Stimming vocal implică realizarea unor sunete repetitive pentru autoreglare și pentru a obține o stare de confort, concentrare sau calm. Mulți oameni cu ADHD pot folosi stimming-ul vocal ca mecanism de auto-liniștire.
„Stimming” descrie comportamente repetitive de auto-stimulare care ajută la reglarea emoțiilor și la restabilirea unei stări de calm și concentrare. Aceste comportamente pot varia de la mișcări fizice – cum ar fi mersul în cerc sau jocul cu degetele – până la angajarea senzorială, cum ar fi ascultarea repetată a unei melodii sau mestecatul unui capac de pix.
Stimming-ul vocal se referă în mod special la producerea de sunete sau vocalizări repetate. Poate implica repetarea anumitor cuvinte sau expresii, cântatul aceluiași cântec în mod repetat, sau sunete precum tușitul, fluieratul sau fredonatul.
Deși este adesea asociat cu afecțiuni neurodezvoltative, cum ar fi tulburarea de spectru autist (TSA) și tulburarea de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), stimming-ul nu este specific unei singure afecțiuni.
De fapt, majoritatea oamenilor au stimat la un moment dat (răsucirea părului, bătutul din picior, fredonatul) în momente de stres ridicat, nevoia de concentrare sau plictiseală.
Cuprins:
Stimming-ul vocal nu este un simptom oficial al ADHD și nu este inclus ca un criteriu de diagnostic în Manualul de Diagnostic și Statistică a Tulburărilor Mentale, ediția a 5-a (DSM-5-TR).
De asemenea, este util să facem diferența între aceste comportamente de autoreglare și diverse ticuri motorii sau vocale, care au mecanisme neurologice diferite.
Stimming-ul poate semăna cu comportamentele repetitive și fidgeting-ul (mișcări neliniștite), care sunt manifestări frecvente ale ADHD de tip hiperactiv, dar acestea nu sunt identice.
Comportamentele repetitive asociate cu hiperactivitatea în ADHD sunt adesea impulsive și sunt legate de nevoia de a elibera excesul de energie fizică și mentală.
În schimb, stimming-ul apare de obicei ca un mecanism de auto-liniștire, menit să reducă stresul sau să neutralizeze stimulii copleșitori.
Așa cum hiperactivitatea este comună în ADHD, și stimming-ul vocal poate apărea la unele persoane cu această afecțiune.
Stimming-ul vocal în ADHD poate varia în funcție de vârstă și de factori de mediu și dezvoltare.
Copiii pot avea o tendință mai mare decât adulții să producă sunete precum ganguritul sau bâlbâitul, deoarece încă își dezvoltă abilitățile lingvistice.
Adulții pot avea forme mai complexe de stimming vocal și, fiind mai conștienți de comportamentele lor în contexte sociale, pot adopta stimming-uri mai subtile.
Exemple de stimming vocal la copii:
Exemple de stimming vocal la adulți:
În general, comportamentele de stimming vocal pot fi aceleași atât pentru adulți, cât și pentru copii. Totuși, cât de evidente sunt și complexitatea lor pot depinde de factori precum stadiul de dezvoltare, contextul social și mediul înconjurător.
Experții nu înțeleg pe deplin cauzele stimming-ului în ADHD, dar aceste comportamente repetitive pot fi mai frecvente din cauza diferențelor în funcționarea și structura creierului.
Diferențele neurologice în ADHD pot contribui la dificultăți în reglarea emoțiilor, gestionarea energiei și controlul impulsurilor. Deoarece stimming-ul pare a fi un mod de auto-reglare a gândurilor și emoțiilor, persoanele cu ADHD pot stimula mai des decât cele neurotipice.
Motivul și momentul în care stimulați sunt unice pentru experiența voastră individuală cu ADHD. De exemplu, ați putea stimula pentru a:
Modul în care stimulați este, de asemenea, individual. Puteți folosi stimming-ul vocal pentru că este mereu accesibil. Sau ați putea înlocui alte tipuri de stimming cu cel vocal când anumite comportamente nu sunt posibile. De exemplu, dacă nu puteți să vă ridicați și să mergeți, ați putea începe să vă dregeți vocea sau să fredonați.
Cercetătorii analizează adesea stimming-ul în cadrul tulburării de spectru autist (TSA), ceea ce îi ajută să înțeleagă mai bine cum se aplică acest comportament și în ADHD.
Deși TSA și ADHD sunt două condiții diferite, stimming-ul face parte din criteriile oficiale de diagnostic pentru autism în DSM-5-TR și este intens studiat în TSA.
Un studiu din 2019 a constatat că stimming-ul în rândul persoanelor autiste oferă confort și calm în situații în care stimulii de mediu sau gândurile „zgomotoase” devin copleșitoare.
Un alt studiu din 2015 a descoperit că aproape 72% dintre persoanele care se identifică ca fiind autiste sau care au primit un diagnostic oficial folosesc stimming-ul pentru a reduce anxietatea. Peste 68% dintre cei 100 de participanți la sondaj au spus că stimmează pentru a se calma, iar aproximativ 57% au raportat că fac acest lucru atunci când sunt supra-stimulați.
Aceasta ar putea fi și situația persoanelor cu ADHD care fac stimming.
Atât TSA, cât și ADHD sunt tulburări de neurodezvoltare care au o rată ridicată de co-apariție.
Stimming-ul vocal este considerat o metodă de auto-liniștire și nu este, în mod direct, o cauză de suferință în ADHD. Deși poate fi deranjant pentru alții, este de obicei o strategie benefică de gestionare și nu necesită tratament.
Stimming-ul vocal excesiv poate provoca iritații la nivelul corzilor vocale, gâtului sau gurii. Dacă aveți răgușeală, dureri în gât, gură uscată sau tuse necontrolabilă, un medic poate evalua dacă stimming-ul vocal este cauza și dacă este necesară o intervenție.
Dacă stimming-ul vocal interferează cu viața de zi cu zi sau cauzează probleme medicale, tratamentul ADHD ar putea ajuta. Gestionarea ADHD poate reduce nevoia de stimming, făcându-l mai puțin frecvent sau intens.
Stimming-ul vocal este un comportament comun în ADHD, folosit ca metodă de auto-reglare și calmare. Deși nu este un criteriu oficial de diagnostic, mulți oameni cu ADHD se folosesc de el pentru a face față stresului, plictiselii sau stimulilor senzoriali puternici.
În majoritatea cazurilor, stimming-ul vocal nu necesită tratament, dar dacă provoacă disconfort fizic sau interferează cu viața de zi cu zi, un medic poate recomanda opțiuni de gestionare sau tratament.
Stimming-ul vocal presupune emiterea de sunete sau vocalizări ca o modalitate de a oferi confort, calm și auto-reglare. Deși oricine poate stimula, persoanele cu ADHD pot face acest lucru mai des din cauza dificultăților în reglarea emoțiilor, impulsivității, concentrării și hiperactivității.
Stimming-ul vocal nu necesită de obicei tratament, dar dacă interferează cu viața de zi cu zi sau provoacă complicații medicale, colaborarea cu un specialist în sănătate mintală pentru gestionarea simptomelor ADHD poate ajuta la reducerea frecvenței acestuia.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…