Unii oameni consideră tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD) o formă de neurodivergență, dar acest lucru depinde de modul în care definim neurodiversitatea.
Termenul „neurodivergent” este utilizat în general pentru a descrie persoanele ale căror abilități cognitive, de dezvoltare sau intelectuale diferă de ceea ce este considerat tipic sau „neurotipic”. De exemplu, persoanele autiste sunt recunoscute ca fiind neurodivergente.
Neurodivergența face parte dintr-un concept mai larg numit neurodiversitate, care recunoaște și valorizează gama largă de diferențe neurologice existente în populația umană.
Neurodiversitatea include atât persoanele neurotipice, cât și cele neurodivergente. Neurodivergența, în mod specific, se referă la persoanele care au modele neurologice atipice, adică mai puțin comune, neobișnuite sau distinctive.
OCD poate implica o procesare neurologică atipică, ceea ce înseamnă că s-ar putea încadra în definiția neurodivergenței. Cu toate acestea, utilizarea acestui termen în legătură cu OCD este încă un subiect de dezbatere în comunitățile clinice și de susținere a neurodiversității.
Cuprins:
Dintr-o perspectivă clinică, nu există un consens clar cu privire la clasificarea OCD ca fiind o afecțiune neurodivergentă.
Cercetările din 2019 evidențiază bazele neurologice ale OCD. Termenul „neurologic” se referă la creier și sistemul nervos.
Persoanele cu OCD prezintă adesea diferențe în structura și funcționarea creierului – cu alte cuvinte, creierul lor arată și funcționează diferit față de al altor persoane. Acest lucru a determinat unii clinicieni și cercetători să considere OCD o formă de neurodivergență.
Totuși, întrebarea dacă OCD este o formă de neurodivergență nu este doar una medicală, ci și filosofică.
Dacă definim neurodivergența ca incluzând orice afecțiune care implică o procesare neurologică atipică, atunci OCD ar putea fi considerată neurodivergentă.
Inițial, mișcarea neurodiversității s-a concentrat pe tulburarea de spectru autist (ASD), dar s-a extins pentru a include și alte afecțiuni care implică dezvoltare sau funcționare neurologică atipică.
Următoarele afecțiuni sunt recunoscute ca fiind neurodivergente:
Unii clinicieni și susținători ai neurodiversității consideră, de asemenea, că afecțiuni precum OCD, tulburările de anxietate și tulburările de dispoziție se încadrează în spectrul neurodivergenței, deși acest lucru nu este universal acceptat.
Află mai multe despre legătura dintre OCD și anxietate.
Da, este posibil ca o persoană să aibă OCD împreună cu alte forme de neurodivergență. Când o persoană are două sau mai multe afecțiuni simultan, acestea sunt considerate „coexistente”.
De exemplu, OCD apare frecvent împreună cu sindromul Asperger, care face parte din spectrul autist. Un studiu sugerează că aproximativ 25% dintre copiii cu OCD primesc și un diagnostic de ASD, iar 5% dintre copiii autiști primesc un diagnostic de OCD.
OCD poate apărea și împreună cu alte forme de neurodivergență, inclusiv ADHD, sindromul Tourette și dispraxia.
Uneori, simptomele OCD pot imita simptomele sau caracteristicile altor forme de neurodivergență (și invers).
Deși este posibil să ai OCD împreună cu o altă afecțiune, există și situații în care o afecțiune este diagnosticată greșit ca altceva.
De exemplu, o persoană autistă poate avea comportamente de autostimulare (stimming), cum ar fi repetarea unor fraze, bătutul din palme sau fluturarea brațelor, ca mecanism de adaptare. Unii clinicieni pot confunda aceste comportamente cu compulsiile, care sunt simptome comune ale OCD.
Un diagnostic corect te poate ajuta să primești tratamentul și sprijinul de care ai nevoie. Dacă simți că ai fost diagnosticat greșit și ai nevoie de o a doua opinie, este perfect în regulă să o ceri.
Faptul că persoanele cu OCD sunt considerate neurodivergente este încă un subiect de dezbatere, dar există o recunoaștere tot mai mare a faptului că OCD implică procese neurologice atipice, ceea ce îl poate încadra în conceptul mai larg de neurodivergență.
În ceea ce privește gestionarea eficientă a compulsiilor și anxietății, terapia de expunere și prevenire a răspunsului (ERP) oferă rezultate solide pentru majoritatea persoanelor afectate.
În ceea ce privește gestionarea eficientă a compulsiilor și anxietății, terapia de expunere și prevenire a răspunsului (ERP) oferă rezultate solide pentru majoritatea persoanelor afectate.
În ceea ce privește gestionarea eficientă a compulsiilor și anxietății, terapia de expunere și prevenire a răspunsului (ERP) oferă rezultate solide pentru majoritatea persoanelor afectate.
Pe măsură ce înțelegerea rolului creierului în simptomele OCD se dezvoltă, includerea OCD în spectrul neurodivergenței este tot mai discutată.
Dacă crezi că ai OCD sau o altă formă de neurodivergență, ia în considerare consultarea unui terapeut sau a unui specialist în sănătate.
Medicul neurolog ți-a confirmat că acele pete albe apărute pe imaginile RMN (rezonanță magnetică) indică…
Cancerul este o afecțiune în care unele celule din corp suferă modificări anormale, începând să…
Ai primit o trimitere la medicul reumatolog pentru artrită psoriazică. Probabil știi deja cât de…
Nu, nu trebuie să-ți faci griji că îi vei răni sentimentele. Îmi amintesc foarte clar…
Deși dovezile medicale sunt împărțite, este clar că relația dintre consumul de alcool și ulcerul…
Felicitări! Ai ajuns la jumătatea sarcinii. După câteva luni pline de grețuri, oboseală și emoții,…