Cuprins:
Lichenul planus este mai mult o disconfort cronic decât o problemă de sănătate gravă. Cu toate acestea, persoanele cu forma orală au un risc ușor mai mare de a dezvolta cancer oral.
Lichenul planus este un grup de afecțiuni inflamatorii cronice care afectează atât pielea, cât și membranele mucoase. Se consideră că este o boală autoimună, în care sistemul imunitar atacă din greșeală țesuturile corpului.
Factori precum infecțiile virale, alergiile și anumite medicamente pot declanșa această afecțiune. Citește în continuare pentru a afla mai multe despre factorii generali de risc, nivelurile de durere, opțiunile de tratament și altele.
Lichenul planus este în general incomod, dar nu este ceva de care să te îngrijorezi excesiv. Deși poate provoca mâncărimi, arsuri sau dureri, mai ales pe piele, în gură sau în zonele genitale, nu este periculos sau care pune viața în pericol.
Simptomele pot varia de la ușoare la severe, iar complicații precum cicatricile pot apărea în unele zone, în special în gură sau în zona genitală.
Aproape 2,4% dintre persoanele din populația generală experimentează această afecțiune. Există opțiuni de tratament disponibile.
Majoritatea formelor de lichen planus, cum ar fi cele care afectează pielea sau scalpul, nu sunt legate de un risc crescut de cancer.
Cu toate acestea, un tip anume — lichenul planus oral (LPO) — a fost identificat ca fiind potențial responsabil de creșterea riscului de cancer oral.
Deși motivul exact pentru aceasta nu este pe deplin înțeles, experții cred că inflamația cronică în LPO contribuie la creșterea anormală a celulelor. Studiile arată că aproximativ 1% până la 4% dintre persoanele cu LPO ar putea dezvolta, eventual, cancer oral.
Persoanele care au avut mai puține controale regulate și erau mai în vârstă s-au dovedit a fi la un risc mai mare. Urmările regulate cu un profesionist din domeniul sănătății sunt importante pentru a monitoriza orice schimbări.
Lichenul planus nu este contagios. Este o afecțiune inflamatorie considerată a fi legată de un răspuns autoimun, în care sistemul imunitar al corpului atacă din greșeală propriile țesuturi.
Spre deosebire de infecțiile cauzate de bacterii (cum ar fi impetigo), viruși (precum herpesul sau varicela) sau fungi (cum ar fi piciorul de atlet), lichenul planus nu se poate răspândi prin contact fizic sau prin împărțirea obiectelor personale.
Lichenul planus provoacă de obicei mai mult mâncărimi decât durere. Pentru majoritatea oamenilor, afecțiunea este ușor incomodă, mai degrabă decât extrem de dureroasă.
Pe piele, de obicei duce la umflături mâncărime și inflamate, care pot deveni dureroase dacă erupția este extinsă sau iritată. Lichenul planus oral, pe de altă parte, poate provoca ulcerații dureroase și o senzație de arsură în gură, ceea ce face ca mâncatul și vorbitul să fie inconfortabile.
Lichenul planus este considerat o afecțiune cronică, dar nu durează întotdeauna pentru totdeauna.
Leziunile cutanate, de obicei găsite pe încheieturi, glezne și partea inferioară a spatelui, se pot vindeca de la sine în decurs de 1-2 ani, deși recidivele sunt comune. Stresul, leziunile, anumite medicamente și infecțiile pot declanșa uneori recidive, ducând la disconfort suplimentar.
Lichenul planus oral, însă, tinde să fie mai persistent și s-ar putea să nu dispară complet. Acest tip afectează mucoasa bucală și poate cauza simptome precum durere, ulcerații sau pete albe.
În cazurile de lichen planus indus de medicamente, simptomele de obicei se rezolvă odată ce medicamentul care provoacă această afecțiune este oprit. Deși pielea se poate vindeca, adesea lasă în urmă hiperpigmentare.
Tratamentul poate ajuta la gestionarea simptomelor și la reducerea disconfortului. În multe cazuri, afecțiunea se îmbunătățește sau intră în remisie pe parcursul timpului. Totuși, lichenul planus poate recidiva, așa că monitorizarea regulată și urmărirea cu medicul tău curant sau cu un dermatolog pot fi necesare.
Lichenul planus este tratabil, dar tratamentele se concentrează în principal pe gestionarea simptomelor mai degrabă decât pe vindecarea afecțiunii. Abordarea tratamentului depinde de tipul și severitatea afecțiunii.
Pentru lichenul planus cutanat, tratamentul include de obicei creme sau unguente cu corticosteroizi tópici, corticosteroizi orali și, uneori, terapie cu lumină.
Medicul gestionează LPO prin prescrierea de geluri cu corticosteroizi tópici sau medicamente orale, cum ar fi corticosteroizi sistemici, și recomandă evitarea iritanților, cum ar fi alimentele picante și alcoolul.
Dacă lichenul planus este indus de medicamente, oprirea medicamentului care cauzează afecțiunea este esențială. Totuși, este important să discuți cu medicul tău înainte de a opri orice medicament.
Lichenul planus nu este contagios și, în general, nu este considerat periculos de unul singur. Este o afecțiune inflamatorie care afectează pielea și membranele mucoase. În timp ce lichenul planus cutanat și scalpul de obicei nu duc la probleme grave, lichenul planus oral poate crește ușor riscul de cancer oral.
Verificările regulate cu medicul tău curant pot ajuta la gestionarea eficientă a afecțiunii. Cu îngrijire adecvată, poți controla lichenul planus și menține o calitate bună a vieții.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…