Cum să „te desparți” de terapeutul tău

Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele.

Îmi amintesc foarte clar momentul în care m-am „despărțit” de Dave.

Mă refer la terapeutul meu, Dave.

Dave nu era deloc un terapeut „rău”. Dar ceva din interior îmi spunea că am nevoie de altceva.

Poate că a fost sugestia lui de a „încerca meditația” exact când tulburarea mea obsesiv-compulsivă se accentua (soluția reală a fost, de fapt, un tratament medicamentos potrivit prescris de psihiatru). Sau poate a contat faptul că era disponibil doar o dată la trei săptămâni.

Sau poate a fost simplul fapt că nu mi-a spus niciodată cum să mă adresez — „domnule doctor” sau pe nume — iar după câteva săptămâni mi-a fost prea jenă să mai întreb. Așa că am evitat luni de zile să-i folosesc numele, până când a semnat un e-mail simplu: „Dave”.

O situație destul de stânjenitoare.

După un an de ședințe, tot nu ajunsesem să mă simt cu adevărat în largul meu cu el. Nu primeam sprijinul de care aveam nevoie și nici cu frecvența necesară. Așa că am decis să pun punct.

De atunci, am găsit un terapeut cu care am rezonat aproape imediat. Am făcut progrese remarcabile în ultimii ani. Singurul meu regret este că nu am încheiat colaborarea cu Dave mai devreme.

Și totuși… de ce am amânat atât de mult?

Sincer, nu știam cum să procedez. De fiecare dată când mă gândeam să renunț, îmi făceam griji că nu am un motiv „suficient de bun”.

Dacă ai ajuns la acest articol, vrem să te asigurăm că motivele tale — oricare ar fi ele — sunt pe deplin justificate. Iar dacă nu știi exact cum să pui capăt acestei colaborări, următoarele șapte sfaturi te vor ajuta să faci pasul cu încredere.

1. Gândește-te dacă relația poate (sau merită) să fie reparată

Mulți oameni nu realizează că pot discuta deschis despre dificultățile apărute în terapie pentru a încerca să le rezolve împreună cu specialistul!

Poți oricând să aduci în discuție nemulțumirile pe care le ai în privința ședințelor și să căutați soluții, chiar dacă concluzia finală va fi tot aceea de a opri terapia.

Nu trebuie să știi dinainte exact ce anume nu funcționează. Terapeutul te poate ajuta să analizezi ce simți și să înțelegeți de ce procesul nu mai dă rezultate, explorând opțiunile pe care le aveți.

Dacă primul tău gând este „Sub nicio formă!”, acesta este un semn clar că o încercare de reparare nu este potrivită pentru tine. Treci direct la pasul următor.

Cum îți dai seama dacă relația terapeutică mai poate fi salvată?

Doar tu poți ști cu certitudine, dar iată câteva întrebări utile de reflecție:

• Simt încredere și siguranță alături de acest terapeut? Dacă da, pare posibil să construim mai departe pe această bază?
• De ce aș avea nevoie din partea terapeutului pentru a mă simți mai bine în această colaborare? Mă simt în largul meu să cer aceste lucruri?
• Mă simt inconfortabil doar pentru că am atins subiecte dificile? Uneori avem tendința de a „fugi” din terapie exact când ajungem la rădăcina problemelor. Este absolut normal ca terapia să fie grea uneori — dar poți discuta deschis și despre această reținere.
• Ce îmi spune intuiția? Sunt dispus(ă) să explorez aceste trăiri împreună cu terapeutul?
• Chiar îmi doresc să repar această relație? Ține minte: „Nu” este un răspuns complet!

Dacă terapeutul are un comportament lipsit de etică, nepotrivit, abuziv sau te face să te simți în nesiguranță din orice motiv, nu ai nicio obligație să încerci să repari relația.

În astfel de situații, este esențial să cauți sprijin în altă parte — ceea ce poate însemna inclusiv să apelezi la un alt specialist care să te ajute să ieși din această relație profesională toxică.

2. Analizează ce nevoi nu îți sunt îndeplinite

O metodă excelentă este să îți așterni gândurile într-un jurnal. Nu trebuie să îi arăți notițele terapeutului, dar scrisul te ajută să îți clarifici ideile din timp.

Întreabă-te: De ce am nevoie din partea unui terapeut și nu primesc în prezent?

Poți privi lucrurile la nivel practic: Nu este specializat pe problema sau metoda terapeutică pe care vrei să o aprofundezi? Există aspecte legate de identitatea sau valorile tale pe care simți că nu le înțelege?

