Autismul și infecțiile urechii: există o legătură?

Pe scurt: Copiii din spectrul autist par să se confrunte mai des cu episoade de otită și alte dificultăți la nivelul urechilor. Totuși, infecțiile urechii nu provoacă autismul, iar autismul nu cauzează direct aceste infecții. Cercetările arată doar o asociere statistică, explicată probabil prin particularități anatomice, sensibilități comune sau factori genetici.

Infecțiile urechii sunt printre cele mai răspândite probleme medicale din copilărie. Unele cercetări arată că ele apar mai frecvent la copiii care primesc ulterior un diagnostic de tulburare din spectrul autismului (TSA).

De cele mai multe ori, infecția urechii medii (otita medie) apare după o răceală obișnuită. Aceasta aduce cu sine dureri locale, febră și o scădere temporară a auzului.

Cât de frecvente sunt infecțiile urechii la copiii autiști?

Otita medie este extrem de răspândită la vârste mici. Până la 80%–83% dintre copii (adică aproximativ 5 din 6) trec prin cel puțin un episod de otită medie înainte de a împlini 3 ani.

Totuși, studiile arată că problemele ORL (nas, gât și urechi) sunt raportate mai des în cazul copiilor autiști. Un studiu prospectiv din 2023 a evidențiat că simptome timpurii precum secrețiile purulente din ureche sau scăderea auzului în timpul răcelilor au fost mai des consemnate la copiii diagnosticați ulterior cu TSA.

De asemenea, o analiză din 2024 a arătat o frecvență mai mare a diagnosticelor active de otită și la tinerii cu autism. O cercetare din 2016 a observat că atât episoadele de otită, cât și complicațiile lor apar mai des la copiii din spectru față de cei neurotipici.

Natura exactă a acestei legături nu este complet elucidată, iar factorii implicați sunt complecși.

Pot infecțiile urechii, nasului și gâtului cauza autism?

Răspunsul clar al comunității medicale este nu. Nu există nicio dovadă că o infecție a urechii ar putea declanșa autismul.

Similar cu analizele medicale privind măsura în care o leziune cerebrală poate cauza autism, cercetătorii atrag atenția că o corelație nu înseamnă automat o cauzalitate directă.

Faptul că două situații apar la același copil nu înseamnă că una o determină pe cealaltă. Medicii iau în calcul posibilitatea ca unii copii cu autism să aibă particularități în forma sau funcționarea trompei lui Eustachio (canalul care leagă urechea de gât), ceea ce îngreunează drenajul lichidului.

Pot exista și predispoziții genetice comune sau particularități ale sistemului imunitar care favorizează ambele manifestări, fără o legătură de tip cauză-efect.

Teoria antibioticelor

S-a vehiculat ideea că antibioticele primite frecvent pentru otite ar putea afecta flora intestinală și ar contribui la apariția autismului. Antibioticele sunt recomandate frecvent în infecțiile bacteriene ale urechii.

Așa cum s-a demonstrat și în dezbaterile despre posibilitatea ca vaccinurile să cauzeze autism, dovezile științifice solide sunt esențiale înainte de a trage concluzii pripite.

Un studiu extins din Suedia (2023) a observat o asociere statistică între expunerea la antibiotice și TSA. Totuși, cercetătorii au demonstrat că această legătură nu este de cauzalitate, ci este explicată de factori familiali și de infecțiile severe care au impus tratamentul, nu de medicamentele în sine.

Antibioticele rămân un tratament salvator împotriva complicațiilor grave ale infecțiilor bacteriene atunci când sunt prescrise corect de medic.

Autismul afectează urechile?

Autismul este o condiție care ține de modul în care creierul se dezvoltă și procesează informațiile, inclusiv stimulii sonori. Nu toți copiii din spectru au probleme anatomice la urechi, dar procesarea sunetelor diferă adesea.

Pentru a identifica eventualele probleme de auz sau infecții recurente, o examinare amănunțită a urechii realizată de medicul specialist este un pas deosebit de util.

Cercetările arată diferențe în trunchiul cerebral auditiv (zona din creier care transmite semnalele de la ureche). Aceste modificări pot contribui la hipersensibilitate acustică (sunetele obișnuite par asurzitoare) sau la greutatea de a urmări o voce într-o cameră zgomotoasă.

Este esențial să deosebim o reacție senzorială specifică autismului de o scădere reală de auz provocată de o otită netratată:

Probleme medicale frecvente la copiii autiști

TSA este o tulburare de neurodezvoltare care se manifestă pe un spectru larg, iar particularitățile variază mult de la un copil la altul.

În plus față de manifestările clinice obișnuite, unii copii prezintă și particularități fizice specifice, cum ar fi mersul pe vârfuri la copiii cu autism.

Pe lângă afecțiunile ORL, copiii cu autism se confruntă frecvent cu alte probleme de sănătate:

• Probleme digestive (constipație rebelă, diaree sau reflux)
• Tulburări de somn (dificultăți la adormire, treziri frecvente)
• Alergii și astm
• Crize de epilepsie
• Selectivitate alimentară severă și risc de carențe nutriționale

Când să mergi la medic

Copiii mici, în special cei cu dificultăți de comunicare, nu pot spune mereu dacă îi doare urechea. Ei pot deveni iritabili, pot refuza mâncarea sau pot dormi prost.

Programează un consult la medicul de familie sau la un medic specialist ORL dacă observi:

• Copilul își duce frecvent mâna la ureche sau plânge când stă întins pe spate;
• Curge lichid sau secreție gălbuie din ureche;
• Observi că nu mai reacționează la sunete sau vorbește mai tare decât de obicei după o răceală;
• Episoadele de otită se repetă la intervale scurte de timp.

Când este o urgență: Mergi direct la Unitatea de Primiri Urgențe (UPU) sau sună la 112 dacă febra este foarte mare și nu scade cu antitermice, dacă apare umflătură și roșeață dureroasă în spatele urechii, dacă cel mic este letargic, greu de trezit sau face o criză convulsivă.

Concluzie

Infecțiile urechii sunt întâlnite frecvent în rândul copiilor autiști, însă ele nu reprezintă cauza autismului. La fel, utilizarea antibioticelor pentru tratarea infecțiilor este adesea necesară și nu cauzează TSA.

Dacă ai îngrijorări legate de auzul sau confortul copilului tău, discută deschis cu medicul pediatru sau cu medicul ORL. Un auz verificat la timp ajută copilul să își dezvolte comunicarea fără obstacole suplimentare.