Porfiria acută intermitentă: cum se diagnostichează și cum se tratează

Ce trebuie să știi

• Diagnosticul porfiriei hepatice acute implică măsurarea nivelului de porfobilinogen (PBG) în urină în timpul episoadelor de criză, alături de teste genetice pentru identificarea modificărilor genei HMBS, responsabile de deficitul enzimatic.
• Tratamentul de bază constă în perfuzii intravenoase cu hemină pentru gestionarea crizelor acute, în timp ce injecțiile lunare cu givosiran pot preveni episoadele viitoare prin reducerea nivelului de toxine din organism.
• Femeile sunt diagnosticate cu porfirie acută intermitentă de aproximativ 1,5 până la 2 ori mai des decât bărbații, în principal din cauza fluctuațiilor hormonale din timpul ciclului menstrual, care pot declanșa simptomele.

Porfiriile hepatice acute reprezintă un grup de afecțiuni rare, în mare parte ereditare (transmise genetic), cauzate de o problemă în procesul prin care corpul produce hemul. Hemul este o componentă esențială a hemoglobinei – proteina care ajută la transportul oxigenului în întregul organism. De asemenea, el este important pentru schimburile de gaze, transmiterea semnalelor nervoase și producerea de energie.

În fiecare tip de porfirie există o lipsă a unei anumite enzime necesare pentru sinteza hemului. Când acest proces este blocat, în organism se acumulează substanțe chimice numite porfirine sau precursori de porfirină.

Porfiriile hepatice pot fi acute sau cutanate (care afectează pielea).

Porfiria acută intermitentă (PAI) este cea mai frecventă și cea mai severă formă dintre porfiriile acute.

Ce este porfiria acută intermitentă?

Porfiria acută intermitentă se caracterizează printr-un deficit al unei enzime numite hidroximetilbilan sintază (HMBS), cunoscută și sub numele de porfobilinogen deaminază (PBGD). Această lipsă duce la acumularea de substanțe toxice în organism.

Aceste toxine (precursori ai porfirinelor) sunt acidul delta-aminolevulinic (ALA) și porfobilinogenul (PBG). Când se adună în cantități mari, ele pot declanșa crize acute și dureroase.

Persoanele care suferă de această afecțiune au niveluri crescute ale acestor compuși deoarece mecanismul natural de producere a hemului este întrerupt.

Care sunt simptomele porfiriei acute intermitente?

Boala se manifestă prin atacuri sau crize care includ dureri abdominale intense, probleme digestive și manifestări nervoase (neuropatii). Printre alte simptome posibile se numără:

• depresie
• insomnie
• anxietate
• stări de confuzie sau modificări ale conștienței
• halucinații
• hipertensiune (tensiune arterială mare)
• tahicardie (bătăi rapide ale inimii)
• convulsii
• urină roșiatică sau închisă la culoare

Durerile abdominale severe, apărute fără o cauză evidentă și asociate cu aceste simptome, ridică de obicei suspiciunea de porfirie acută intermitentă.

Cum se stabilește diagnosticul?

Stabilirea diagnosticului poate fi o provocare, deoarece simptomele apar periodic și se pot confunda ușor cu alte afecțiuni. Medicii analizează simptomele caracteristice din timpul unei crize, istoricul medical personal și de familie, completate de analize de laborator.

Evaluarea include adesea măsurarea nivelului de porfobilinogen (PBG) din urină, valorile foarte mari fiind un indicator clar al crizelor de porfirie. De asemenea, medicul poate recomanda teste genetice pentru identificarea modificărilor genei HMBS. Dacă se descoperă o mutație, este indicat ca și membrii familiei să fie testați.

Este porfiria acută intermitentă mai frecventă la femei?

Femeile primesc acest diagnostic de 1,5 până la 2 ori mai des decât bărbații. Acest lucru este influențat în mare măsură de hormonii asociați ciclului menstrual, care pot favoriza apariția crizelor.

