Sari la conținut

Țiuitul în urechi (tinitus subiectiv): cauze și tratament

Află de ce apare țiuitul în urechi (tinitus subiectiv), care sunt cauzele posibile, cum pune medicul ORL diagnosticul și ce tratamente te pot ajuta.

Ilustrație calmă în nuanțe pastelate cu o persoană adultă care își atinge ușor urechea înconjurată de unde sonore delicate, sugerând gestionarea tinitusului.

Pe scurt: Țiuitul în urechi (tinitusul subiectiv) este percepția unor sunete pe care doar tu le auzi, fără o sursă externă de zgomot. Deși nu există o pastilă care să îl vindece complet, terapiile de reeducare sonoră, aparatele auditive și gestionarea stresului îl pot atenua considerabil. Mergi la medicul de familie pentru un bilet de trimitere la ORL dacă zgomotul persistă sau apare brusc.

Tinitusul apare atunci când auzi un sunet continuu sau intermitent, deși în jurul tău este liniște deplină. Când acest zgomot nu provine dintr-o vibrație fizică din corp și medicul nu îl poate detecta cu aparatele de ascultat, afecțiunea se numește tinitus subiectiv.

Acesta este de departe cel mai des întâlnit tip de țiuit în urechi. Deși este descris frecvent ca o țiuitură ascuțită, mulți oameni percep bâzâituri, fâșâituri, zumzete sau alte zgomote parazite deranjante.

Simptomele tinitusului subiectiv

Aproape oricine experimentează un episod trecător de țiuit măcar o dată în viață, de exemplu după un concert zgomotos. La nivel global, aproximativ 14,4% dintre adulți se confruntă cu această problemă, iar 2,3% suferă de forme severe care le afectează viața de zi cu zi. Procentul poate ajunge până la 20% – 25% în cazul persoanelor de peste 65 de ani.

Sunetele percepute fără o sursă din mediul înconjurător pot lua forme foarte variate de la un pacient la altul:

  • țiuit ascuțit sau fluierat
  • vâjâit sau vuiet asemănător valurilor mării
  • zumzet continuu sau bâzâit
  • pocnituri sau clicuri ritmice
  • șuierat sau fâșâit de fundal

Intensitatea sunetului poate fluctua de la abia sesizabilă până la una copleșitoare. Datele arată că 41,2% dintre persoanele afectate aud sunetul în mod permanent, iar peste un sfert dintre pacienți trăiesc cu aceste manifestări de mai bine de 15 ani.

Zgomotul poate fi localizat la o singură ureche (unilateral), la ambele urechi (bilateral) sau poate fi resimțit difuz, direct în mijlocul capului.

Tinitus subiectiv vs. tinitus obiectiv

Principala diferență este dacă sunetul poate fi auzit sau măsurat fizic de către medic. Iată o comparație directă între cele două tipuri:

Caracteristică Tinitus subiectiv Tinitus obiectiv
Cine aude sunetul Doar tu (pacientul). Și medicul, cu ajutorul unui stetoscop sau microfon special.
Frecvență Foarte frecvent (marea majoritate a cazurilor). Rar (o mică parte dintre cazuri).
Cauze principale Pierderea auzului, expunerea la zgomot puternic, leziuni ale nervului auditiv. Modificări vasculare (tinitus pulsativ sincron cu inima), spasme musculare în urechea medie, tumori benigne sau presiune crescută în cap.
Tratament curativ Tratamente de adaptare și mascare a sunetului. Poate dispărea complet dacă se corectează cauza mecanică sau vasculară.

Cauzele tinitusului subiectiv

În tinitusul subiectiv, circuitele neuronale responsabile de auz transmit semnale eronate către creier, care le interpretează ca sunete reale. Acest lucru se întâmplă cel mai des atunci când celulele ciliate din urechea internă sunt deteriorate.

Traumatismul acustic este una dintre cele mai întâlnite cauze. Expunerea la sunete de scurtă durată, dar asurzitoare (explozii, petarde, focuri de armă), sau la zgomot puternic prelungit (concerte, căști date la maximum, utilaje industriale) poate produce leziuni ireversibile.

