Personalitatea predispusă la dependență: adevăr sau mit?

În primul rând, este un mit

Dependența este o problemă complexă de sănătate care poate afecta pe oricine, indiferent de tipul de personalitate.

Unii oameni consumă alcool sau diverse substanțe ocazional, bucurându-se de efectele lor fără a simți nevoia să repete experiența în mod regulat. Alții pot încerca o substanță o singură dată și simt o dorință puternică de a continua aproape imediat. În plus, pentru mulți, dependența nu implică substanțe chimice, ci comportamente — cum sunt jocurile de noroc.

Dar de ce dezvoltă unele persoane o dependență, în timp ce altele se pot opri fără probleme?

Există un mit vechi conform căruia unii oameni au pur și simplu o „personalitate predispusă la dependență” — un set de trăsături care le-ar crește automat riscul de a cădea într-un astfel de tipar.

Medicii și specialiștii în sănătate mintală sunt însă de acord: dependența este o afecțiune a creierului, nu un defect de caracter sau o trăsătură de personalitate.

Există mulți factori care pot crește riscul de dependență, dar nu există dovezi științifice că un anumit tip de personalitate ar fi cauza directă a acesteia.

Care sunt presupusele trăsături ale acestei personalități?

Nu există o definiție medicală oficială pentru termenul de „personalitate dependentă”. Cu toate acestea, oamenii folosesc adesea expresia pentru a descrie o serie de trăsături și comportamente pe care le consideră tipice pentru cei vulnerabili:

• comportament impulsiv, asumat de riscuri sau căutare continuă de senzații tari
• lipsă de sinceritate sau tendința de a-i manipula pe ceilalți
• refuzul de a-și asuma responsabilitatea pentru propriile acțiuni
• egoism
• stimă de sine scăzută
• dificultăți în controlul impulsurilor
• lipsa unor obiective personale clare
• schimbări bruște de dispoziție sau iritabilitate
• izolare socială sau lipsa relațiilor apropiate de prietenie

De ce este o idee greșită?

Nu există studii care să demonstreze că persoanele cu trăsăturile enumerate mai sus au automat un risc mai mare de a dezvolta o dependență.

Asta nu înseamnă că unele trăsături nu pot avea legătură cu adicțiile. De exemplu, anumite manifestări asociate cu tulburările de personalitate (cum ar fi tulburarea borderline sau tulburarea antisocială) se întâlnesc mai des în rândul celor care se luptă cu dependențele.

Totuși, această legătură este complicată. Dependența provoacă modificări la nivelul creierului. Cercetările arată că nu este întotdeauna clar dacă o anumită trăsătură a existat înainte de apariția dependenței sau s-a dezvoltat ca urmare a acesteia.

De ce poate fi dăunător acest concept?

La prima vedere, ideea unei personalități predispuse la dependență ar putea părea utilă pentru prevenție. Dacă am putea identifica ușor cine este la risc, nu ar fi mai simplu să intervenim înainte ca dependența să apară?

În realitate, reducerea unei probleme atât de complexe la un simplu tip de personalitate poate face mai mult rău:

• Îi poate face pe unii oameni să creadă, în mod eronat, că sunt în siguranță doar pentru că nu au „personalitatea tipică” a unui dependent.
• Poate descuraja persoanele care se luptă deja cu o dependență, făcându-le să creadă că nu se pot vindeca deoarece problema face parte din „felul lor de a fi”.
• Alimentează prejudecățile, sugerând că oricine trece printr-o dependență este automat o persoană egoistă, mincinoasă sau manipulatoare.

În realitate, dependența poate afecta pe oricine — inclusiv persoane organizate, de succes, cu o viață socială activă, încredere în sine și o reputație impecabilă.

Ce factori cresc, de fapt, riscul de dependență?

Specialiștii au identificat mai mulți factori reali care pot crește vulnerabilitatea unei persoane:

Experiențele din copilărie

Traumele din primii ani de viață, neglijarea sau lipsa de implicare a părinților pot crește semnificativ riscul de a apela la substanțe nocive mai târziu în viață.