Explorează și latura personală: Îți este greu să ai încredere în el? Dacă da, care ar putea fi motivul? Ți se pare critic, simți că te judecă sau că nu îți lasă suficient spațiu să îți formezi propriile păreri? Vorbește prea mult despre sine?

Această auto-reflecție te va ajuta să ai o relație terapeutică mult mai bună pe viitor, fie că alegi să continui cu actualul specialist, fie că vei căuta pe altcineva.

3. Tu decizi cât de mult (sau puțin) vrei să explici

În realitate, nu îi datorezi terapeutului nicio justificare dacă nu simți să o oferi. Poți spune exact atât cât dorești!

Nu ești obligat(ă) să depui un efort emoțional suplimentar pentru a explica unde anume s-au împotmolit lucrurile. Totuși, clarificarea motivelor pentru care vrei să renunți te poate ajuta pe tine să obții concluzii utile pentru viitor.

Acesta este spațiul și timpul tău pentru a încheia această etapă într-un mod confortabil pentru tine.

Încheierea colaborării trebuie să fie în beneficiul tău, nu al lui.

De exemplu, o parte din motivul pentru care am renunțat la Dave a fost că simțeam că nu înțelege pe deplin experiența mea ca persoană transgender.

Cu toate acestea, am decis să nu dezvolt subiectul în detaliu. Nu era rolul meu să-mi educ terapeutul; am preferat doar să menționez că are nevoie de o mai bună informare pe această temă.

Tu stabilești până unde ești dispus(ă) să mergi în această discuție.

4. Fii pregătit(ă) să pui limite clare

Ai tot dreptul să trasezi limite ferme în cadrul acestei conversații.

Chiar dacă terapeutul insistă să îi explici motivele sau dorește să despice firul în patru, decizia de a intra în detalii îți aparține în totalitate.

Unii terapeuți nu gestionează foarte bine o încheiere (din fericire, aceștia reprezintă o minoritate), așa că este bine să știi dinainte ce accepți și ce nu accepți în timpul ședinței.

Exemple de limite pe care le poți stabili:

• „Sunt deschis(ă) să vorbim despre motivele pentru care am nevoie de un specialist pe altă ramură, dar nu doresc să intru în detalii despre celelalte aspecte menționate.”
• „Nu mă aflu într-un punct în care să pot oferi explicații suplimentare despre această problemă.”
• „Aș avea nevoie ca această discuție să fie una de sprijin, care să mă ajute să stabilesc pașii următori. Putem proceda așa?”
• „Simt că ne îndepărtăm de la subiect. Putem să ne concentrăm pe ceea ce am nevoie acum, în loc să reanalizăm trecutul?”
• „Nu consider că avem nevoie de o altă ședință pentru a continua această discuție, dar dacă mă răzgândesc, te voi contacta.”

Ține minte: tu îți definești zona de confort și propriile nevoi. Nu există o modalitate greșită de a-ți susține punctul de vedere.

5. Nu este responsabilitatea ta să protejezi sentimentele terapeutului

Terapeuții sunt profesioniști. Din punct de vedere practic, ei oferă un serviciu pentru tine. Relațiile terapeutice se încheie tot timpul; este o parte firească a profesiei lor.

Asta înseamnă că terapeutul ar trebui să fie pe deplin pregătit să gestioneze această conversație, indiferent de direcția în care merge sau cât de dificil ar fi feedbackul primit.

Nu trebuie să complici abordarea sau să te temi că îi vei răni orgoliul ori sentimentele.

Specialiștii sunt instruiți să primească aceste discuții fără să le ia la nivel personal. În mod ideal, terapeutul te va ajuta chiar să găsești următorii pași potriviți pentru tine.

Terapia este despre TINE. Iar dacă terapeutul nu este capabil să pună nevoile și starea ta pe primul loc în această discuție, ai o dovadă clară că ai luat decizia corectă.

6. Nu ezita să ceri recomandări sau resurse

Dacă discuția decurge într-un mod constructiv, nu ezita să-l întrebi pe terapeut dacă îți poate recomanda colegi care s-ar potrivi mai bine nevoilor tale.

Mulți psihoterapeuți sunt bucuroși să ofere contacte utile și recomandări către alți specialiști de încredere.

Totuși, dacă relația cu el a fost una neplăcută sau neprofesionistă, nu ai nicio obligație să ții cont de recomandările lui (de fapt, este mai bine să cauți pe cont propriu).

7. Reține: nu ai nevoie de permisiunea terapeutului pentru a încheia ședințele

În cele din urmă, terapeutul s-ar putea să nu fie de acord cu decizia ta, iar acest lucru este în regulă. Dezacordul lui nu înseamnă că hotărârea ta este greșită sau irațională.

