Psihologie și Relații

Hipersexualitatea: ce este și cum o clasifică medicii

Pe scurt: Hipersexualitatea descrie impulsuri și comportamente sexuale greu de stăpânit, care persistă în timp și afectează viața de zi cu zi. Organizația Mondială a Sănătății o clasifică drept tulburare de comportament sexual compulsiv dacă simptomele durează cel puțin 6 luni. Dacă simți că pierzi controlul sau trăiești o suferință intensă, sprijinul unui medic psihiatru sau al unui psihoterapeut te poate ajuta.

Hipersexualitatea se referă la gânduri, dorințe și fapte de natură sexuală care devin copleșitoare și greu de oprit. Această stare poate crea dificultăți mari în relații, la locul de muncă sau în stima de sine.

Comunitatea medicală privește acest fenomen din unghiuri diferite. Unii specialiști îl consideră o afecțiune de sine stătătoare, în timp ce alții îl văd ca pe un simptom al altor dificultăți psihologice.

Cum este clasificată hipersexualitatea de către specialiști?

În literatura medicală, hipersexualitatea a fost analizată prin trei mecanisme principale: dependență, compulsivitate (nevoia de a repeta un gest pentru a reduce o tensiune) sau impulsivitate (dificultatea de a amâna o pornire de moment).

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) include această manifestare în clasificarea internațională a bolilor (ICD-11). Denumirea oficială este de tulburare de comportament sexual compulsiv (CSBD), fiind încadrată la tulburările de control al impulsurilor.

Pentru a stabili acest diagnostic, medicii urmăresc dacă manifestările durează de cel puțin 6 luni și dacă includ următoarele semne:

  • Ai mereu fantezii, gânduri sau impulsuri sexuale intense pe care nu le poți controla.
  • Eforturile repetate de a reduce sau de a opri aceste porniri nu dau rezultate.
  • Continui aceste acțiuni chiar dacă îți aduc probleme serioase de sănătate, de familie sau profesionale.
  • Activitățile sexuale ajung să fie puse pe primul loc, în detrimentul altor responsabilități importante.

De cealaltă parte, Asociația Americană de Psihiatrie nu a inclus hipersexualitatea ca diagnostic independent în manualul său de diagnostic (DSM-5 și DSM-5-TR). Decizia a fost luată din lipsa unor date științifice suficiente și pentru a evita riscul unor etichetări eronate în contexte juridice sau sociale.

Dorință sexuală intensă sau comportament compulsiv?

O dorință sexuală crescută nu înseamnă automat o problemă medicală. Diferența constă în capacitatea de control și în nivelul de suferință pe care îl generează.

Aspect Sexualitate activă sănătoasă Comportament sexual compulsiv
Control Tu decizi când și cum acționezi, fără să te simți forțat de impuls. Simți că pierzi controlul, iar încercările de a te opri eșuează.
Stare emoțională Aduce plăcere, relaxare și apropiere de partener. Este urmată frecvent de vinovăție, rușine, regret sau disperare.
Impact asupra vieții Nu afectează munca, viața de familie sau sănătatea ta. Provoacă probleme serioase de cuplu, financiare sau de serviciu.

Este hipersexualitatea legată de alte afecțiuni?

Hipersexualitatea poate apărea ca mecanism prin care încerci să faci față unor stări emoționale greu de suportat. În practica clinică, ea este adesea asociată cu alte probleme de sănătate mintală, printre care:

  • anxietatea cronică și depresia;
  • tulburările de personalitate;
  • tulburarea obsesiv-compulsivă (TOC);
  • dependențele de alcool sau de alte substanțe;
  • tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD).

De asemenea, o creștere bruscă și marcată a impulsului sexual poate fi un semn direct în episoadele de manie sau hipomanie din tulburarea bipolară.

Este important de reținut că această problemă este diferită de tulburările parafilice. În cazul parafiliei, atracția este îndreptată spre stimuli sau obiecte atipice. În tulburarea de comportament sexual compulsiv, problema este lipsa capacității de a regla impulsuri sexuale obișnuite.

Când să mergi la medic

Dacă simți că preocupările sexuale îți scapă de sub control, că persistă de mai multe luni și îți pun în pericol relațiile sau siguranța, cere ajutor de specialitate.

Primul pas este o discuție deschisă cu medicul de familie. Acesta poate exclude cauze fizice (cum ar fi unele dezechilibre hormonale sau efecte ale unor medicamente) și îți poate elibera un bilet de trimitere decontat de CNAS către medicul psihiatru.

Planul de tratament este personalizat. El poate include ședințe de psihoterapie (în special terapia cognitiv-comportamentală) pentru a învăța strategii noi de gestionare a impulsurilor și, la recomandarea psihiatrului, tratament medicamentos pentru reglarea dispoziției sau a impulsivității.

Liana Andreescu

Liana este pasionată de nutriție si sănătate de când era adolescentă. S-a hotărât sa creeze acest site când a venit pe lume primul ei băiat, Daniel.

Recent Posts

Ce este adenopatia: de ce se umflă ganglionii și cum se tratează

Adenopatia reprezintă umflarea ganglionilor limfatici. Aceasta este, de cele mai multe ori, semnul că organismul…

42 de minute ago

Cele mai frecvente 8 leziuni la genunchi după o căzătură

Dacă ai căzut, este foarte posibil să te alegi cu o leziune la genunchi —…

6 ore ago

Ce este emfizemul pulmonar avansat: cauze, simptome și opțiuni de tratament

În cazul emfizemului pulmonar avansat, sacii de aer din plămâni (alveolele pulmonare) sunt grav deteriorați,…

6 ore ago

6 complicații ale diabetului de tip 2 pe care trebuie să le cunoști

Ce trebuie să știiDiabetul de tip 2 poate duce la boli cardiovasculare, accident vascular cerebral…

7 ore ago

Insulina inhalatorie Afrezza: ce este, cum funcționează și ce avantaje are

„Stai puțin, insulina se poate și inhala?” Da, este posibil! Datorită unui tratament inovator numit…

8 ore ago

De ce îți provoacă Adderall somnolență, deși pe alții îi energizează?

Ce este Adderall și pentru ce se utilizează Adderall este un medicament stimulant utilizat pentru…

24 de ore ago