Factorii biologici și genetici

Genele moștenite pot fi responsabile pentru 40% până la 60% din riscul general de dependență. Vârsta joacă, de asemenea, un rol important: adolescenții sunt mult mai vulnerabili decât adulții, deoarece creierul lor este încă în dezvoltare.

Factorii de mediu

Dacă ai crescut într-un mediu în care consumul excesiv de alcool sau droguri era un lucru obișnuit, probabilitatea de a prelua aceste obiceiuri este mai mare. De asemenea, accesul facil la astfel de substanțe în școală sau în cartier crește riscul.

Sănătatea mintală

Problemele precum depresia, anxietatea (inclusiv tulburarea obsesiv-compulsivă), tulburarea bipolară sau afecțiunile caracterizate prin impulsivitate cresc semnificativ riscul de dependență. Multe persoane folosesc substanțele ca o formă de „autotratament” pentru a face față suferinței psihice.

Prezența simultană a unei tulburări psihice și a unei dependențe este cunoscută medical sub denumirea de diagnostic dublu sau comorbiditate și necesită tratament integrat.

Niciun factor și nicio trăsătură de personalitate nu explică singură apariția unei adicții. Chiar dacă o persoană alege să bea un pahar, să încerce o substanță sau să joace la noroc, nimeni nu alege să devină dependent.

Cum îți dai seama dacă te confrunți cu o dependență?

În general, dependența se manifestă printr-o nevoie intensă, incontrolabilă, de a consuma o substanță sau de a repeta un comportament. Gândul la acel lucru devine constant, chiar și atunci când persoana încearcă să se oprească.

La început, substanța sau activitatea poate părea un refugiu pentru a face față stresului. În timp, ea devine o nevoie zilnică pentru a putea funcționa.

Semnele care pot indica o problemă serioasă includ:

• continuarea consumului în ciuda problemelor evidente de sănătate, financiare sau de familie
• nevoia de doze tot mai mari pentru a obține același efect (creșterea toleranței)
• apariția simptomelor de sevraj (tremur, transpirație, stări de rău fizic sau anxietate intensă) la întreruperea consumului
• pierderea interesului pentru activitățile zilnice, serviciu sau pasiuni
• senzația că pierzi controlul asupra propriilor decizii
• dificultăți la locul de muncă sau la școală
• izolarea de familie și prieteni

Dacă recunoști aceste semne la tine, este important să știi că nu ești singur și că există ajutor. Primul pas este să vorbești deschis cu medicul tău de familie sau cu un psihoterapeut specializat în adicții.

Cum poți ajuta pe cineva drag care se confruntă cu o dependență

Poate fi foarte dificil să abordezi acest subiect cu o persoană apropiată. Iată câțiva pași care pot fi de folos:

• Informează-te despre dependență. Înțelegerea faptului că este o afecțiune medicală, nu o lipsă de voință, te va ajuta să privești situația cu mai multă răbdare și empatie.
• Arată-ți sprijinul fără a acuza. Spune-i simplu că îți pasă, că ești îngrijorat și că ești acolo pentru a ajuta. Propune-te să mergi alături de el sau ea la o primă consultație medicală.
• Rămâi implicat. Întreabă cum se simte și oferă-te să petreceți timp împreună, mai ales în zilele dificile.
• Evită judecățile și reproșurile. Rușinea și stigmatul îi țin pe mulți oameni departe de tratament. Reasigură persoana că ceea ce traversează nu îi scade valoarea ca om.

Ce faci când persoana refuză ajutorul?

Nu lua refuzul ca pe un atac personal. Este dureros, dar nu poți forța pe cineva să se schimbe dacă nu este pregătit.

Ai grijă și de propria sănătate emoțională. Poți discuta cu un terapeut sau poți căuta grupuri de suport pentru familiile persoanelor afectate de dependențe (cum sunt grupurile Al-Anon).

Concluzia

Dependența este o afecțiune complexă a creierului care poate atinge pe oricine, indiferent de personalitate.

Nu există o „personalitate predispusă” care să garanteze sau să provoace o dependență. Dacă tu sau cineva drag treceți printr-o astfel de încercare, amintiți-vă că dependența nu este un eșec moral, ci o problemă medicală care poate fi tratată cu ajutor de specialitate.