OCD și creierul tău: ce spun cercetările

Deși nu este complet clar ce cauzează tulburarea obsesiv-compulsivă (OCD), studiile de neuroimagistică sugerează că persoanele cu această afecțiune au diferențe distincte în structura și funcționarea creierului.

OCD este o tulburare de sănătate mintală caracterizată prin gânduri persistente și nedorite (obsesii) și comportamente repetitive menite să reducă stresul cauzat de aceste gânduri (compulsii).

Dacă ai OCD, înțelegerea modului în care este structurat creierul tău te poate ajuta să îți înțelegi mai bine diagnosticul. De asemenea, îți poate oferi informații despre motivele pentru care tratamentele, cum ar fi stimularea profundă a creierului și anumite medicamente, pot fi eficiente.

Există diferențe în structura și funcționarea creierului la persoanele cu OCD?

Cercetările sugerează că persoanele cu OCD prezintă atât diferențe biochimice, cât și structurale ale creierului, comparativ cu persoanele care nu au această afecțiune.

Diferențele biochimice sunt legate de neurotransmițători (mesagerii chimici ai creierului), precum serotonina, iar diferențele structurale se referă la dimensiunea și funcționarea anumitor regiuni cerebrale.

Diferențele biochimice în OCD

OCD este asociat cu dezechilibre ale unor neurotransmițători, care sunt substanțe chimice ce ajută la comunicarea între diferite părți ale corpului pentru a funcționa optim.

Neurotransmițătorii implicați în OCD includ:

Glutamat: Un neurotransmițător excitator, ceea ce înseamnă că stimulează activitatea neuronilor. Persoanele cu OCD tind să aibă niveluri mai ridicate de glutamat decât alte persoane.

Acid gamma-aminobutiric (GABA): GABA are un efect calmant asupra creierului, deoarece blochează anumite semnale de alertă. Nivelurile scăzute de GABA sunt asociate cu OCD.

Serotonină: OCD este adesea asociat cu diferențe în nivelurile de serotonină, un neurotransmițător care reglează starea de spirit.

Sunt necesare mai multe cercetări pentru a înțelege pe deplin markerii biochimici ai OCD.

Diferențele structurale ale creierului în OCD

Studiile au identificat că anumite regiuni ale creierului sunt legate de simptomele OCD. La persoanele cu această tulburare, anumite zone ale creierului sunt hiperactive sau au dimensiuni diferite.

Regiunile cerebrale cel mai frecvent asociate cu simptomele OCD sunt implicate în circuitul cortico-striato-talamo-cortical (CSTC), care include:

Cortexul orbitofrontal: Implicat în luarea deciziilor și evaluarea riscurilor. La persoanele cu OCD, această zonă este adesea hiperactivă, ceea ce poate contribui la gândurile intruzive și anxietatea intensă specifice afecțiunii.

Cortexul cingulat anterior: Responsabil pentru detectarea erorilor și reglarea emoțională. Activitatea crescută în această zonă poate fi asociată cu anxietatea accentuată și nevoia de perfecționism întâlnită la unele persoane cu OCD.

Striatul și talamusul: Aceste structuri joacă un rol în formarea obiceiurilor și reglarea mișcărilor. Striatul poate fi mai mare la persoanele cu OCD, iar funcționarea ambelor regiuni diferă de cea a persoanelor fără această afecțiune.

Deși studiile de neuroimagistică indică aceste diferențe cerebrale la persoanele cu OCD, diagnosticul nu se bazează pe imagistica cerebrală. Medicii diagnostichează OCD pe baza simptomelor comportamentale și psihologice.

Află mai multe despre obsesiile și compulsiile specifice OCD.

Este eficientă stimularea profundă a creierului pentru OCD?

Stimularea profundă a creierului este un tratament chirurgical care presupune implantarea unor electrozi în anumite zone ale creierului. Acești electrozi trimit impulsuri electrice pentru a regla activitatea unor regiuni specifice ale creierului.

Pe lângă procedurile chirurgicale, o altă abordare non-invazivă tot mai utilizată este stimularea magnetică transcraniană pentru OCD.

Pe lângă procedurile chirurgicale, o altă abordare non-invazivă tot mai utilizată este stimularea magnetică transcraniană pentru OCD.

Pe lângă procedurile chirurgicale, o altă abordare non-invazivă tot mai utilizată este stimularea magnetică transcraniană pentru OCD.

Pentru tratarea OCD, stimularea profundă a creierului vizează de obicei circuitul CSTC. Conform unei analize extinse a studiilor, aceasta este considerată o terapie promițătoare pentru persoanele cu simptome severe de OCD.

Analiza a constatat că aproximativ 60% – 70% dintre participanții la studii care au urmat stimularea profundă a creierului au înregistrat o reducere a simptomelor OCD. Totuși, cercetătorii subliniază că sunt necesare mai multe studii pentru a înțelege pe deplin efectele acestui tratament asupra OCD.

Deoarece stimularea profundă a creierului este o intervenție chirurgicală, medicii o recomandă doar în cazurile în care simptomele nu au răspuns la alte tratamente pentru OCD. Cu alte cuvinte, este destinată persoanelor care nu au obținut ameliorare semnificativă în urma psihoterapiei și a medicației.

Administrația pentru Alimente și Medicamente (FDA) a aprobat stimularea profundă a creierului pentru cazurile severe de OCD. Profesioniștii din domeniul sănătății consideră că acest tratament este bine tolerat și are puține sau chiar niciun efect secundar.

De ce medicii recomandă ISRS pentru OCD?

Medicii prescriu uneori medicamente, cum ar fi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS), pentru tratarea OCD. Aceste medicamente sunt considerate un tratament de primă linie pentru simptomele severe, alături de terapia cognitiv-comportamentală (CBT).

În planul terapeutic, specialiștii analizează frecvent dacă poate terapia prin expunere să reducă simptomele OCD în combinație cu tratamentul medicamentos.

În planul terapeutic, specialiștii analizează frecvent dacă poate terapia prin expunere să reducă simptomele OCD în combinație cu tratamentul medicamentos.

În planul terapeutic, specialiștii analizează frecvent dacă poate terapia prin expunere să reducă simptomele OCD în combinație cu tratamentul medicamentos.

Exemple de ISRS utilizate pentru OCD includ:

citalopram (Celexa)

fluvoxamină

paroxetină (Paxil)

fluoxetină (Prozac)

sertralină (Zoloft)

Așa cum s-a menționat anterior, unele cercetări sugerează că persoanele cu OCD pot avea dereglări ale căilor serotoninei. ISRS măresc nivelul de serotonină din creier prin blocarea recaptării acesteia, ceea ce înseamnă că mai multă serotonină rămâne disponibilă pentru a fi utilizată.

Dacă ISRS nu sunt eficiente pentru simptomele tale de OCD, alte medicamente pot ajuta la echilibrarea diferențelor biochimice din creier care contribuie la tulburare. De exemplu, medicii recomandă adesea un antidepresiv triciclic numit clomipramină pentru tratarea OCD.

Concluzie

Cercetările sugerează că persoanele cu OCD prezintă diferențe în structura și funcționarea creierului, în special în zonele implicate în luarea deciziilor, reglarea emoțiilor și formarea obiceiurilor.

Din acest motiv, tratamentele care vizează aceste diferențe biochimice și structurale pot fi benefice. Acestea includ ISRS și stimularea profundă a creierului.

Deși aceste tratamente pot fi eficiente, medicii le recomandă de obicei în combinație cu alte metode, cum ar fi CBT și tehnicile de gestionare a stresului.