Nefropatia IgA: 4 complicații

Nefropatia IgA este o afecțiune renală care poate duce la complicații grave pe termen lung. Detectarea și tratamentul timpuriu pot ajuta la reducerea riscului de complicații.

Rinichii joacă un rol esențial în sănătatea ta generală. Ei ajută la detoxifierea organismului, reglează echilibrul lichidelor și influențează producția de globule roșii, printre multe alte funcții.

Boli precum nefropatia IgA (IgAN) pot întrerupe aceste procese vitale. Dacă nu sunt detectate sau tratate la timp, pot provoca leziuni permanente și complicații grave, care pot deveni chiar amenințătoare pentru viață.

Ce este nefropatia IgA?

IgAN, cunoscută și sub numele de boala Berger, este o afecțiune renală. Este una dintre principalele cauze ale insuficienței renale și glomerulonefritei — inflamația structurilor de filtrare ale rinichilor numite glomeruli.

IgAN apare atunci când sistemul imunitar produce niveluri ridicate de anticorpi, în special imunoglobulina A (IgA), care se acumulează în rinichi, provocând inflamație în glomeruli. În timp, această inflamație poate duce la leziuni și cicatrizare a nefronilor, unde se află glomerulii.

Când rinichii nu mai filtrează corespunzător, capacitatea lor de a susține funcțiile organismului scade. Dacă deteriorarea este severă, rinichii pot ajunge în insuficiență renală.

Progresia bolii este diferită pentru fiecare persoană. Factori precum genetica, afecțiunile medicale coexistente și factorii de mediu pot influența riscul și gravitatea bolii.

Complicațiile nefropatiei IgA

Complicațiile IgAN apar atunci când deteriorarea rinichilor îi împiedică să funcționeze corespunzător.

Pe măsură ce IgAN avansează, deteriorarea glomerulilor și a nefronilor poate duce la hipertensiune arterială.

Filtrarea insuficientă a rinichilor poate provoca acumularea de deșeuri precum sodiu și apă, crescând astfel volumul sângelui. Un volum mai mare de sânge duce la o presiune mai mare în vasele de sânge.

Deteriorarea rinichilor în IgAN poate cauza și proteinurie, adică pierderea proteinelor prin urină. Proteinuria este asociată cu hipertensiunea arterială deoarece afectează modul în care excesul de lichid este eliminat din țesuturi.

Dacă ai edem (retenție de lichide în celule), corpul tău poate crește tensiunea arterială pentru a ajuta la transportul nutrienților prin sânge.

Ce este sindromul nefrotic?

Sindromul nefrotic se referă la un grup de simptome care indică faptul că rinichii nu mai funcționează eficient. Semnele clinice ale sindromului nefrotic includ:

niveluri ridicate de proteine în urină

niveluri scăzute de proteine în sânge

hiperlipidemie — niveluri ridicate de colesterol și alte lipide în sânge

Semnele că poți avea sindrom nefrotic includ:

edem (umflare a mâinilor, picioarelor sau feței)

oboseală extremă

creștere în greutate

urină spumoasă sau cu aspect de bule

pierderea poftei de mâncare

Deși sindromul nefrotic este adesea asociat cu deteriorarea rinichilor și insuficiența renală, efectele sale asupra echilibrului lichidelor și nivelului de colesterol pot contribui și la alte afecțiuni cronice, cum ar fi anemia și bolile de inimă.

Boala cronică de rinichi (CKD) reprezintă pierderea progresivă a funcției renale în timp. IgAN poate fi o cauză a CKD, reducând funcția rinichilor pe măsură ce deteriorarea și cicatrizarea se acumulează.

CKD poate crește riscul de alte afecțiuni de sănătate, cum ar fi:

hipertensiune arterială (tensiune arterială ridicată)

boli de inimă

insuficiență renală acută, o scădere bruscă a funcției renale cauzată de boli, leziuni sau medicamente

Insuficiența renală apare atunci când rinichii nu mai pot îndeplini funcțiile esențiale necesare pentru susținerea organismului. La unele persoane, insuficiența renală poate apărea brusc și temporar. La altele, poate evolua lent și deveni permanentă.

În cazul IgAN, aproximativ 1 din 5 persoane dezvoltă insuficiență renală în decurs de 10 ani de la diagnostic.

