Tot ce trebuie să știi despre cheilita actinică

Cheilita actinică este o inflamație a buzelor cauzată de expunerea prelungită și repetată la razele soarelui. La început, buzele pot părea doar foarte uscate și crăpate, însă ulterior pot dezvolta pete albicioase sau zone aspre, cu scuame (cojițe). Deși această afecțiune nu provoacă de obicei durere, netratată poate evolua spre carcinom scuamocelular, o formă de cancer de piele. De aceea, dacă observi o astfel de modificare la nivelul buzelor, este important să mergi la medic.

Cheilita actinică apare cel mai des la persoanele de peste 40 de ani și este mai frecventă la bărbați. Cei mai expuși sunt cei care petrec mult timp în aer liber. Dacă lucrezi sau petreci mult timp afară, este esențial să iei măsuri de protecție, cum ar fi folosirea unui balsam de buze cu factor de protecție solară (SPF).

Simptome

De regulă, primul semn al cheilitei actinice este uscarea accentuată și crăparea buzelor. Ulterior, poate apărea o zonă roșie și umflată sau o pată albicioasă, aproape întotdeauna pe buza inferioară. Pe măsură ce afecțiunea avansează, buza poate deveni aspră la atingere, asemănătoare cu șmirghelul, și pot apărea cojițe.

Spre deosebire de banalele ulcerații bucale care dispar de la sine în câteva săptămâni, aceste leziuni solare persistă și tind să se accentueze în timp.

De asemenea, este posibil să observi că linia care delimitează buza inferioară de pielea din jur devine mai ștearsă sau mai puțin clară. În cele mai multe cazuri, aceste pete sau zone aspre nu dor deloc.

Cauze

Cheilita actinică este provocată de expunerea cronică la soare (radiațiile ultraviolete). La majoritatea oamenilor, este nevoie de ani întregi de expunere repetată și intensă la soare pentru ca această problemă să apară.

Din punct de vedere medical, cheilita actinică este considerată o variantă de keratoză actinică dezvoltată specific pe semimucoasa buzei inferioare.

Factori de risc

Persoanele care lucrează sau petrec mult timp în aer liber — cum ar fi agricultorii, constructorii, pescarii sau sportivii — au cel mai mare risc de a dezvolta cheilită actinică. Alți factori care cresc riscul includ:

• Pielea deschisă la culoare: Persoanele cu tenul deschis, care se ard ușor la soare sau au pistrui, sunt mai vulnerabile.
• Vârsta și sexul: Afecțiunea este mai frecventă după vârsta de 40 de ani și apare mai des la bărbați.
• Istoricul de cancer de piele: Dacă ai avut în trecut leziuni precanceroase sau forme de cancer de piele, riscul este mai ridicat.
• Sistemul imunitar slăbit: Imunitatea scăzută crește atât riscul de apariție a bolii, cât și riscul ca aceasta să evolueze spre cancer de piele.
• Albinismul: Persoanele cu albinism au o sensibilitate extremă la radiațiile UV.

Cum se stabilește diagnosticul

La început, cheilita actinică poate fi ușor confundată cu niște buze obișnuite, foarte crăpate. Totuși, dacă observi o zonă care nu se vindecă, se simte aspră, arată ca o arsură sau capătă o culoare albicioasă, programează o consultație la medicul de familie sau direct la medicul dermatolog.

De asemenea, examinarea de specialitate ajută la diferențierea cheilitei de diverse tumori benigne ale cavității bucale care se pot dezvolta la nivelul buzelor.

Dermatologul poate pune diagnosticul adesea printr-o simplă examinare vizuală și prin discutarea istoricului tău medical. Pentru a confirma diagnosticul și a exclude o formă de cancer de piele, medicul poate recomanda o biopsie cutanată — o procedură simplă prin care se recoltează o mică mostră de țesut de pe buză pentru analiză în laborator.

Opțiuni de tratament

Deoarece este imposibil de știut cu certitudine care leziuni se vor transforma în cancer de piele și care nu, specialiștii recomandă tratarea tuturor cazurilor de cheilită actinică, fie prin medicamente locale, fie prin mici proceduri medicale.

• Tratamente topice (creme sau unguente): Medicamentele aplicate direct pe buză, cum este fluorouracilul, distrug celulele anormale din zona afectată fără a afecta pielea sănătoasă. Aceste tratamente se prescriu de obicei pentru o perioadă de 2 până la 3 săptămâni și pot provoca reacții adverse temporare, cum ar fi roșeață, senzație de arsură, durere și umflare locală.
• Crioterapia: Este cea mai folosită procedură pentru cheilita actinică. Medicul îngheață zona afectată folosind azot lichid. Pielea tratată va forma o mică bășică și se va descuama, lăsând loc formării unui țesut nou și sănătos.
• Electrochirurgia: În această procedură, medicul îndepărtează țesutul afectat cu ajutorul unui curent electric, sub anestezie locală.

Complicații posibile

Dacă nu este tratată, cheilita actinică se poate transforma în carcinom scuamocelular. Deși acest lucru se întâmplă doar la un procent redus din cazuri, medicii nu pot prezice cu exactitate ce leziune va evolua malign. Din acest motiv, tratamentul din timp este cea mai sigură soluție.

Monitorizarea atentă este crucială, mai ales că rata de supraviețuire a cancerului buzei depinde direct de depistarea și tratarea leziunilor înainte ca acestea să invadeze straturile profunde.

Evoluție și recomandări

Tratamentele disponibile sunt eficiente în eliminarea leziunilor. Totuși, după vindecare, este esențial să continui să îți protejezi buzele și pielea de soare. Fii atent la orice schimbare apărută pe buze sau pe piele, astfel încât să poți depista din timp eventualele recidive.

În cazul în care apar roșeață sau mici erupții în jurul conturului buzelor, este util să consulți dermatologul pentru a exclude o dermatită periorală.

Cum poți preveni cheilita actinică

Cea mai bună metodă de prevenție este limitarea expunerii directe la soare. Dacă programul sau munca ta presupun să fii mult timp afară, iată ce poți face pentru a-ți proteja buzele:

• Poartă o pălărie cu boruri largi sau o șapcă, pentru a-ți umbri fața.
• Folosește zilnic un balsam de buze cu factor de protecție solară (SPF de minimum 15 sau mai mare). Aplică-l înainte de a ieși afară și reaplică-l frecvent pe parcursul zilei.
• Fă pauze și adăpostește-te la umbră ori de câte ori este posibil.
• Evită expunerea prelungită la soare în intervalul prânzului (între orele 11:00 și 16:00), când radiațiile ultraviolete sunt cele mai puternice.