Testul de stimulare cu ACTH: ce este, cum se face și ce înseamnă rezultatele

Ce este testul de stimulare cu ACTH?

Glanda hipofiză este o glandă de dimensiunea unui bob de mazăre, situată la baza creierului. Aceasta produce mai mulți hormoni importanți, printre care și hormonul adrenocorticotrop (ACTH).

ACTH-ul stimulează glandele suprarenale (aflate deasupra rinichilor) să elibereze doi hormoni esențiali: cortizolul și adrenalina. Acești hormoni ajută organismul să răspundă corect la stres și sprijină sistemul imunitar. Cortizolul este un hormon steroid care influențează multe funcții din corp, printre care:

• sistemul circulator
• sistemul imunitar
• sistemul nervos
• sănătatea oaselor
• metabolismul nutrienților (carbohidrați, grăsimi și proteine)

Adrenalina este hormonul responsabil pentru menținerea funcționării normale a sistemului nervos și circulator. Alături de noradrenalină, aceasta declanșează reacția naturală de tip „luptă sau fugi” atunci când te confrunți cu o situație stresantă.

Medicul îți poate recomanda un test de stimulare cu ACTH (sau cosintropină) dacă bănuiește că glandele tale suprarenale nu funcționează așa cum ar trebui. Pentru acest test, ți se va administra o injecție cu cosintropină (o formă sintetică a hormonului ACTH) și ți se vor recolta două probe de sânge — una înainte de injecție și una după. Aceste probe măsoară nivelul de cortizol din sânge.

Testul de stimulare cu ACTH verifică exact modul în care glandele suprarenale reacționează la prezența hormonului ACTH, măsurând cantitatea de cortizol eliberată. Este important să nu confunzi această investigație cu un test simplu de ACTH, care măsoară doar nivelul de bază al acestui hormon în sânge, fără stimulare.

De ce ai putea avea nevoie de un test de stimulare cu ACTH?

Acest test este utilizat pentru a diagnostica insuficiența suprarenală primară (cunoscută sub numele de boala Addison). De asemenea, ajută la verificarea bunei funcționări a glandei hipofize în caz de hipopituitarism (activitate redusă a hipofizei), o problemă care poate cauza, la rândul ei, insuficiență suprarenală secundară din cauza deficitului de cortizol.

Împreună cu măsurarea nivelului de bază de ACTH, testul poate fi folosit și pentru a depista o secreție excesivă de cortizol, așa cum se întâmplă în sindromul Cushing.

Iată câteva dintre semnele și simptomele care l-ar putea determina pe medic să solicite acest test. Deși aceste manifestări nu sunt specifice unei singure boli, ele trebuie investigate dacă se agravează și îți afectează activitățile zilnice:

• scădere în greutate inexplicabilă
• tensiune arterială scăzută (hipotensiune)
• lipsa poftei de mâncare
• slăbiciune musculară
• dureri musculare și articulare
• oboseală persistentă
• hiperpigmentarea pielii (zone de piele care devin mai închise la culoare)
• schimbări de dispoziție
• depresie
• iritabilitate

Pe de altă parte, semnele caracteristice unui exces de cortizol includ:

• acnee
• față vizibil rotunjită („față în lună plină”)
• creștere în greutate concentrată pe trunchi și abdomen
• pilozitate excesivă pe față și corp
• dereglări ale ciclului menstrual la femei
• scăderea libidoului la bărbați

Dacă prezinți astfel de simptome, medicul îți poate recomanda testul de stimulare pentru a stabili dacă o disfuncție a glandelor suprarenale este sursa problemelor tale.

Care sunt riscurile testului de stimulare cu ACTH?

Riscurile sunt minime și similare cu cele ale oricărei recoltări obișnuite de sânge:

• senzație de amețeală
• risc foarte redus de infecție la locul puncției
• sângerare ușoară
• stare de leșin
• apariția unei mici vânătăi (hematom)
• inflamarea venei din care s-a recoltat sânge

Este posibil să simți o ușoară înțepătură la introducerea acului și o senzație de pulsație după retragerea lui. De asemenea, poate apărea o mică sângerare sau o vânătaie locală. Toate aceste manifestări sunt trecătoare și dispar rapid, fără complicații pe termen lung.

Cum te pregătești pentru test?

Pregătirea poate varia în funcție de laborator sau de recomandările medicului. Asigură-te că ceri instrucțiuni clare înainte de procedură. În mod obișnuit, va trebui să nu mănânci nimic cu 8 ore înainte de test. Medicul te poate sfătui, de asemenea, să întrerupi anumite tratamente cu 24 de ore înainte. Printre medicamentele care pot influența nivelul de cortizol se numără:

• tratamentele cu steroizi (corticosteroizi)
• hormonii androgeni (masculini)
• anticoncepționalele orale
• medicamentele pe bază de estrogen
• amfetaminele
• litiul
• fenitoina (un medicament antiepileptic)

Este esențial să îi comunici medicului toate medicamentele și suplimentele pe care le iei, inclusiv cele eliberate fără rețetă.

Cum se desfășoară procedura?

Când ajungi la clinică sau la laborator, ți se va recolta o primă probă de sânge. Aceasta servește pentru a stabili nivelul inițial de cortizol (valoarea de referință), cu care medicul va compara rezultatele ulterioare.

După această primă recoltare, ți se va administra o injecție cu cosintropină (ACTH sintetic). Această substanță ar trebui să determine glandele suprarenale să producă cortizol. Vei aștepta apoi aproximativ o oră, timp în care corpul tău reacționează la stimul.

După trecerea acestei ore, ți se va recolta a doua probă de sânge, care va reflecta nivelul de cortizol atins după stimulare.

Ambele probe vor fi analizate în laborator, iar rezultatele sunt gata, de regulă, în decurs de una până la două săptămâni.

Ce înseamnă rezultatele testului?

Dacă glandele tale suprarenale funcționează corect, nivelul de cortizol din sânge ar trebui să crească vizibil după stimularea cu ACTH. Valorile de referință pot varia ușor de la un laborator la altul, așa că discută întotdeauna rezultatul cu medicul tău.

Dacă nivelul de cortizol rămâne sub limitele normale după stimulare, răspunsul este considerat insuficient. Acest rezultat poate indica o afecțiune a glandelor suprarenale, cum ar fi o criză suprarenală acută, boala Addison sau hipopituitarismul.

Dacă nivelul de cortizol crește peste valorile normale așteptate, rezultatul poate fi un indiciu al sindromului Cushing. Pentru a confirma acest diagnostic, vor fi necesare analize și investigații suplimentare. Procesul de diagnostic poate fi complex, motiv pentru care este recomandat să urmezi îndeaproape îndrumările medicului specialist.