Testul complementului: tipuri, procedură și rezultate

Ce este un test al complementului?

Un test al complementului este un test de sânge care măsoară activitatea unui grup de proteine din fluxul sanguin.
Aceste proteine fac parte din sistemul complementului, care este o componentă a sistemului imunitar.

Sistemul complementului ajută anticorpii să lupte împotriva infecțiilor și să distrugă substanțele străine din
organism, cum ar fi virusurile, bacteriile și alte microorganisme.

De asemenea, sistemul complementului joacă un rol în bolile autoimune și alte afecțiuni inflamatorii. În cazul
bolilor autoimune, organismul își percepe propriile țesuturi ca fiind străine și produce anticorpi împotriva
acestora.

Există nouă proteine complementare principale, etichetate C1 până la C9. Totuși, acest sistem este foarte complex,
fiind cunoscute peste 60 de substanțe care interacționează cu proteinele complementului când sunt activate.

Un test al complementului total măsoară activitatea principalelor componente ale complementului prin evaluarea
cantității totale de proteine complementare din sânge. Unul dintre cele mai comune teste este testul hemolitic total
al complementului, cunoscut sub numele de CH50.

Nivelurile de complement care sunt prea scăzute sau prea ridicate pot indica probleme de sănătate.

Care este scopul unui test al complementului?

Un test al complementului este utilizat frecvent pentru a diagnostica bolile autoimune sau alte afecțiuni ale
sistemului imunitar. Anumite boli pot determina niveluri anormale ale unor proteine complementare specifice.

Medicul poate folosi acest test pentru a monitoriza evoluția unui pacient care urmează tratament pentru o boală
autoimună, cum ar fi lupusul eritematos sistemic (LES) sau artrita reumatoidă (AR). Testul poate fi folosit și
pentru a evalua eficacitatea tratamentelor în desfășurare pentru bolile autoimune și anumite afecțiuni renale. De
asemenea, poate ajuta la identificarea pacienților cu risc crescut de complicații în anumite boli.

Ce tipuri de teste ale complementului există?

Un test de complement total verifică cât de bine funcționează sistemul complementului.

Medicul poate recomanda acest test pentru persoanele cu antecedente familiale de deficiență de complement sau pentru
cei care prezintă simptome ale unor afecțiuni precum:

• Artrita reumatoidă (AR)
• Sindromul hemolitic uremic (HUS)
• Boala renală
• Lupus eritematos sistemic (LES)
• Miastenia gravis, o afecțiune neuromusculară
• Boli infecțioase, cum ar fi meningita bacteriană
• Crioglobulinemia, care este prezența unor proteine anormale în sânge

Teste specifice ale complementului, precum C2, C3 și C4, pot ajuta la evaluarea evoluției anumitor boli. În funcție
de simptomele și istoricul medical al pacientului, medicul poate solicita un test de complement total, unul dintre
testele specifice sau toate trei. Testul necesită doar o recoltare de sânge.

Cum te pregătești pentru un test al complementului?

Testul complementului implică o recoltare de sânge de rutină. Nu este necesară nicio pregătire specială sau post
alimentar înainte de test.

Cum se efectuează un test al complementului?

Un cadru medical va urma acești pași pentru a efectua recoltarea de sânge:

• Va dezinfecta o zonă de pe braț sau mână.
• Va înfășura un garou în jurul brațului superior pentru a face vena mai vizibilă și a permite colectarea mai
  ușoară a sângelui.

• Se introduce un ac mic într-o venă și se colectează sângele într-un flacon mic. Este posibil să simțiți o ușoară
  înțepătură sau furnicături din cauza acului.
• După umplerea flaconului, se îndepărtează garoul și acul, iar pe locul puncției se aplică un plasture.

Este posibil să simțiți o ușoară durere la nivelul brațului unde a fost introdus acul. De asemenea, pot apărea
vânătăi sau o senzație ușoară de pulsație după recoltare.

Care sunt riscurile testului complementului?

Recoltarea de sânge prezintă riscuri minime. Riscurile rare includ:

• sângerare excesivă
• amețeală
• leșin
• infecție, care poate apărea ori de câte ori pielea este perforată

Anunțați imediat medicul dacă prezentați oricare dintre aceste simptome.

Ce înseamnă rezultatele testului?

Rezultatele unui test al complementului total sunt exprimate, de obicei, în unități pe mililitru (U/mL). Testele care
măsoară proteine complementare specifice, cum ar fi C3 și C4, sunt raportate în miligrame pe decilitru (mg/dL).

Valorile normale pentru persoanele de 16 ani și peste, conform Mayo Medical Laboratories, sunt:

• Complement total în sânge: 30 – 75 U/mL
• C2: 25 – 47 mg/dL
• C3: 75 – 175 mg/dL
• C4: 14 – 40 mg/dL

Rezultate mai mari decât valorile normale

Valori mai ridicate decât cele normale pot indica diverse afecțiuni, de obicei legate de inflamație. Acestea pot
include:

• cancer
• infecții virale
• boala ficatului gras non-alcoolic (NAFLD)
• sindrom metabolic
• obezitate
• diabet
• boli cardiovasculare
• afecțiuni cronice ale pielii, cum ar fi psoriazisul
• colită ulcerativă

Persoanele cu boli autoimune active, precum lupusul, au adesea niveluri scăzute de complement în sânge. Totuși,
nivelurile pot fi normale sau ridicate în cazul artritei reumatoide.

Rezultate mai mici decât valorile normale

Valori mai scăzute ale complementului pot fi asociate cu:

• lupus
• ciroză cu afectare hepatică severă sau insuficiență hepatică
• glomerulonefrită, un tip de boală renală
• angioedem ereditar, caracterizat prin episoade de umflare a feței, mâinilor, picioarelor și organelor interne
• malnutriție
• exacerbarea unei boli autoimune
• sepsis, o infecție severă în sânge
• șoc septic
• infecții fungice
• anumite infecții parazitare

În unele cazuri, nivelurile complementului pot fi atât de scăzute încât sunt nedetectabile la persoanele cu boli
infecțioase și autoimune.

Deficiențele anumitor proteine complementare pot crește riscul de infecții și pot contribui la dezvoltarea bolilor
autoimune.

Ce se întâmplă după testul complementului?

După recoltarea sângelui, proba este trimisă la laborator pentru analiză. Rețineți că rezultatele testului
complementului total pot fi normale chiar dacă aveți deficiențe ale unor proteine complementare specifice. Discutați
cu medicul despre interpretarea rezultatelor în cazul dumneavoastră.

Medicul poate recomanda teste suplimentare pentru a stabili un diagnostic final.