Acrodermatita la copii: cauze, simptome și opțiuni de tratament

Ce este acrodermatita?

Acrodermatita, cunoscută și sub numele de sindromul Gianotti-Crosti, este o afecțiune a pielii relativ frecventă, care afectează de obicei copiii cu vârste între 3 luni și 15 ani. Denumirea medicală completă a acestei boli este „acrodermatită papuloasă infantilă”.

În primii ani de viață, afecțiunile cutanate sunt variate și pot include dermatite inflamatorii frecvente, precum dermatita seboreică, care afectează adesea scalpul și fața bebelușilor.

Această problemă provoacă apariția unor mici bășicuțe roșii sau violacee pe corp, care dau mâncărimi intense. Copilul poate avea, de asemenea, abdomenul umflat, febră și ganglioni limfatici măriți și dureroși la atingere.

Deși acrodermatita în sine nu este contagioasă, virusurile care o declanșează se transmit ușor. Acest lucru înseamnă că micuții care se joacă împreună pot lua același virus și pot face acrodermatită în aceeași perioadă.

Afecțiunea poate apărea și la frații unui copil care a avut deja această boală, uneori chiar și la un an distanță de la primul caz. Se presupune că micuții pot purta virusul în organism chiar și după ce toate semnele vizibile au dispărut.

Acrodermatita apare cel mai des primăvara și vara. În mod normal, durează între 4 și 8 săptămâni, dar în unele cazuri poate persista până la 4 luni. De regulă, trece de la sine fără să fie nevoie de tratamente agresive și fără să lase complicații.

Care sunt simptomele acrodermatitei?

Pe parcursul a 3-4 zile, pe pielea copilului încep să apară mici pete roșii. Acestea pot apărea oriunde pe corp, dar cel mai frecvent se văd pe brațe, coapse și fese.

O erupție apărută brusc la un copil febril trebuie diferențiată atent de alte boli contagioase ale copilăriei, cum este febra scarlatină.

Când erupția afectează zona fesieră la sugari, este util să o deosebiți de o iritație de scutec obișnuită.

În cele mai multe cazuri, petele urcă treptat spre față. Pe măsură ce erupția evoluează, petele roșii pot căpăta o nuanță violacee. Acest lucru se întâmplă atunci când capilarele (cele mai mici vase de sânge) lasă să treacă o cantitate infimă de sânge în piele.

Cu timpul, petele se transformă în bășicuțe pline cu lichid (vezicule), care provoacă mâncărimi supărătoare.

Copilul poate avea, de asemenea, abdomenul sensibil și umflat, precum și ganglioni limfatici inflamați. Aceste simptome pot persista între două și trei luni.

Un alt semn al acrodermatitei poate fi o zonă de piele cu nuanță arămie, de obicei plată și fermă la atingere.

Dacă afecțiunea a fost declanșată de o infecție cu virusul hepatitei B, pielea și albul ochilor copilului pot căpăta o tentă gălbuie (icter). Icterul se instalează de obicei în primele 20 de zile de la apariția primelor simptome.

Care sunt cauzele acrodermatitei?

Deși nu se știe exact câți copii fac această afecțiune, acrodermatita infantilă este considerată o problemă de sănătate ușoară. De-a lungul anilor, au existat perioade în care s-au înregistrat mai multe cazuri simultan.

Infecția cu enterovirusuri sau virusul Coxsackie poate declanșa în paralel și alte manifestări dureroase la nivelul cavității bucale, precum herpangina.

Specialiștii au stabilit că aceste episoade sunt cauzate de infecții virale, care declanșează o reacție pe pielea copiilor. Cel mai frecvent virus asociat cu acrodermatita este virusul Epstein-Barr (EBV).

Virusul Epstein-Barr face parte din familia virusurilor herpetice și este foarte răspândit. Se transmite prin fluide corporale, mai ales prin salivă.

