Cuprins:
Stimularea vocală este un comportament obișnuit în ADHD. Este o formă de „autostimulare” și poate include sunete, cuvinte sau repetarea anumitor fraze. Aceasta ajută persoanele să își gestioneze energia, să se concentreze sau să se calmeze.
De exemplu, un copil cu ADHD poate murmura sau repeta cuvinte atunci când încearcă să se concentreze sau să își controleze emoțiile. Acest comportament este o modalitate naturală de a face față agitației interioare.
Este important de înțeles că stimularea vocală nu este intenționată pentru a deranja pe alții, ci ajută persoana să se simtă mai bine. Sprijinul și înțelegerea celor din jur pot fi de mare ajutor pentru cei care experimentează acest tip de stimulare.
Stimularea vocală implică realizarea de sunete repetitive pentru a se autoregla și a obține un sentiment de confort, concentrare sau calm. Mulți oameni cu ADHD folosesc stimularea vocală ca un mecanism de auto-liniștire.
„Stimming” se referă la comportamente de auto-stimulare repetitive care ajută la reglarea emoțiilor și restabilirea calmului și concentrării. Aceste comportamente pot varia de la mișcări fizice — cum ar fi mersul dintr-o parte în alta și joaca cu degetele — până la implicarea senzorială — precum ascultarea repetată a unei melodii sau ronțăitul unui capac de pix.
Stimularea vocală se referă în mod specific la realizarea de vocalizări sau sunete repetitive. Poți repeta anumite cuvinte sau fraze, cânta același cântec la nesfârșit sau să îți cureți gâtul, fluieri sau fredonezi în mod persistent.
Deși este adesea asociată cu afecțiuni neurodezvoltamentale, cum ar fi tulburarea de spectru autist (ASD) și tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), stimularea nu este limitată la un diagnostic specific.
De fapt, majoritatea oamenilor au manifestat comportamente de „stimming” cel puțin o dată (răsucirea părului, bătutul ritmic al piciorului, fredonatul) în momente de stres intens, concentrare necesară sau plictiseală.
Stimularea vocală nu este un simptom oficial al ADHD și nici un criteriu de diagnostic listat în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a, revizuire (DSM-5-TR).
Stimularea poate semăna mult cu comportamentele repetitive și agitația, care sunt manifestări comune ale subtipului de ADHD hiperactiv — dar nu sunt același lucru.
Comportamentele repetitive asociate cu hiperactivitatea în ADHD sunt adesea impulsive și sunt legate de nevoia de a elibera excesul de energie fizică și mentală.
Pe de altă parte, comportamentele de stimulare apar de obicei ca mecanisme de auto-liniștire, având scopul de a calma și a oferi confort. De exemplu, stimularea poate apărea atunci când ai nevoie să eliberezi stresul sau să neutralizezi stimuli copleșitori.
La fel ca în cazul hiperactivității, stimularea vocală poate apărea și la unele persoane cu ADHD. Stimularea — de orice tip — este o experiență comună pentru multe persoane cu această afecțiune.
Stimularea vocală în ADHD se poate manifesta diferit la copii și adulți și poate depinde de factori de mediu și dezvoltare.
De exemplu, copiii sunt mai predispuși decât adulții să facă zgomote precum gângurit sau bâlbâială atunci când încă își dezvoltă abilitățile de limbaj.
Adulții pot folosi forme mai complexe de stimulare vocală. De asemenea, aceștia pot fi mai conștienți de comportamentele lor de stimulare în contexte sociale, recurgând la stimuri vocale subtile, care pot trece neobservate de ceilalți.
Exemple de posibile stimulări vocale la copii includ zgomote persistente sau repetitive precum:
Exemple de posibile stimulări vocale la adulți includ:
În general, comportamentele de stimulare vocală pot fi aceleași pentru adulți și copii. Totuși, modul în care se manifestă și complexitatea lor pot depinde de factori precum stadiul de dezvoltare, contextul social și mediul.
Experții nu înțeleg pe deplin cauzele stimulării în ADHD, dar aceste comportamente repetitive pot fi mai frecvente din cauza schimbărilor în funcția și structura creierului.
Diferențele neurologice în ADHD pot contribui la dificultăți în reglarea emoțiilor, gestionarea energiei și impulsivitate. Deoarece stimularea pare a fi o metodă de autoreglare a gândurilor și emoțiilor, persoanele cu ADHD pot stimula mai des decât persoanele neurotipice.
Motivul și momentul în care stimulezi sunt unice pentru tine și experiența ta individuală cu ADHD. De exemplu, poți stimula pentru a:
Modul în care stimulezi este, de asemenea, individual. Poate că te bazezi mai mult pe stimularea vocală pentru că este mereu la îndemână, de exemplu. Sau poate înlocuiești alte tipuri de stimulare cu stimuri vocale atunci când unele comportamente nu sunt posibile. De exemplu, dacă nu poți să te ridici și să te plimbi, poți trece la curățarea gâtului sau fredonare.
Cercetătorii studiază adesea stimularea în cadrul ASD (tulburare de spectru autist), ceea ce îi poate ajuta să înțeleagă mai bine cum se aplică acest comportament și în cazul ADHD.
Deși ASD și ADHD sunt experiențe diferite, stimularea face parte din criteriile oficiale de diagnostic pentru autism în DSM-5-TR. De asemenea, stimularea este un domeniu intens studiat în ASD.
Un studiu realizat în 2019 și bazat pe interviuri a descoperit că comportamentele de stimulare la persoanele autiste oferă confort sau calm în situații în care stimulii din mediu sau gândurile „zgomotoase” devin copleșitoare.
Cercetări mai vechi din 2015 au descoperit că aproape 72% dintre persoanele care se identifică ca fiind autiste sau au un diagnostic formal folosesc stimularea pentru a-și calma anxietatea. Mai mult de 68% dintre 100 de persoane chestionate au spus că stimulează pentru a se liniști, iar aproximativ 57% au spus că recurg la stimulare atunci când sunt supraîncărcați senzorial.
Aceasta ar putea fi și situația pentru persoanele cu ADHD care stimulează.
ASD și ADHD sunt ambele condiții neurodezvoltamentale care au o rată mare de co-apariție.
Stimularea vocală este considerată o tactică de auto-liniștire și nu reprezintă o cauză directă de disconfort în ADHD. Deși poate deranja pe alții, este de obicei o strategie benefică de adaptare și nu necesită tratament.
Stimularea vocală excesivă ar putea irita corzile vocale, gâtul sau gura. Dacă ai răgușeală, dureri în gât, gură uscată sau tuse incontrolabilă, un medic poate verifica dacă stimularea vocală este cauza și dacă este necesar un tratament.
Dacă stimularea vocală interferează cu viața de zi cu zi sau provoacă probleme medicale, tratamentul pentru ADHD ar putea fi de ajutor. Nevoia de stimulare vocală poate scădea odată cu gestionarea ADHD, făcând acest comportament mai rar sau mai puțin intens.
Stimularea vocală se referă la realizarea de sunete sau vocalizări pentru a oferi confort, calm și autoreglare. Deși oricine poate stimula, persoanele cu ADHD pot stimula mai des din cauza provocărilor legate de reglarea emoțiilor, impulsivitate, concentrare și hiperactivitate.
Stimularea vocală nu necesită de obicei tratament, dar dacă îți afectează viața de zi cu zi sau cauzează complicații medicale, colaborarea cu un specialist în sănătate mintală pentru gestionarea simptomelor ADHD poate ajuta la reducerea frecvenței stimulării.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…