Cuprins:
Leishmanioza este o boală parazitară cauzată de parazitul Leishmania. Acest parazit trăiește de obicei în musculițele de nisip infectate. Poți contracta leishmanioza prin mușcătura unei musculițe de nisip infectate.
Aceste musculițe se găsesc în zonele tropicale și subtropicale. Epidemii mortale au fost raportate în Asia, Africa de Est și America de Sud.
Zonele afectate sunt adesea izolate și instabile, având resurse limitate pentru tratarea bolii. Organizația „Medici Fără Frontiere” consideră leishmanioza una dintre cele mai periculoase boli tropicale neglijate. De asemenea, este a doua cauză de deces provocată de paraziți, după malarie.
Leishmanioza are trei forme: cutanată, mucocutanată și viscerală. Fiecare tip este asociat cu o specie diferită a parazitului Leishmania. Se estimează că există aproximativ 20 de specii Leishmania care pot transmite boala la oameni.
Leishmanioza cutanată provoacă ulcere la nivelul pielii și este cea mai frecventă formă a bolii. În unele cazuri, tratamentul poate să nu fie necesar, dar acesta poate grăbi vindecarea și preveni complicațiile.
O formă mai rară, leishmanioza mucocutanată, apare la câteva luni după vindecarea ulcerelor cutanate.
În acest tip de leishmanioză, paraziții se răspândesc la nivelul nasului, gâtului și gurii, ducând la distrugerea totală sau parțială a mucoaselor din aceste zone.
Deși este considerată o subcategorie a leishmaniozei cutanate, această formă este mai gravă și necesită întotdeauna tratament.
Leishmanioza viscerală este cunoscută și sub denumirea de kala-azar sau leishmanioză sistemică.
Apare de obicei la 2-8 luni după mușcătura unei musculițe de nisip infectate și afectează organele interne, precum splina și ficatul. De asemenea, poate afecta măduva osoasă și sistemul imunitar.
Fără tratament, această formă a bolii este aproape întotdeauna fatală.
Leishmanioza este cauzată de paraziți protozoari din specia Leishmania. Boala se transmite prin mușcătura unei musculițe de nisip infectate.
Parazitul trăiește și se înmulțește în musculițele de nisip de sex feminin. Aceste insecte sunt cele mai active în mediile umede, pe timpul nopții, de la amurg până în zori. Animalele domestice, cum ar fi câinii, pot fi purtători ai parazitului. Transmiterea poate avea loc de la animal la musculiță și apoi la om.
Leishmanioza poate fi transmisă și prin transfuzii de sânge sau utilizarea în comun a seringilor. În unele regiuni, transmiterea poate avea loc de la om la musculiță și apoi la alt om.
Boala este prezentă în aproape toată lumea, cu excepția Australiei și Antarcticii. Aproximativ 95% din cazurile de leishmanioză cutanată apar în:
În 2015, peste 90% dintre cazurile de leishmanioză viscerală au fost raportate în:
Dacă locuiești sau călătorești în zonele tropicale sau subtropicale ale acestor țări și regiuni, ai un risc mult mai mare de a contracta boala. Factorii de mediu și schimbările climatice influențează puternic răspândirea bolii.
Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), sărăcia este un factor determinant al bolii. De asemenea, leishmanioza apare frecvent în zone unde sunt prezente următoarele condiții:
Persoanele cu un sistem imunitar slăbit prezintă un risc crescut de a dezvolta această boală.
HIV poate influența transmiterea leishmaniozei și crește riscul de leishmanioză viscerală. HIV și leishmanioza afectează celulele similare ale sistemului imunitar.
Persoanele infectate cu HIV sunt adesea și infectate cu leishmanioză. În anumite zone din Etiopia, se estimează că până la 35% dintre persoanele cu leishmanioză au și HIV.
Anumite specii de Leishmania pot rămâne în corp pentru perioade lungi fără a provoca simptome. Simptomele depind de forma bolii.