Gestionare și tratament

Medicii adaptează tratamentul IgAN în funcție de nevoile fiecărui pacient. Obiectivele principale sunt reducerea simptomelor, încetinirea progresiei bolii renale și menținerea funcției rinichilor cât mai mult timp posibil.

În anumite situații clinice, medicii pot evalua și opțiunea de tonsilectomie pentru nefropatia IgA pentru a reduce stimularea imună.

În anumite situații clinice, medicii pot evalua și opțiunea de tonsilectomie pentru nefropatia IgA pentru a reduce stimularea imună.

În anumite situații clinice, medicii pot evalua și opțiunea de tonsilectomie pentru nefropatia IgA pentru a reduce stimularea imună.

Tratamentul conservator este abordarea preferată datorită riscului crescut de complicații asociate terapiei imunosupresoare. Această strategie presupune tratarea markerilor clinici ai IgAN, precum hipertensiunea arterială și proteinuria, pentru a încetini evoluția bolii.

Inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (ACE), blocanții receptorilor de angiotensină II și alte medicamente antihipertensive sunt tratamentele de bază în gestionarea conservatoare. Aceste medicamente ajută la controlul tensiunii arteriale și la reducerea pierderii de proteine prin urină.

Medicul tău poate lua în considerare și:

inhibitori ai cotransportorului sodiu-glucoză de tip 2

antagoniști ai receptorului de endotelina [tip A]

În cazurile avansate de IgAN, medicul poate recomanda terapie imunosupresoare pentru a reduce răspunsul imun care provoacă boala. Aceste terapii pot include corticosteroizi, rituximab, ciclofosfamidă și alte medicamente imunosupresoare.

Terapia imunosupresoare nu este potrivită pentru toți pacienții, iar medicul va evalua cu atenție beneficiile și riscurile înainte de a recomanda acest tratament.

Dacă IgAN a progresat până la boala renală în stadiu final, unde deteriorarea rinichilor este severă, un transplant de rinichi poate fi necesar.

Adoptarea unui stil de viață sănătos, cum ar fi exercițiile fizice regulate, o alimentație echilibrată și renunțarea la fumat, poate sprijini sănătatea rinichilor și poate reduce factorii care contribuie la boala renală.

Când să consulți un medic

Simptomele IgAN nu sunt întotdeauna evidente, mai ales în stadiile incipiente. Ar trebui să consulți un medic dacă observi simptome comune, cum ar fi:

urină de culoare roz sau maro (sânge în urină)

urină spumoasă sau cu aspect de bule

edem la nivelul picioarelor sau labei piciorului

Dacă ai deja un diagnostic de IgAN, contactează medicul ori de câte ori observi schimbări ale simptomelor existente, apariția unor simptome noi sau senzații generale de disconfort, cum ar fi pierderea apetitului, dureri musculare sau o stare persistentă de rău.

Prognoză

IgAN nu are un tratament curativ, dar evoluția bolii variază de la o persoană la alta. Potrivit cercetărilor, aproximativ 50% dintre pacienți au o evoluție lentă și mai puțin agresivă a bolii. Detectarea timpurie și tratamentul adecvat pot îmbunătăți semnificativ prognosticul pe termen lung.

Un studiu de cohortă pe termen lung realizat în 2023 în Regatul Unit privind evoluția IgAN a constatat că, dintre cei peste 2.200 de pacienți cu IgAN, 50% au ajuns la insuficiență renală sau sfârșitul vieții în termen de 10 ani de la diagnostic.

Vârsta medie la sfârșitul vieții a fost de 48 de ani. Chiar și printre cei considerați „cu risc scăzut” pe baza nivelurilor de proteinurie, rata insuficienței renale a fost ridicată la marcajul de 10 ani.

Concluzie

Hipertensiunea, boala cronică de rinichi (CKD), sindromul nefrotic și insuficiența renală sunt complicații posibile ale IgAN.

Deși această boală renală nu are un tratament curativ, detectarea timpurie și tratamentul conservator pot încetini deteriorarea rinichilor și pot ajuta la menținerea funcției renale cât mai mult timp posibil. În cazurile severe, un transplant de rinichi poate fi necesar.