Mișcarea regulată și alimentația sănătoasă reduc riscul apariției complicațiilor provocate de diabet.
Diabetul afectează vieți de mii de ani. O afecțiune suspectată a fi diabet a fost menționată în manuscrisele egiptene datând din aproximativ 1550 î.Hr.
Potrivit unui studiu, indienii antici (circa 400–500 d.Hr.) cunoșteau bine această afecțiune și chiar identificaseră două tipuri diferite. Ei testau diabetul, pe care îl numeau „urină dulce”, observând dacă urina unei persoane atrăgea furnici.
În greacă, „diabetes” înseamnă „a trece prin”. Medicul grec Apollonius din Memphis este creditat cu denumirea afecțiunii, bazându-se pe principalul său simptom: eliminarea excesivă de urină prin organism.
Documentele istorice arată că medicii greci, indieni, arabi, egipteni și chinezi erau conștienți de această afecțiune, dar nu îi puteau determina cauza. În acele vremuri, un diagnostic de diabet era, de obicei, o sentință la moarte.
La începutul secolului al XX-lea, medicii au făcut primii pași spre descoperirea unei cauze și a unui tratament pentru diabet. În 1926, Edward Albert Sharpey-Schafer a anunțat că pancreasul unei persoane cu diabet nu produce o substanță numită „insulină”, un compus chimic esențial pentru descompunerea zahărului. Astfel, excesul de zahăr ajungea în urină.
Pentru a combate boala, medicii recomandau o dietă bazată pe post și exerciții fizice regulate.
În ciuda încercărilor de a controla diabetul prin dietă și mișcare, persoanele afectate mureau prematur. În 1921, cercetătorii canadieni Frederick Grant Banting și Charles Herbert Best au realizat o descoperire revoluționară. Ei au extras insulină din câini sănătoși și au injectat-o în câini diabetici, îmbunătățindu-le semnificativ starea.
Deși injecțiile cu insulină deveniseră un tratament eficient, unele cazuri nu răspundeau la acest tip de terapie. În 1936, Harold Himsworth a făcut distincția între două tipuri de diabet, după cum a menționat fiul său Richard într-un articol publicat în Diabetic Medicine. El le-a definit drept „sensibil la insulină” și „insensibil la insulină”, denumiri care astăzi corespund tipului 1 și tipului 2 de diabet.
În anii 1960, gestionarea diabetului s-a îmbunătățit considerabil. Apariția benzilor de urină a făcut mai ușoară detectarea zahărului, simplificând monitorizarea nivelului glicemiei. De asemenea, introducerea seringilor de unică folosință a permis administrarea mai rapidă și mai ușoară a insulinei.
Primele glucometre portabile au fost create în 1969 și, de-a lungul timpului, dimensiunile lor au fost reduse la mărimea unui calculator de buzunar. Astăzi, glucometrele sunt instrumente esențiale în gestionarea diabetului, permițând monitorizarea glicemiei acasă, la serviciu sau oriunde altundeva. Sunt ușor de utilizat și oferă rezultate precise.
În 1970, au fost dezvoltate primele pompe de insulină, concepute pentru a imita eliberarea normală de insulină a organismului. În prezent, aceste dispozitive sunt mici și portabile, oferind confort în utilizarea zilnică.
Cu doar 20 de ani în urmă, diabetul de tip 2 nu era observat la copii. De fapt, era cunoscut sub numele de „diabet al adultului”, iar diabetul de tip 1 era numit „diabet juvenil”. Totuși, în ultimele două decenii, tot mai mulți copii și adolescenți au fost diagnosticați cu diabet de tip 2, din cauza alimentației nesănătoase, lipsei de exercițiu și excesului de greutate. Astfel, diabetul „al adultului” a fost redenumit „diabet de tip 2”.
Deși am făcut progrese importante de la primele descrieri ale diabetului în timpurile antice, acesta rămâne o cauză majoră de deces și complicații de sănătate la nivel global. În 2015, diabetul a fost a șaptea cauză principală de deces în Statele Unite, conform Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor (CDC).
Astăzi, datorită posibilității de a testa glicemia acasă, diabetul este mai ușor de gestionat ca niciodată. Insulina rămâne tratamentul principal pentru diabetul de tip 1. Persoanele cu diabet de tip 2 își pot reduce riscul de complicații prin exerciții fizice regulate, o dietă sănătoasă și alte medicamente.
Adenopatia reprezintă umflarea ganglionilor limfatici. Aceasta este, de cele mai multe ori, semnul că organismul…
Dacă ai căzut, este foarte posibil să te alegi cu o leziune la genunchi —…
În cazul emfizemului pulmonar avansat, sacii de aer din plămâni (alveolele pulmonare) sunt grav deteriorați,…
Ce trebuie să știiDiabetul de tip 2 poate duce la boli cardiovasculare, accident vascular cerebral…
„Stai puțin, insulina se poate și inhala?” Da, este posibil! Datorită unui tratament inovator numit…
Ce este Adderall și pentru ce se utilizează Adderall este un medicament stimulant utilizat pentru…