Principalul simptom al acestei forme este apariția unor ulcere nedureroase pe piele. Aceste simptome pot apărea la câteva săptămâni după mușcătura unei musculițe de nisip infectate. Cu toate acestea, în unele cazuri, simptomele pot să nu apară timp de luni sau chiar ani.
În cazul persoanelor cu această formă de boală, simptomele apar de obicei la unu până la cinci ani după leziunile cutanate inițiale. Acestea includ în principal ulcere la nivelul gurii, nasului sau buzelor.
Alte simptome pot include:
Simptomele acestei forme de leishmanioză nu apar timp de luni după infecție. Majoritatea cazurilor devin evidente între două și șase luni după infectare. Semnele și simptomele frecvente includ:
Este important să-i spui medicului dacă ai locuit sau ai călătorit într-o zonă în care leishmanioza este frecventă. Acest lucru îl va ajuta să știe dacă trebuie să te testeze pentru acest parazit. Dacă ai leishmanioză, medicul va efectua teste suplimentare pentru a determina specia de Leishmania care a cauzat infecția.
Medicul poate preleva o mică mostră de piele printr-o biopsie, răzuind o zonă afectată. În multe cazuri, se va căuta ADN-ul sau materialul genetic al parazitului. Există mai multe metode prin care poate fi identificată specia de parazit responsabilă de infecție.
De multe ori, pacienții nu își amintesc să fi fost mușcați de o musculiță de nisip, ceea ce poate îngreuna diagnosticarea bolii.
Un istoric de locuire sau călătorie într-o zonă cu leishmanioză poate fi util pentru diagnostic. Medicul poate începe cu un examen fizic pentru a verifica dacă ai splina sau ficatul mărit. Apoi, poate efectua o biopsie a măduvei osoase sau poate preleva o probă de sânge pentru analiză.
O varietate de teste specializate ajută la diagnosticare. Anumite coloranți chimici speciali pot identifica celulele imunitare infectate cu parazitul în probele de măduvă osoasă.
Medicamente antiparazitare, cum ar fi amfotericina B (Ambisome), sunt utilizate pentru tratarea acestei boli. Medicul poate recomanda și alte tratamente, în funcție de tipul de leishmanioză.
Ulcerele cutanate se pot vindeca și fără tratament. Totuși, tratamentul poate accelera vindecarea, reduce cicatricile și scădea riscul de complicații. Orice ulcer care provoacă desfigurare poate necesita chirurgie plastică.
Această formă nu se vindecă singură și necesită întotdeauna tratament. Amfotericina B liposomală și paromomicina sunt utilizate pentru tratarea leishmaniozei mucocutanate.
Această formă necesită tratament obligatoriu. Medicamentele utilizate frecvent includ stibogluconatul de sodiu (Pentostam), amfotericina B, paromomicina și miltefosina (Impavido).
Complicațiile leishmaniozei cutanate pot include:
Leishmanioza viscerală este adesea fatală din cauza efectelor asupra organelor interne și a sistemului imunitar. Persoanele cu HIV sau SIDA prezintă un risc mai mare de a contracta această boală, iar infecția poate complica tratamentul.
Nu există un vaccin sau un medicament preventiv pentru această boală. Singura metodă de prevenție este evitarea mușcăturilor de musculiță de nisip.
Urmărește aceste sfaturi pentru a reduce riscul de a fi mușcat:
Cumpără plase de pat, insecticide și repelente înainte de a călători în zone cu risc ridicat.
Leziunile pot lăsa cicatrici permanente și pot provoca desfigurare. Tratamentul poate reduce severitatea acestora.
Medicamentele pot vindeca boala, dar tratamentul este cel mai eficient atunci când este început înainte ca sistemul imunitar să fie grav afectat.
Leishmanioza viscerală este adesea fatală în doi ani dacă nu este tratată corespunzător.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…