Cuprins:
Acrodermatita și copilul tău
Acrodermatita, sau sindromul Gianotti-Crosti, este o afecțiune comună a pielii care afectează de obicei copiii cu vârste cuprinse între 3 luni și 15 ani. Numele complet al bolii este „acrodermatita papulară a copilăriei”.
Acrodermatita provoacă apariția unor vezicule roșii sau purpurii care provoacă mâncărimi pe corp. Copiii pot dezvolta, de asemenea, un abdomen umflat, febră și ganglioni limfatici umflați și dureroși.
Deși acrodermatita în sine nu este contagioasă, virusurile care o provoacă sunt contagioase. Acest lucru înseamnă că copiii care interacționează frecvent între ei pot contracta un virus și pot dezvolta acrodermatită în același timp.
Acrodermatita poate apărea și la frații copiilor care au avut anterior această afecțiune. Acest lucru poate apărea uneori la până la un an după apariția primului caz.
Se crede că copiii care au avut boala o pot purta în continuare, chiar și după ce toate simptomele au dispărut.
Acrodermatita este mai frecventă primăvara și vara. De obicei, durează între patru și opt săptămâni, dar poate persista până la patru luni. În general, se rezolvă fără tratament sau complicații.
Care sunt simptomele acrodermatitei?
Pe parcursul a trei până la patru zile, pete roșii apar pe pielea copilului tău. Aceste pete pot apărea oriunde pe corp, dar sunt cel mai frecvent observate pe brațe, coapse și fese.
În majoritatea cazurilor, petele se deplasează treptat în sus, spre față. Pe măsură ce boala progresează, petele roșii pot începe să devină purpurii. Acest lucru se întâmplă adesea atunci când capilarele (vasele mici de sânge) încep să scurgă sânge în zonele afectate.
Aceste pete se transformă în final în vezicule pline cu lichid care provoacă mâncărimi.
Copilul tău poate experimenta, de asemenea, umflături și sensibilitate în abdomen și ganglioni limfatici. Aceste simptome pot dura între două și trei luni.
Un petic de piele cu o nuanță de cupru poate fi, de asemenea, un semn de acrodermatită. Peticul este, de obicei, plat și ferm la atingere.
Dacă hepatita B este cauza principală a acrodermatitei, pielea și ochii copilului tău pot căpăta o tentă galbenă. Acesta este un simptom al icterului. Icterul apare de obicei în decurs de 20 de zile de la debutul simptomelor.
Ce cauzează acrodermatita?
Deși incidența generală a acrodermatitei în copilărie este necunoscută, aceasta este considerată o afecțiune relativ ușoară. Totuși, de-a lungul anilor, au fost raportate mai multe epidemii de acrodermatită.
Experții cred că aceste epidemii au fost cauzate de infecții virale, care pot declanșa acrodermatita la copii. În Statele Unite, virusul cel mai frecvent asociat cu acrodermatita copilăriei este virusul Epstein-Barr (EBV).
EBV face parte din familia virusurilor herpetice și este unul dintre cele mai comune virusuri care afectează oamenii din întreaga lume. Se transmite prin fluidele corporale, în special prin salivă.
Deși EBV este o cauză comună a acrodermatitei la copii, mai multe tipuri de infecții pot duce, de asemenea, la dezvoltarea acestei afecțiuni, inclusiv:
- HIV
- hepatita A, B și C
- citomegalovirus (virus comun care de obicei nu provoacă simptome)
- enterovirus (virus comun care poate provoca simptome asemănătoare răcelii și o infecție respiratorie severă)
- rotavirus (virus comun care provoacă diaree la sugari)
- rubeolă (infecție virală care provoacă o erupție cutanată)
- virusul Coxsackie (infecție virală ușoară care provoacă leziuni în gură și erupții cutanate la copiii mici)
- virusuri parainfluenza (grup de virusuri care provoacă boli respiratorii la sugari și copii mici)
- virusul sincițial respirator (RSV) (virus comun care provoacă simptome ușoare, asemănătoare răcelii, la copiii mai mari și adulți, dar care poate fi periculos pentru sugari și copii mici)
În cazuri foarte rare, vaccinurile pentru anumite boli virale pot provoca acrodermatită, inclusiv:
- poliovirus
- hepatita A
- difterie
- variolă
- varicelă
- pertussis
- gripă
Cum este diagnosticată acrodermatita?
Medicul copilului tău poate diagnostica acrodermatita doar uitându-se la pielea copilului și întrebând despre simptomele acestuia. De asemenea, medicul poate efectua câteva teste pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic. Aceste teste includ:
- analize de sânge sau urină pentru a evalua nivelurile de bilirubină, ceea ce poate indica prezența hepatitei
- analize de sânge pentru a verifica enzimele hepatice anormale, care pot fi un semn de hepatită
- analize de sânge pentru a căuta prezența anticorpilor EBV, ceea ce poate însemna o infecție cu EBV
- biopsie cutanată (prelevarea unei mici mostre de piele) pentru a verifica alte afecțiuni ale pielii care pot apărea sub formă de erupții, cum ar fi pecinginea sau eczema
- analize de sânge pentru a determina nivelurile de zinc și pentru a exclude acrodermatita enteropatică genetică, care este o formă rară de acrodermatită
Cum este tratată acrodermatita?
Acrodermatita în sine nu necesită tratament, iar afecțiunea dispare de obicei de la sine, fără a cauza complicații. Cu toate acestea, medicul va căuta cauza principală și se va concentra pe tratarea acelei afecțiuni specifice.
Simptomele acrodermatitei dispar de obicei la aproximativ patru până la opt săptămâni după ce apar. Cu toate acestea, ele pot dura până la patru luni. Între timp, cremele cu hidrocortizon pot fi folosite pentru a ameliora mâncărimea. Antihistaminicele pot fi, de asemenea, prescrise dacă copilul tău are alergii.
Dacă se constată că hepatita B este cauza acrodermatitei, poate dura între șase luni și un an până când ficatul își revine. Este puțin probabil ca acrodermatita să apară din nou.
Contactează imediat medicul copilului tău dacă acesta prezintă oricare dintre simptomele acrodermatitei. Este important ca cauza afecțiunii să fie tratată cât mai repede posibil.
După ce copilul tău a primit tratament, simptomele vor dispărea, iar acesta se poate recupera fără complicații sau efecte pe termen lung.
Cum poate fi prevenită acrodermatita?
Deoarece acrodermatita pare să fie cauzată de virusuri, singura modalitate de a o preveni este evitarea unei infecții virale. Asigură-te că copilul tău își spală mâinile în mod regulat și evită contactul cu persoane bolnave.
Dacă copilul tău începe să prezinte simptomele bolii, du-l la medic pentru tratament cât mai curând posibil.