Cât durează o criză de porfirie acută intermitentă?

Episoadele sunt declanșate frecvent de factori externi, cum ar fi anumite medicamente, consumul de alcool, dereglările hormonale sau un aport caloric insuficient (post prelungit sau diete restrictive). O criză durează de regulă aproximativ o săptămână și se manifestă prin:

• dureri abdominale severe însoțite de constipație și vărsături
• tulburări psihice, precum stările depresive
• neuropatii periferice, în special slăbiciune musculară la nivelul picioarelor
• afectarea sistemului nervos central, cu stări de delir, slăbiciune ce poate progresa spre paralizie și dificultăți de respirație

Între episoade, multe persoane nu prezintă niciun simptom. Totuși, între 20% și 64% dintre pacienți pot rămâne cu manifestări cronice supărătoare, precum dureri persistente, greață, oboseală accentuată sau dureri musculare și articulare.

Prin tratament corect, boala poate fi ținută sub control. În cazurile rare în care crizele reapar constant și nu răspund la tratamentele standard, singura opțiune curativă rămasă este transplantul hepatic.

Pot medicamentele să declanșeze crizele?

Unele medicamente pot favoriza crizele de porfirie, în special cele care stimulează producția de hem la nivelul ficatului. Din acest motiv, evitarea lor este foarte importantă. Printre substanțele cunoscute cu potențial de risc se numără:

• ketamina
• eritromicina
• nitrofurantoina
• spironolactona
• acidul valproic
• carbamazepina
• risperidona

Dacă ai fost diagnosticat cu această boală sau există o suspiciune în acest sens, vorbește întotdeauna cu medicul tău înainte de a lua orice tratament nou, pentru a te asigura că este sigur.

Cum se tratează porfiria acută intermitentă?

Obiectivul tratamentului este reducerea simptomelor, prevenirea complicațiilor și ținerea sub control a producției de hem la nivel hepatic.

Tratamentul principal recomandat în timpul episoadelor acute constă în perfuzii intravenoase cu hemină. În paralel, medicii pot administra perfuzii cu glucoză pentru a reduce acumularea de precursori toxici.

Alte componente esențiale ale tratamentului includ:

• controlul și calmarea durerii
• oprirea imediată a oricărui medicament suspectat că a declanșat criza
• asigurarea unui aport adecvat de calorii și nutrienți, în special carbohidrați

De asemenea, există tratamente moderne pe bază de givosiran, administrate sub forma unor injecții lunare sub piele. Acestea ajută la reducerea nivelului de toxine și pot preveni recurența episoadelor acute.

Îngrijirea necesită adesea o echipă medicală complexă, formată din medici interniști, neurologi, hematologi sau psihiatri. Deși intensitatea crizelor diferă de la o persoană la alta, lipsa unui tratament rapid poate duce la complicații amenințătoare de viață.

Se poate vindeca această afecțiune?

În prezent, singurul tratament care poate vindeca complet porfiria acută intermitentă este transplantul de ficat. Această intervenție presupune înlocuirea ficatului afectat cu un organ sănătos de la un donator. Transplantul se ia în considerare doar în cazurile deosebit de grave, când calitatea vieții este sever afectată, iar alte terapii nu mai funcționează.

Rata de supraviețuire după un transplant hepatic este de aproximativ 80%, însă intervenția implică riscuri chirurgicale importante, inclusiv riscul de formare a cheagurilor de sânge la nivelul arterei hepatice.

Concluzii

Porfiria acută intermitentă este o afecțiune rară, determinată de un deficit enzimatic care afectează sinteza hemului. Boala provoacă episoade acute, dominate de dureri abdominale severe și manifestări neurologice.

Fără un diagnostic precis și o intervenție la timp, boala poate genera complicații severe. Totuși, afecțiunea poate fi gestionată eficient printr-un diagnostic precoce, perfuzii cu hemină, ajustarea stilului de viață și evitarea medicamentelor care pot declanșa crizele.