Pe lângă virusul Epstein-Barr, acrodermatita poate fi declanșată și de alte infecții virale, cum ar fi:

• HIV
• Virusurile hepatitei A, B și C
• Citomegalovirusul (un virus foarte comun, care de obicei nu dă simptome evidente)
• Enterovirusurile (virusuri care provoacă simptome de răceală sau infecții respiratorii)
• Rotavirusul (cauză frecventă a episoadelor de diaree la bebeluși și copii mici)
• Virusul rubeolic (care provoacă rubeola sau „pojărelul”)
• Virusul Coxsackie (responsabil de boala gură-mână-picior)
• Virusurile paragripale (care dau infecții respiratorii la sugari și copii)
• Virusul sincițial respirator (VSR) (provoacă simptome ușoare de răceală la adulți, dar poate fi mai sever la bebeluși)

În cazuri extrem de rare, anumite vaccinuri pot declanșa o reacție similară acrodermatitei, printre care vaccinurile împotriva:

• Poliomielitei
• Hepatitei A
• Difteriei
• Variolei
• Varicelei
• Tusei convulsive
• Gripale

Cum se diagnostichează acrodermatita?

Medicul poate stabili diagnosticul adesea doar examinând atent pielea copilului și punându-ți câteva întrebări despre debutul simptomelor. Pentru a fi sigur și pentru a exclude alte cauze, poate recomanda câteva investigații:

Medicul dermatolog va evalua leziunile pentru a exclude alte dermatoze pediatrice care provoacă modificări de textură sau descuamare, precum pityriasis alba.

În procesul de diagnosticare, medicul va exclude alte infecții dermatologice contagioase specifice copiilor, precum impetigo.

• Analize de sânge sau urină pentru măsurarea bilirubinei (pentru a verifica funcția ficatului)
• Analize de sânge pentru transaminaze (enzime hepatice care pot arăta o inflamație a ficatului)
• Teste de sânge pentru anticorpi împotriva virusului Epstein-Barr
• O biopsie de piele (recoltarea unei mici mostre de țesut) pentru a exclude alte boli de piele cu simptome similare, precum eczema sau micozele
• Analiza nivelului de zinc din sânge, utilă pentru a exclude acrodermatita enteropatică (o afecțiune genetică rară)

Cum se tratează acrodermatita?

Acrodermatita în sine nu are nevoie de un tratament medicamentos specific, deoarece dispare de la sine fără să provoace complicații. Medicul se va concentra însă pe identificarea și tratarea infecției virale care a declanșat-o.

Tratamentul topic cu corticosteroizi trebuie utilizat cu prudență pe pielea sensibilă a feței pentru a evita apariția unor reacții adverse secundare, precum dermatita periorală.

Erupția de pe piele trece de obicei în 4 până la 8 săptămâni, deși uneori poate dura câteva luni. Între timp, pentru a calma senzația de mâncărime, medicul poate recomanda creme pe bază de hidrocortizon sau siropuri antihistaminice.

Dacă acrodermatita a fost provocată de virusul hepatitei B, refacerea completă a ficatului poate dura între 6 luni și un an. Vestea bună este că este puțin probabil ca cel mic să mai facă această erupție vreodată.

Mergi cu copilul la medic imediat ce observi semnele unei erupții pe piele. Este important ca micuțul să fie consultat pentru a primi îndrumările corecte și pentru a exclude alte probleme de sănătate.

Cu puțină răbdare și îngrijire adecvată, simptomele vor dispărea complet, iar cel mic își va relua activitățile normale fără nicio urmare pe termen lung.

Cum poți preveni acrodermatita?

Deoarece este provocată de virusuri, cea mai eficientă metodă de prevenire este reducerea riscului de infecții virale. Asigură-te că micuțul se spală des pe mâini cu apă și săpun și evită, pe cât posibil, contactul direct cu persoanele bolnave.

Menținerea unei bariere cutanate sănătoase și prevenirea apariției pielii uscate ajută la reducerea disconfortului și a riscului de suprainfecții în perioadele de convalescență.

Dacă observi orice simptom neobișnuit sau o erupție pe pielea copilului tău, adresează-te medicului de familie sau pediatrului pentru o evaluare corectă.