Unele dintre reținerile lui pot veni dintr-o grijă autentică („Ai parte de sprijinul necesar după ce încheiem colaborarea?”), în timp ce altele pot fi reacții defensive („Cred că doar eviți să lucrezi la problemele tale”).

Indiferent de situație, decizia îți aparține în totalitate. Terapeutul are dreptul la propria opinie, dar dacă simți că este timpul să explorezi alte opțiuni, acest lucru este un motiv perfect valid să mergi mai departe.

Nu știi cum să abordezi „Marea Discuție”?

Te poți ghida după o structură simplă în 6 pași. Dacă oricare dintre aceste etape nu se potrivește situației tale, o poți adapta sau sări peste ea fără probleme:

1. Deschide subiectul. Aici stabilești tonul conversației. În mod ideal, discuția pornește cu o atitudine deschisă: menționezi relația voastră terapeutică, nevoile care au rămas neacoperite și ce așteptări ai de la această ultimă ședință.

2. Folosește abordarea „Da, și…”. Terapeutul îți poate oferi la rândul său un feedback. Dacă ți se pare sincer și constructiv, poți valida perspectiva lui în timp ce îți susții propriul punct de vedere, menținând un dialog colaborativ.

3. Exprimă impactul emoțional. Poate fi util să împărtășești ce a însemnat această colaborare pentru tine. Dacă au existat lucruri utile, oferă acest feedback pozitiv! Dacă au existat momente neplăcute și te simți în siguranță să le menționezi, poți face și asta.

4. Pune limite clare. Așa cum am menționat, este bine să trasezi granițe ferme în privința subiectelor pe care nu dorești să le aprofundezi. Dacă terapeutul insistă sau te face să te simți inconfortabil, ține-ți poziția cu calm.

5. Ia o pauză de reflecție. Oprește-te câteva secunde pentru a vedea cum te simți. Ești în siguranță? Simți nevoia să pleci imediat? Fii atent(ă) la starea ta din acel moment.

6. Explorează sau încheie. În funcție de cum te simți, poți alege să explorezi împreună cu el următorii pași ori recomandări, sau poți alege pur și simplu să închei ședința.

Cum arată această conversație în practică?

Iată un exemplu concret despre cum ar fi putut decurge o astfel de discuție:

• Deschiderea discuției: „Bună! Dacă ești de acord, aș vrea să vorbim puțin despre cum decurg lucrurile între noi. M-am gândit mult la procesul nostru terapeutic și cred că ar fi mai bine pentru sănătatea mea emoțională să încerc o abordare nouă cu un alt specialist. Ce părere ai?”
• „Da, și…”: „Da, înțeleg de ce această veste pare neașteptată. Cred că exact aici simt un blocaj — nu întotdeauna reușesc să mă deschid complet. De asemenea, mă gândesc dacă o terapie de tip EMDR (o metodă terapeutică bazată pe stimularea bilaterală a creierului) nu ar fi mai potrivită pentru dificultățile mele specifice.”
• Impactul emoțional: „Vreau să știi că apreciez mult ce am reușit să realizăm până acum. Faptul că pot vorbi atât de asertiv astăzi se datorează și lucrului pe care l-am făcut împreună.”
• Stabilirea limitelor: „Aș aprecia dacă m-ai putea ajuta să stabilesc pașii următori. Nu aș vrea să insistăm prea mult pe ceea ce nu a funcționat, ci aș prefera să ne concentrăm pe tranziția către un nou specialist.”
• Pauza de reflecție: Respir adânc. Mă simt puțin emoționat(ă), dar terapeutul pare receptiv. Vreau să-i cer câteva recomandări. Alternativ: Nu mă simt deloc în regulă. Terapeutul pare defensiv. Vreau să închei discuția acum.
• Explorarea opțiunilor: „Îți mulțumesc pentru deschidere. Ar fi de mare ajutor dacă mi-ai putea oferi câteva recomandări de specialiști sau resurse care m-ar putea ajuta în continuare.”
• Încheierea: „Apreciez foarte mult timpul acordat, dar simt că această conversație nu mă mai ajută în acest moment. Aș prefera să ne oprim aici, iar dacă voi avea nevoie de ceva, te voi contacta pe e-mail.”

Nu uita: decizia îți aparține în totalitate

Singura persoană care decide cum arată drumul spre echilibrul tău emoțional ești TU.

Iar dacă terapeutul tău este un bun profesionist, se va bucura să vadă că iei inițiativa, că îți asumi responsabilitatea pentru sănătatea ta mintală și că înveți să îți susții propriile nevoi.

Ai toată puterea să faci această schimbare!