Pe lângă zgomot, există și alți factori medicali care pot declanșa sau agrava țiuitul:

  • Înaintarea în vârstă și procesul natural de degradare a urechii interne.
  • Alte tipuri de pierdere a auzului (hipoacuzie).
  • Medicamente cu potențial toxic pentru ureche (ototoxice), precum unele antibiotice sau antiinflamatoare luate în doze mari.
  • Prezența unor infecții ale urechii (otite).
  • Un dop de ceară format prin acumularea de cerumen, care blochează canalul auditiv.
  • Traumatisme craniene sau traumatisme la nivelul gâtului.
  • Probleme dentare sau ale articulației maxilarului (articulația temporo-mandibulară).

Opțiuni de tratament pentru tinitusul subiectiv

Deoarece nu există medicamente aprobate oficial de autoritățile sanitare europene special pentru a opri tinitusul subiectiv, terapia se concentrează pe reducerea intensității percepute și pe diminuarea stresului asociat.

Medicul specialist ORL sau audiologul îți poate recomanda mai multe metode:

  • Aparate auditive: Dacă țiuitul este însoțit de scăderea auzului, folosirea unor aparate auditive amplifică sunetele reale din jur, făcând tinitusul mult mai greu de remarcat de către creier.
  • Terapia de mascare sonoră: Folosește generatoare de sunete albe, sunete din natură sau aplicații de pe telefon pentru a acoperi parțial țiuitul, mai ales în momentele de liniște dinaintea somnului. Citește mai multe despre mascarea tinitusului cu alte sunete.
  • Terapia cognitiv-comportamentală (CBT): Îți antrenează creierul să ignore zgomotul și reduce anxietatea, insomnia și frustrarea provocate de prezența constantă a sunetului.
  • Terapia de reantrenare a tinitusului (TRT): Combină consilierea specializată cu stimularea sonoră continuă pentru a ajuta creierul să claseze țiuitul ca fiind un stimul nesemnificativ.
  • Tratament medicamentos adjuvant: Deși pastilele nu vindecă afecțiunea, medicul poate prescrie tratamente pentru stările asociate, precum insomnia severă, anxietatea sau tulburările circulatorii. Discută întotdeauna opțiunile cu medicul sau farmacistul.

În mediul universitar se testează și proceduri avansate precum stimularea magnetică transcraniană sau stimularea bimodală (sonoră și linguală), dar acestea sunt încă în fază de evaluare clinică.

Cum accesezi investigațiile și tratamentul în România

Dacă te confrunți cu zgomote în urechi, primul pas este o programare la medicul de familie. Acesta îți va examina canalul auditiv pentru a exclude un banal dop de ceară sau o infecție acută.

Dacă este nevoie de o evaluare aprofundată, medicul de familie îți va elibera un bilet de trimitere către un medic specialist ORL (otorinolaringologie). Prin contractul cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate (CNAS), consultul de specialitate și testele de auz de bază, precum audiograma, sunt decontate.

În cazul în care ai nevoie de o proteză auditivă pentru atenuarea tinitusului asociat cu pierderea auzului, CNAS poate deconta parțial costul dispozitivului pe baza unui dosar aprobat. Dacă deții o asigurare medicală privată, verifică direct în poliță dacă sunt acoperite ședințele de audiologie sau psihoterapie.

Pentru o înțelegere mai clară a pașilor de evaluare, poți consulta detalii despre evaluarea și diagnosticul tinitusului.

Când să mergi la medic

Țiuitul în urechi nu trebuie trecut cu vederea, mai ales când debutează brusc sau se schimbă rapid. Sună imediat la 112 sau mergi la o unitate de primiri urgențe (UPU) dacă țiuitul este însoțit de slăbiciune a feței, dificultăți de vorbire, confuzie sau pierderea bruscă a echilibrului.

De asemenea, programează cât mai rapid un consult ORL în următoarele situații:

  • Țiuitul a apărut brusc doar la o singură ureche, însoțit de scăderea bruscă a auzului (poate semnala o surditate brusc instalată ce necesită tratament rapid).
  • Sunetul este pulsativ, bătând în ritmul inimii tale.
  • Țiuitul vine însoțit de amețeli severe, vertij (senzație că se învârte camera cu tine) sau greață.
  • Există durere intensă în ureche sau scurgeri de lichid/puroi.
  • Zgomotul persistă mai mult de o săptămână și îți afectează somnul și capacitatea de concentrare.

Concluzie

Tinitusul subiectiv este o problemă medicală des întâlnită și obositoare, dar există soluții clare de adaptare. Chiar dacă sunetul nu dispare peste noapte, investigațiile corecte la specialistul ORL, protecția auzului împotriva volumelor ridicate și terapiile de gestionare a sunetului te pot ajuta să îți recapeți liniștea.