă rinichii și nu reface țesutul renal distrus. Totuși, ea menține starea de sănătate stabilă până când pacientul poate primi un transplant de rinichi sau pe termen nedefinit pentru persoanele care nu pot beneficia de o astfel de intervenție chirurgicală.

Cum funcționează hemodializa?

Pentru a curăța sângele, procedura are nevoie de o cale ușoară și sigură de intrare și ieșire din vasele de sânge. Înainte de începerea procedurii programate, este necesară crearea chirurgicală a unui acces vascular funcțional.

Acest acces poate fi realizat în mai multe moduri:

• Fistula arteriovenoasă (FAV): o legătură realizată chirurgical între o arteră și o venă la nivelul brațului, de obicei cu câteva luni înainte de prima ședință de dializă pentru a avea timp să se vindece și să se dezvolte.
• Grefa vasculară: o punte dintr-un tub sintetic între arteră și venă, utilă dacă venele proprii sunt prea subțiri.
• Cateterul venos central: un tub moale introdus într-o venă mare (de regulă la gât sau sub claviculă), folosit frecvent în urgențe sau până când fistula devine funcțională.

În timpul ședinței, două ace sunt introduse în zona de acces vascular. Sângele trece printr-un tub către dializor, unde circulă prin filtre subțiri în timp ce o soluție de dializă curge în sens invers, extrăgând toxinele. Sângele curățat revine apoi în siguranță în corp prin al doilea ac.

Există diferite tipuri de hemodializă?

Hemodializa se poate realiza în două moduri principale, ambele oferind o filtrare eficientă:

• Într-un centru de dializă: este varianta cea mai comună. De obicei, presupune 3 ședințe pe săptămână, fiecare având o durată de 3 până la 5 ore, sub supravegherea directă a medicului nefrolog și a asistentelor specializate.
• La domiciliu: pacientul sau o persoană apropiată este instruită să folosească aparatul acasă. Poate include ședințe scurte de 2–3 ore de 5–7 ori pe săptămână sau ședințe nocturne mai lungi, oferind mai multă independență.

Alte tipuri de dializă

O alternativă la hemodializă este dializa peritoneală. În loc să scoată sângele din corp pentru a-l filtra la un aparat extern, această metodă folosește membrana din abdomen (peritoneul) ca filtru natural semipermeabil.

Printr-un cateter introdus chirurgical în burtă, pacientul introduce aproximativ 1,5–2,5 litri de lichid special de dializă. Soluția atrage toxinele din vasele mici de sânge locale și este drenată după câteva ore.

Hemodializa și dieta

Când rinichii nu filtrează normal, tot ceea ce mănânci și bei are un impact direct asupra sângelui tău. Echipa medicală de la centrul de nefrologie îți va stabili un regim nutrițional strict.

Discută cu medicul sau cu dieteticianul despre următoarele aspecte esențiale:

• Controlul lichidelor: cantitatea de apă, ciorbe, ceaiuri sau sucuri pe care ai voie să o bei în fiecare zi.
• Greutatea uscată: greutatea corpului tău imediat după dializă, fără exces de apă acumulat între ședințe.
• Aportul de sare (sodiu): limitarea sării ajută la prevenirea setei intense și a creșterii bruște a tensiunii arteriale.
• Potasiu și fosfor: reglarea alimentelor bogate în aceste minerale (precum banane, roșii sau lactate) pentru a preveni aritmiile cardiace sau problemele osoase.
• Proteine și suplimente: necesarul zilnic de carne slabă, ouă sau alte surse de proteine pentru a preveni slăbirea musculară.

Cât de eficientă este hemodializa?

Hemodializa prelungește semnificativ viața persoanelor cu pierderea completă a funcției renale. Datorită tehnologiilor moderne, pacienții pot duce o viață activă timp de mulți ani sau decenii.

În România, ședințele de hemodializă și consumabilele necesare sunt asigurate gratuit pentru toți pacienții asigurați, prin Programul Național de Substituție a Funcției Renale derulat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS). De asemenea, transportul medicalizat la și de la centrul de dializă este asigurat gratuit prin acest program.

Care sunt efectele secundare ale hemodializei?

Deși este o procedură sigură și atent monitorizată, hemodializa poate provoca unele manifestări neplăcute:

• stare de oboseală accentuată după ședință;
• scăderi bruște de tensiune arterială (hipotensiune) și amețeală;
• crampe musculare, în special la nivelul picioarelor;
• greață sau dureri de cap;
• mâncărimi ale pielii (prurit uremic);
• dificultăți de somn (insomnie) sau anxietate;
• gură uscată.

Un alt risc important este cel de infecție severă (bacteriemie și sepsis), din cauza accesului vascular permanent sau a cateterelor. De aceea, igiena strictă a brațului cu fistulă sau a cateterului este obligatorie la fiecare pas.

Hemodializa și călătoriile

Faptul că ești pe dializă nu înseamnă că nu poți călători sau merge în vacanță, dar ai nevoie de planificare riguroasă cu săptămâni înainte:

• Vorbește cu medicul tău nefrolog despre perioada și destinația dorită pentru a primi dosarul medical complet.
• Contactează un centru de dializă din localitatea sau țara unde mergi pentru a-ți rezerva din timp un loc la ședințe („dializă de vacanță”).
• Dacă vei călători în Uniunea Europeană, solicită de la casa de asigurări de sănătate Cardul European de Asigurări Sociale de Sănătate (CEASS), care acoperă tratamentele medicale necesare.
• Ia cu tine documentele medicale, rețetele și o cantitate suficientă din tratamentele zilnice.
• Dacă zbori cu avionul, poți cere din timp o masă fără adaos de sare.

Când să mergi la medic sau să suni la 112

Sună imediat la numărul de urgență 112 sau mergi la camera de gardă (UPU) dacă apar:

• sângerare abundentă sau continuă la nivelul fistulei arteriovenoase;
• lipsa freamătului (acea vibrație pe care o simți când pui degetele peste fistulă);
• senzație bruscă de sufocare, respirație foarte grea sau tuse cu spumă rozalie (semne de supraîncărcare cu lichide sau edem pulmonar acut);
• febră mare însoțită de frisoane puternice, mai ales dacă ai cateter de dializă (semn posibil de sepsis).

Pentru modificări treptate ale tensiunii, crampe frecvente sau edeme ușoare ale gleznelor, ia legătura direct cu medicul nefrolog sau cu echipa centrului tău de dializă.

Concluzie

Hemodializa este un tratament de substituție renală care ajută corpul să elimine reziduurile și surplusul de lichid atunci când rinichii cedează. Eficiența procedurii este urmărită pas cu pas de către echipa medicală prin analize de laborator periodice, printre care se numără și un test de creatinină din sânge.

Urmând indicațiile privind restricția de lichide, alimentația adecvată și igiena accesului vascular, poți menține o stare de sănătate bună și o viață activă pe durata tratamentului.